3,388 matches
-
ale simțurilor, care ne arată «existența acestei ființe», ci, de exemplu, suferințe de diferite feluri. Iar acestea nu ni-l arată pe Dumnezeu în felul în care o impresie senzorială ne arată un obiect, nici nu ne lasă să facem presupuneri în legătură cu el. Experiențele, gândurile - viața pot să ne impună această noțiune.“ O despărțire clară a credinței de știință, acea despărțire care exclude orice posibilitate ca ele să intre în competiție sau să ajungă la conflict, este posibilă chiar dacă ele nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cercetării într-o anumită disciplină ar fi valabile pentru cercetarea biologică în general. Dacă între disciplinele fizico-chimice clasice nu există deosebiri semnificative din punct de vedere metodologic, de aici nu rezultă că același lucru va fi valabil pentru disciplinele biologice. Presupunerea că reflecții metodologice bazate pe experiența practică a cercetării în discipline cum ar fi biochimia și fiziologia, pe de o parte, biologia evoluției și etologia, pe de altă parte, ar fi valabile pentru științele biologice în general nu este în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asigurată. Vechea dezbatere cu privire la legitimitatea orientării cercetării științifice a vieții după idealul metodologic consacrat prin dezvoltarea științelor fizico-chimice va fi pusă pe o bază nouă de îndată ce se acceptă existența unor profiluri epistemice distincte în biologie. Ce temeiuri există pentru această presupunere? Prima constatare care se poate face este că teza unității metodologice a științelor naturii va putea fi bine susținută atâta timp cât vom considera discipline ca biofizica, biochimia, fiziologia sau biologia moleculară drept reprezentative pentru cercetarea biologică în genere. Căci aceste discipline
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
abia atunci când sunt furnizate explicații pe baza unor regularități descoperite și testate în mod experimental. Se contestă în acest fel, cel puțin în domeniul biologiei, existența unei distincții principiale intre obiectivele și metodele științelor experimentale și cele ale disciplinelor istorice. Presupunerea este că distincția se șterge într-o disciplină științifică matură. Împotriva acestei reprezentări privitoare la căile dezvoltării cunoașterii științifice au fost formulate obiecții demne de luat în seamă. Se poate arăta că o distincție între cercetările care urmăresc descoperirea de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
au implicat de asemenea în conflictele critice care au pus față în față stînga și dreapta politice, în Franța cu ocazia afacerii Dreyfus, iar apoi în contextul dezvoltării fascismului. Gîndirea a avut o pondere importantă în istoria europeană; prin urmare, presupunerea că ea ar putea favoriza cristalizarea unei Europe unite nu este una idealistă. Adevărata problemă constă în a ști dacă intelectualii sînt astăzi în stare și în măsură să joace acest rol. Or enorme presiuni profesionaliste, tehnocratice, științifico-disciplinare tind să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari. Apoi, măști simpatice și pline de haz, curiozitate, presupuneri mai mult sau mai puțin întemeiate și apoi demascare, chef, lăutari, radio, cor, Keren Kajemet. Dimineața, oleu de ricină, capsule contra durerilor de cap, ventuze care nu prind, sistem Moritz-Lux. (...) O listă discretă de măștile din seara de Purim. D
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de Montijo." În fond, Călinescu dezvoltă cu mijloacele romancierului, datele înscrise în buletinul de identitate din 1927, la 42 de ani: "Statură potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de specialiștii din secolul al XIX-lea. Datorită observațiilor lui Joseph Viscomi, exegeții lui Blake înțeleg mai bine cum anume este privit procesul blakean de creație artistică de către contemporani. Cititorul trebuie să rețină că avem de-a face cu trei presupuneri, fiindcă, la data respectivă, nu era posibil niciun răspuns definitiv. Cele trei ipoteze sunt: "(1) că anluminura constituia o reproducere (subl. în text, n.m.) a unei imagini redate într-un alt mediu; (2) că inventarea (subl. în text, n.m.) imaginii
