15,139 matches
-
Stanciu cînd vede că maistrul vrea să spună ceva. Pus la punct de tonul autoritar al șefului, Cornea iese fără să mai dea drumul la ce-l arde pe limbă. Sudorul ar vrea să se retragă și el, dar Stanciu, preocupat de telefonul care tocmai a început să sune, îi face semn să mai stea. Ce-i cu tine aici? îl întreabă Stanciu pe Bogdan cînd termină convorbirea. Cui ai spus unde lucrezi? Nimănui. Bogdane, de ce nu-ți ții gura? Tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să nu intre. Nu te mai osteni să prinzi autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o geantă, se preocupă intens de cățelușă. Papa! strigă ei pe rînd, întinzîndu-i mîinile pline de carne, îndemnînd-o să mănînce. Vlad, Dan! le strigă tatăl, plecîndu-se spre ei. Aam! răspunde unul, arătînd cățelușa. Am papa precizează celălalt, cu ochii la cățelușa care mănîncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vodcă rusească. Știa că avem serviciul la domiciliu, dar cu vremea asta... Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub sprîncenele arcuite calm. Mai gîndește-te, spune ea, preocupată de țigara scoasă din pachet nu-i indicat să-l înfurii pe soțul meu după ce a făcut atîta pregătire, ba are și invitați... De ce? Cum de ce?! Pentru că s-a pregătit! De ce s-a pregătit? insistă Mihai. Maria rotește fotoliul, întorcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva, dar nu reușește decît să ridice mîna stîngă și să-și muște puternic arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm! surîde Săteanu, hotărît să sfîrșească decent discuția adevărul, Doinița, spune el vrînd să pară preocupat de carne este că mi-a fost dragă bunica ta, de ce-aș minți?, știi doar că era o femeie frumoasă, dar, probabil, ea crede că eu am dat declarația aceea... Apoi, treptat, relațiile între noi s-au răcit, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e vinovată, că ea nu împărțea decît acoperișul cu familia, că a fost mereu alături de clasa muncitoare, încă de pe cînd Bujoreanu era puternic, participînd, fără știrea părinților, la întîlnirile noastre tovărășești, unde am și cunoscut-o, iar la facultate, fiind preocupată doar de învățătura nouă, socialistă, dovadă bunele rezultate la examene... sper să nu fi greșit a schimbat tonul Săteanu. Și dacă te prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și suflet n-are deloc", cîtă dreptate are rapsodul popular!" -, ar putea să-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă ăla, în declarație, a spus adevărul? întreabă Lazăr, părînd indiferent, preocupat de pahare, să mai toarne puțin whisky. Noroc! A spus ce i-ai spus tu. Noroc! Iar eu i-am spus adevărul. Purul adevăr! Imposibil! Erai beat, ai mai băut și cu el și i te-ai lăudat. Asta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din garsoniera mea, în care vine și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu stăruie grija pentru cei doi prunci de acasă... Dacă vreau să fac literatură, trebuie să înfrunt pieptiș viața sub multiplele-i aspecte" conchide și se preocupă de telefon, să-i spună portarului s-o lase pe femeie să iasă mai devreme, apoi se așază la birou și-și plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scurt și ferm, al lui Mihai o temperează. Maria, spune Mihai încet, calm, cu convingere de la Maria Săteanu-Bujoreanu, eu, Mihai Vlădeanu, aștept altceva: nu acțiuni polițiste de vînare a babelor criminale. Dacă, dincolo de sala de nașteri ori de operații, te preocupă latura asta, implică-te în munca de civilizare atenție la termen, Maria! a femeilor, că n-ai să oprești tu lumea să mai facă dragoste, care, în fond, nu mai rețin ce mare învățat a spus-o este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și meschină, englezească și provincială, care-l făcea chiar și pe un bizon de talia lui Ted Wiggins să îndrăznească să viseze la cum ar fi să își vâre gambele dezgustătoare între ale ei. Dar Cealaltă Carol era într-adevăr preocupată de dispariția lui Dan și a tizei sale. Într-un domeniu unde gradul de respectabilitate scădea văzând cu ochii, iar preocuparea pentru sănătate subția rândurile mușteriilor, persoanele ca Dan constituiau de departe cei mai buni clienți ai ei. Un alcoolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuvinte. Pe Carol nu o deranja, mai ales că nici ea nu era mare amatoare de conversații. Stătea acolo, mestecându-și de patruzeci de ori fiecare îmbucătură și întrebându-se ce va urma. De fapt, era și ea preocupată, dar preocupată de penisul ei. Partida de după-amiază îl solicitase cam mult. Dar acum sângele începuse din nou să circule în voie. Purta o pereche de chiloței de satin destul de strâmți și, cu toate acestea, simțea că e pe cale să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull. Atâta timp cât avea curajul să publice o recenzie devastatoare - una care să-l