1,688 matches
-
pământ cu misiunea, sacră, de a pedepsi imperiile coloniale și întreaga lume liberă. Secretele universului sunt accesibile spectrului ce pare desprins din tragediile engleze ale răzbunării. Undele pe care Marele Asoka le trimite perturbă ordinea tehnologică a civilizației și sunt preludiul cataclismului ce ar aduce prăbușirea Occidentului însuși. În această nouă aventură, Mortimer își revizitează propriul său trecut. O dragoste indiană, din vremea raj-ului, revine spre a-l bântui. Căci implacabilul Asoka, mânuitorul sarcofagului care aduce răzbunarea, este Gita, prima iubire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stăpân unic, Anglia, prin înfrângerea Franței și lichidarea imperiului ei canadian. Războiul în care se călesc personajele lui Fenimore Cooper sau Pratt este și cel în care George Washington își începe drumul către gloria de mai târziu. Confruntarea colonială este preludiul indepedenței din 1776. Transportat în Lumea Nouă ca datornic, asemenea unui erou din ficțiunile lui Daniel Defoe, tânărul descoperă, traumatizat și fascinat, regulile crude și teribile ale patriei sale adoptive. Vândut unui pionier al frontierei, Nightly se desparte de tihna
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a umanității sub povara propriilor ei ezitări, dileme și crime este întruchipat de această seminție antropoidă, animată de o cruzime vorace. Textul lui Oesterheld și Solano recuperează miturile pe care le pune în circulație arta cinematografică. Întâlnirea de pe Marte este preludiul unei invazii ce pare de neoprit. Kurno își trimite emisarii ei către Terra, iar semințele ființelor vegetalo-electrice rodesc pe Pământ, cucerind oraș după oraș. Totul evocă atmosfera sumbră și terifiantă din The day of the triffids. Oamenii sunt neputincioși în fața
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clipele în care o privea tronând în regatul ei magic, Corto întrevedea această natură ascunsă și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto. Poate că de această femeie s-ar fi îndrăgostit până la capăt dacă destinul său rătăcitor nu ar fi făcut din el un peregrin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un titan, sub fruntea căruia va fi viscolit ideile unui veac întreg. Ei văd în matematicile veacului al 19-lea o compoziție orchestrală a cărei uvertură e Gauss. Toate motivele dezvoltate mai târziu, pentru ei sunt date în acest grandios preludiu. Astfel vedem oameni de primul rang, ca Dedekind (cel dintâi editor al operelor lui Gauss), Felix Klein și colaboratorii lor: Bachmann, Paul Stäckel, Schlesinger, plecați peste paginile îngălbenite și enigmatice ale vestitului Tagebuch, angajați într-o acțiune supraomenească, de reconstituire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întâlnit cu președintele Uniunii, acesta a intrat în camera ei ca la el acasă, poetul nostru basarabean s-a uitat la președinte cu o urmă de admirație și cu una de scârbă și i-a spus: "eu am lucrat la preludiu și matale desăvârșești opera", președintele i-a rânjit și a spus tărăgănat, ardelenește: "nu-i niciun bai", nu se poate împiedica să se gândească la președintele Uniunii ca la un individ cu mega-creier fără să știe să și-l întrebuințeze
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp la corp: cercetară cu pasiune preludiul prin poziția Șaizecișinouă, întâlniră Curtezana în ținuta-i corespunzătoare, se opriră, de comun acord, în așezarea cu nenumărate petale de Lotus, admirară dificila poziție a Fluturelui, prinseră Capra și o priponiră, cum e regula, și chiar ipostaza Antilopei o executară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se apropie un dezastru, oamenii devin nervoși. Magistratul este calm. Deloc incomodat de garda de corp, mereu cu ochii pe el și pe dușmanii „Republicii”, încă liberi și mereu la pândă. Monarhul a îmbătrânit și nu are urmași; ca un preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care îmi vorbești se va maturiza, iubirea îți va inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scoată în stradă, să o lege de o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât să închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este o femeie ieftină cu ceva mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care se poate Întâmpla În viața unui muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În limitele posibilităților mele. Femeia luă caietul suitei numărul șase de bach și spuse, Asta, E foarte lungă, durează mai mult de o jumătate de oră, și e deja cam târziu, Vă repet că avem timp, Există un pasaj În preludiu la care am dificultăți, Nu contează, săriți peste el când ajungeți acolo, spuse femeia, sau nici nu va fi nevoie, o să vedeți că o să cântați și mai bine decât rostropovici. Violoncelistul zâmbi, Puteți fi sigură. Deschise caietul pe pupitru, respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