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acestui fenomen la centralitatea pe care el o deține în gândirea blakeană, pozițiile teoretice adoptate de exegeți în relație cu definirea celor patru clase vizionare din sistematică lui Blake sunt destul de inconsistente. Pornind de la ceea ce eu consider că este o presupunere corectă, aceea că, în sens larg, viziunea desemnează "percepția umanului în toate lucrurile" (1988, p. 436), Damon afirmă aproape același lucru în legătură cu viziunea dublă, anume că aceasta constituie "percepția valorii umane în toate lucrurile" (1988, p. 437), stârnind, astfel, mai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ipoteze asupra unor ipostaze psihologice care emană din voința autorului de a experimenta în jurul unui mit personal.”. Luciditatea personajului se manifestă în două direcții diferite: asupra Ioanei și asupra propriei persoane. Reflecțiile sale infinite capătă forma unui lung șir de presupuneri și de interogații chinuitoare al căror răspuns se lasă mereu așteptat. „Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și a gândit într-un anume fel.; eul povestirii dublează așadar eul aventurii, și se instituie în judecător al
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
N-o fi știind el totul însă se străduiește să se prefacă a-l ști.” - afirmație pe cât ironică, pe atât de adevărată, în spiritul aceleiași dorințe permanente de ludic, de dinamism al construcției narative. Urmează apoi o întreagă serie de presupuneri pe care romancierul le face din perspectiva unui cititor căruia încearcă să îi prevadă reacțiile la lectura unui astfel de capitol, continuând pe câteva pagini să demonteze orice tentativă a acestuia de a-și asuma rolul în cel mai simplu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nu mai poate închide o moschee, după cum un guvern nord-american sau european nu poate închide ușile unei biserici"20, nu este surprinzător că un număr tot mai mare de islamiști acceptă să vorbească limbajul societății civile. Ei pun la îndoială presupunerea eurocentristă că societatea civilă, o invenție europeană, nu poate prinde rădăcini printre musulmani. Acești islamiști insistă că nu este adevărat că musulmanii sînt gata să se identifice automat cu niște comunități segmentare, păzite de o Umma anonimă, în care oamenii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a "globalizării" comerțului exterior și a investițiilor directe și a nepotrivirilor tot mai mari dintre scara piețelor și statul teritorial. Ideea că statele au fost, în anumite momente, "suverane" în probleme economice este discutabilă. La îndoială este pusă și dubla presupunere că statele capitaliste au fost cîndva autonome din punct de vedere geopolitic, iar creșterea economică a avut loc fără sprijinul unor instituții internaționale de reglementare. Dar nu există nici un dubiu că anumite tendințe noi internaționalizarea telecomunicațiilor, dominația cîtorva firme mari
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a fi binevenite. Marile ficțiuni privind primatul instituțiilor de stat sînt lăsate în urmă. În locul lor apar noi controverse despre tipuri de compromisuri posibile între instituțiile de stat și cele civile și despre natura, eficiența și limitele instituțiilor societății civile. Presupunerea universală că o mai mare tolerare a diferențelor sociale capabile de reprezentare politică non-violentă este un obiectiv dezirabil are efecte ambigue asupra termenului din ce în ce mai polisemic "societate civilă". Marea popularitate a termenului accelerează acumularea de ambiguități moștenite, de noi confuzii și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civilă este văzută de către prietenii săi ca un bun dat. "Autoritatea" sau superioritatea normativă a unei societăți civile protejate de stat, comparată cu celelalte tipuri de regimuri politice și sociale, este, în consecință, presupusă tacit sau acceptată orbește. Astfel de presupuneri lasă, de fapt, pe protagoniștii contemporani ai societății civile fără argumente plauzibile. Acesta este și un motiv-cheie pentru care renașterea actuală a limbajului societății civile rămîne vulnerabilă din punct de vedere intelectual și politic, tinzînd astfel să sprijine opinia cinicilor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
punct de vedere cultural dintre societățile civile din țări sau regiuni ca Spania, Anglia, Portugalia, Franța și Germania sînt acum mozaicuri verticale de naționalități care nu mai acceptă cu umilință poziția lor de sateliți ai identității naționale dominante. Tratatul invalidează presupunerea modernă timpurie că loialitățile naționale sînt exclusive și că societatea civilă și democrația sînt, deci, posibile numai într-un stat național omogen. Principiul "cetățeniei transnaționale" (Bauböck) face apel la un nou compromis între națiuni în cadrul statelor. Acesta prevede că funcționarea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