îngroape definitiv -, în ediția următoare a Get Out! - Bull nu prea era deranjat de glumele lui Razza. Numai că, în ziua aceea, pe când încerca să compună recenzia, preocupat de picior și ușor buimăcit de Valium, directorul venise lângă el. Primul lucru pe care-l simțise a fost tocmai parfumul puternic de Cellini Per Uomo, un produs din gama de parfumuri și cosmetice bărbătești Harold Acton. Directorul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de-al 18-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez a fost lansată concepția "China cea frumoasă", care plasează civilizația ecologică pe același nivel strategic cu construcția economică, politică, socială și culturală. În plus, PM 2.5, a cărui valoare preocupă foarte mult cetățenii chinezi, a apărut pentru prima dată în raportul privind activitățile guvernului pe 2012. La Conferința națională din 2013, dedicată ocrotirii mediului, Ministerul de Protecție a Mediului a subliniat că trebuie abordată corect relația mediu-economie, trebuie folosite mijloace
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
divizată, iar diferențele între cei aflați la cârma imperiului și restul populației se adânciseră semnificativ. Ultimul împărat al dinastiei a rămas în istorie ca un risipitor care a trăit o viață de desfrâu. Potrivit scrierilor, neglija problemele de stat, era preocupat doar de petreceri și nu ținea cont de suferința poporului. Dacă sfetnicii îndrăzneau să-i reproșeze astfel de fapte, sfârșeau omorâți la porunca acestuia. Sătui de abuzurile împăratului, regatele de sub stăpânirea sa s-au ridicat împotriva lui, iar unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
contact cu el, ambasadorul o face nu numai pentru că îi repugnă grosolănia și jegul moral, ci, în primul rând, pentru că Washingtonul îi interzice să stea de vorbă cu extremiști paranoici. În plus, dl Guest, spre deosebire de unii dintre predecesorii săi, este preocupat și de România, și nu doar la cocteiluri, implicându-se tranșant în impunerea unui set de valori occidentale, în împingerea guvernanților spre reforme și luptă reală cu corupția, a României spre NATO. Chiar când greșește, dl Guest demonstrează că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În discuțiile dintre ei pe marginea a ceea ce văd, adolescenții nu rețin aproape nimic legat de scenariu, de motivațiile psihologice ale personajelor, de structurile lor morale - și pe bună dreptate, pentru că acestea sunt de cele mai multe ori rudimentare, stupide, ilogice. Îi preocupă doar efectele speciale. Care sunt, într-adevăr, o recunoaște și un spectator veteran ca mine, extraordinare prin capacitatea de a crea o nouă realitate. Copiii de astăzi capătă deci un bagaj de imagini suprareale la care unul ca mine nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu știa că e coleg de partid cu un scelerat? N-am auzit ca dl Rus să fi făcut vreo declarație explicită înainte de alegeri despre problemele din PSD. Și, dacă ar fi câștigat primăria Clujului, acum l-ar mai fi preocupat public Bacăul sau alte zone geografice? Iată de ce are dreptate Cozmâncă pomenind de „descentralizarea eșecului”. Rus vrea „descentralizare” prin centrifugarea rahatului din PSD, în speranța de a-l pulveriza - nu va reuși decât să împroaște tot partidul în ochi. „Descentralizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Michelin aparținând mașinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lăsau striviți de carul festiv Juggernaut pentru a se reîncarna într-o castă superioară. La televizor, toată ștăbimea politico-afaceristă a zilei, de la stânga la dreapta, se arată adânc preocupată de soarta celor mulți și nefericiți. Toți vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necăjit care trebuie musai ajutat. Umaniști, filantropi, făcători de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
peste cât mai mulți oameni, dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public. Pozele lui alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau doar luminile, contrastele și contururile, cu care făcea experimente de alchimist în minuscula lui cameră obscură (amenajată în veceul de serviciu al apartamentului 40). Și, deseori, după ce tata stătea închis în încăperea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public. Pozele lui alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau doar luminile, contrastele și contururile, cu care făcea experimente de alchimist în minuscula lui cameră obscură (amenajată în veceul de serviciu al apartamentului 40). Și, deseori, după ce tata stătea închis în încăperea aia de un metru pătrat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stăruința cu care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul de Șchiopu Bărbosu se distingea tulbure în desenul de pe scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]