greșești un pic. Pentru câteva mere stricate, nu înseamnă că nu trebuie să te duci în livadă. Alea au fost doar niște întâmplări nefericite. Ce zici de baronul ăla austriac care era de părere, pe bună dreptate, că e un preludiu plăcut să mergi să cumperi diamante la Cartier? Sau în Costa Rica, atunci când eu și surferul ăla — alt surfer — am făcut dragoste pe plajă la răsăritul soarelui? Sau când arhitectul ăla cu acoperișul de pe care aveai o priveliște nemaipomenită a Hudsonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dacă n-am vin la cel mult trei metri de mine. Dar nu despre asta este vorba. Am mai vărsat o lacrimă și când n-a mai vrut stolo să fie prim-ministru, da’ l-am Înțeles, Îi place numai preludiul, la orgasm - ia uite la Gicu, i se lungesc urechile când aude acest frumos cuvânt! - nu mai ajunge... Da’ când l-am văzut pe geonică cum pleacă el din ceseat m-am prăbușit În hohote și bocete... Mai aveam puțin
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu pielea roșie, cei pentru care s-a chinuit atât și pentru care a suferit o mare de dureri și de temeri, sunt, în zilele noastre, neputincioasele dovezi ale modului cum un triumf se poate transforma, după un timp, în preludiul înșelător al unei înfrângeri. A patra și ultima tentativă a primului creator de oameni care și-a băgat creaturile în cuptor, cea care aparent i-a adus victoria definitivă, a devenit, până la urmă, definitiva lui înfrângere. Cipriano Algor, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări somptuoase, la Brașov: vino cu mine la mare, două săptămâni. Fricosul nu a răspuns, dar știa că nu va mai putea evita multă vreme... Toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sacrifică un șir de douăsprezece vieți pentru a-și vedea ridicată mănăstirea "cum n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Napoleon? M-am uitat la Vladimir, sperând să mă lumineze, dar el îmi întâlni privirea și și-o îndreptă pe a lui asupra Anei. Ana. Iarăși Ana. Ce-i cu fata asta? Cerul începuse să plângă. Afară picura încet, încet... preludiul unei tragedii. Am simțit răcoarea ploii și știam că nu se va termina prea curând. Răspunsul final e nu? Răspunsul final e nu, zise și el pecetluind viețile din liceu. Deci eram în război. Negocierile au eșuat. Prea bine. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste tot! Unii din noi sunt răniți grav!" Toată lumea la posturi! Încercați să ieșiți din încăperile afectate! Aripa E de la etajul trei! Evacuați! Medicii sunt pe drum. Baricadele din colțuri!!! Ceva nu-mi mirosea a bine. Ăsta era doar un preludiu. Cei din joncțiunea cu corpul B, jumătate vă retrageți în baricada din joncțiunea lui B cu C și cealaltă jumătate în B cu D. Luați și câțiva din cei răniți! Nu lăsați pe nimeni viu în urmă! Fiți pregătiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca cea pe care o simți când moare cineva apropiat. Dar e de mii de ori mai tare! Și ăsta era abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
făcea dragoste cu mine, extrem de atent la plăcerea mea. În tot livingul din casa cea nouă, apăreau apoi zeci de cupluri care făceau dragoste, mă înconjurau (apar pe ecran cupluri făcând dragoste, nu e nimic vulgar în nici unii, e, poate, preludiu, e chiar momentul iubirii... toate fantasmele astea iubesc precum Cristi, ea suferă, se mângâie, se pipăie pe sâni, ar fi bune fragmente din Carmina burana, partea cu ritmul din mânăstiri), toți iubeau ca el, ți-am spus că avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să mă hidratez. O astfel de experiență nu vreau să o mai trăiesc vreodată, și-i mulțumesc lui Dumnezeu că totul s-a limitat doar la acești primi pași în cuptorul cu foc. A fost ca un fel de mic preludiu în tinda iadului. Reiau drumul când căldura se mai potolește puțin și seara ajung la Gallargues, unde mă așteaptă doamna Marie Jeanne Philippe, care mă va găzdui în casa ei, la cererea doamnei Debard din Arles. D.na Philippe locuiește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]