3,241 matches
-
și "fiii lui Buddha", sau cei pe care îi "aducea pe lume" Socrate, ori "nou-născuții" din inițierile primitive. Deosebirile sânt evidente. Puterea însăși a ritului era cea care "ucidea" și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului îl preschimba în făt pe cel ce urma să facă un sacrificiu, la hinduși. Dimpotrivă, Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și cunoscută doctrina (dhamma); datorită cunoașterii supreme dezvăluite de dhamma, învățăcelul se năștea la o noua viață, care îl putea duce până în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am văzut, simbolul nu numai că "deschide" lumea, dar îl și ajută pe omul religios să ajungă la universal. Datorită simbolurilor, omul iese din starea sa particulară și "se deschide" spre general și universal. Simbolurile trezesc experiența individuală și o preschimbă în act spiritual, în stăpânire metafizică a Lumii. Aflat în fața unui copac oarecare, simbol al Arborelui Lumii și imagine a Vieții cosmice, un om al societăților premoderne poate ajunge la cea mai înaltă spiritualitate: înțelegînd simbolul, el reușește să trăiască
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cineva... Nu vreau să spun nimic pentru că nimeni nu știe, în epoca în care trăim, ce se poate întîmpla... Doar eu și o altă persoana știm în ce casă s-a ținut reuniunea, cine a prezidat și cine i-a preschimbat lui Buiça revolverul cu o carabina...". Unii afirmă că cei doi atentatori veniseră să-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ori patruzeci de mii? Sangiban surâse cu amărăciune: — Să zicem chiar de două ori pe-atât, romanule, și chiar și așa am putea să greșim, punând mai puțini. După apus, întoarce-te aici pe bastioane: o să vezi cum focurile lor preschimbă noaptea în zi. — Dar cum poate Atila să hrănească atâția oameni? Căpetenia alanilor ridică din umeri: — A avut tot timpul să pregătească războiul ăsta și și-a organizat hunii, imitând sistemul romanilor. Timp de două luni au jefuit jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se mai arate. Acum e aproape întuneric. Spuneți că vor să atace tabăra? Bine. Să încerce numai: vă garantez că or să plece cu oasele rupte și cu coada între picioare. De câte ori o bătălie care părea pierdută n-am preschimbat-o într-o mare victorie? Spuneți-mi, nu-i așa? Mulți dintre cei adunați confirmară cuvintele sale. Se auziră primele aclamații. — Aveți, deci, încredere. N-am făcut eu oare întotdeauna ce era mai bine pentru voi? Spuneți: nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit cu încetul de doi jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune de violent lirism, într-un sistem de referințe binar ce preschimbă frumosul în hidos și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se ascunde învinsă noaptea își dă masca jos și cheamă norii de întuneric ce coboară peste muntele ca o piramidă albastră în chilia cu miros de smirnă îmi recompun din iluzii ultimul anotimp lumânările se aprind pe rând și se preschimbă-n stele deodată o voce de iertare mă cheamă îngenunchez în fața sfinților care-mi zâmbesc dincolo de zidul alb și o poartă se deschide spre viață cum o grădină virgină acesta este darul cel mare Ave Maria se aude din înalturi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf. Cei mai buni dintre noi se preschimbă în amintiri peste veacuri, alții, în umbre pe care istoria îi percepe doar cu coada ochiului. Ești un mic filosof? Nu, sunt un simplu derbedeu, nu mă băga în seamă, te rog! Eu ți-am vorbit despre mine. Acum vreau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea. — Era ca și cum am fi asistat la o ceremonie pe care un djinn rău ar fi preschimbat-o din nuntă în înmormântare, mi-a spus Mohamed. L-am privit întotdeauna pe unchiul tău ca pe un frate și îmi venea să-i strig că Warda fugise din satul ei ca să vină după mine, punându-și viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moment, m-au făcut să zâmbesc: — Dacă frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba ne conduce pe toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-și luă pumnalul, să se apere de lup, însă acesta nu-l atacă. Se îndepărtase deja și dispăru repede printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
abia atunci își dădu seama că Lurr nu mai era lângă el. Cu puțin timp în urmă mergea în fața lui pe cărare. Unde era? Se uită în jur. Fluieră de mai multe ori, chemându-l. Zadarnic. Neliniștea lui Valerius se preschimbă în spaimă. Un tunet îl făcu să tresară; imediat, cerul se acoperi de nori întunecați, roșietici. Vântul începu să bată cu putere și aproape că îi smulse mantia; se abătu apoi spre pădure, îndoind vârfurile copacilor. Totul se întunecă, petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caecina Alienus și să-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să-i fie predat lui Vespasianus. Privi în jurul său: orașul, armata lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră șapte zile de când Antonius se lupta cu moartea. — S-a terminat... Antonius abia își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care gemea și care lumina, rapid ca bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii? Sampath căută și nu găsi ajutor pe chipurile celor din familia sa. Cât de multe se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
N-are nici o importanță. Poți să mă fuți dacă vrei. Voiam. Am încercat, ajută-mă, Doamne. Dar în cele din urmă am rămas întins pe toată lungimea cearșafului și, cu ajutorul lacrimilor mele și a leneș trezitelor ei amintiri, i-am preschimbat punga uscată într-un portmoneu plin și apoi nimic. * Telefonul a sunat la ora unsprezece. Zăceam pe pat, neavând altceva de făcut. — Am în față o listă cu nume, îmi spuse Terry Linex. Unul din ele e al lui. Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnului Jones: la început șoc, apoi ceva ca un fel de... scuză? Parcă se scuză cam mult, se gândi Vultur-în-Zbor. — E interesant. Să te gândești la moarte ca la o astfel de forță umanizatoare, spuse Virgil. Nedumeririle lui Vultur-în-Zbor se preschimbaseră într-o mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se ridică, se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se trezește, omul cere adăpost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către plajă, înapoi la Dolores și la jocurile de puzzle, înapoi la balansoar și la rămășițele zdrențuite ale demnității sale neputincioase. CINCIZECI ȘI CINCI Vultur-în-Zbor și Media îatunci când aceasta a deschis ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care Virgil, Liv, casa lui Liv, ba chiar și măgarul lui Liv erau reduse la dimensiunea unei fărămițe spectrale, pe care rămăseseră promontoriul stâncos și pădurea, ambele părând diferite, deși arătau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frumos își are, deci, rădăcinile în privirea sau atitudinea creștină a omului asupra a tot ce există. Dacă el va ajunge să iubească tot ceea ce îl înconjoară, văzând în toate cele ce sunt lucrări ale lui Dumnezeu, atunci va putea preschimba răul în bine, minciuna în adevăr și urâtul în frumos.
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult văd că s-au instalat o agenție de turism și o casă de schimb valutar acolo. Acum, văzându-mi noua carte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]