societății civile. Sînt convins că această premisă a devenit atît îndoielnică, cît și nedorită din cauza teribilelor crime și violențe de stat comise pe tot parcursul secolului al XX-lea, dintre care unele sînt detaliate în cartea mea Reflections on Violence. Presupunerile moderne timpurii că violența este pe cale de dispariție sînt contrazise și de faptul că ele servesc pentru a ne distrage atenția de la alte trei aspecte de bază ale îndelungatului secol de violențe, care se apropie de sfîrșit: persistența cronică a
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
codificată în modelul sectorului public, conform căreia cetățenii, acționînd în cadrul unei sfere publice integrate, aparțin, de fapt, unui teritoriu bine definit, păzit de statul-națiune suveran, acesta, la rîndul său, aflîndu-se într-un sistem mai larg, global, de state definite teritorial. Presupunerea că serviciile publice funcționează corespunzător ca adepți și garanți ai statelor-națiune cu un teritoriu bine definit a menținut intactă o metaforă geografică de asemenea codificată din cadrul sistemelor de presă scrisă delimitate național (așa cum a arătat studiul lui Benedict Anderson despre
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
argumentări continue în cadrul teritorial al statului național. Republicanismul presupune că cetățenii cu spirit civic pot acționa cel mai bine împreună într-un spațiu politic integrat, care este, în ultimă instanță, înrădăcinat în spațiul fizic ocupat de puterea de stat. Această presupunere trebuie respinsă, deoarece un număr tot mai mare de sfere publice Internetul și evenimentele media globale, de exemplu sînt spații constituite politic care nu au nici o legătură imediată cu teritoriul fizic. Viața publică, s-ar putea spune, este în prezent
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Henri Lefebvre, dintr-o societate în care spațiul este văzut ca un "absolut" spre una în care există nesfîrșite "procese ale spațiului"26. Republicanismul ortodox ignoră de asemenea și implicațiile nedemocratice ale propriilor sale preferințe pentru o sferă publică unificată. Presupunerea că toate disputele pe marginea puterii pot fi, în ultimă instanță, plasate la nivelul statului-națiune teritorial amintește de era înființării statelor și de eforturile cetățenilor de a extinde dreptul de vot și, deci, de a direcționa controversele publice înspre acțiunile
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ceilalți oameni și propria persoană. De asemenea, ele își găsesc originea în aspectele codării și decodării informațiilor despre altă persoană pe care o vedem sau auzim sau a locului unde are loc comunicarea. În general, bazele acestui filtraj rezidă în presupunerile pe care le facem despre ceilalți oameni. Într-un anume sens nu este rău să fim capabili să descifrăm caracterul și comportamentul altei persoane. Dar de cele mai multe ori ajungem prea repede la concluzii care apoi filtrează constant relația noastră de
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
concluzia că...". Astfel, lăsăm auditoriul să discearnă dacă concluziile au sau nu au suport foarte solid. Din nefericire, dorința noastră evidentă este de a face afirmații pozitive solide, iar această dorință, evident, încurajează "concluzia impusă". Eroarea post-hoc se bazează pe presupunerea că un eveniment care îi succede altuia este în mod necesar determinat de primul. Se pierde însă din vedere multitudinea de factori care influențează existența celui de-al doilea eveniment, care nu în mod necesar este determinat de primul. * Analogia
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
îi succede altuia este în mod necesar determinat de primul. Se pierde însă din vedere multitudinea de factori care influențează existența celui de-al doilea eveniment, care nu în mod necesar este determinat de primul. * Analogia greșită se bazează pe presupunerea că ceea ce este adevărat într-o situație simplă, obișnuită, este adevărat și în cazul unei situații complexe. * Generalizarea pripită apare atunci când câteva exemple folosite ca dovezi nu reprezintă (sau nu pot reprezenta) întregul. "Am întrebat doi șefi de compartiment ce
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
funcționare depinde în totalitate, chiar dacă uneori se încearcă evitarea acestui lucru, de simplul postulat potrivit căruia autorul "știe mai bine" ceea ce trebuie să credem despre opera lui. Nu putem să călătorim în paratext fără să nu ne lovim de această presupunere: justețea punctului de vedere auctorial (și, în egală măsură, editorial) este credo-ul implicit și ideologia spontană a paratextului (1987, p. 375). În consecință, studiul nostru se va opri asupra aspectelor menționate în opera lui G. Génette, dar prea puțin
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
general pe spatele unei cărți? (2) Un astfel de text ar trebui să se încheie cu cîteva întrebări, ceea ce vom face și noi. Din perspectiva lui D. Sperber și D. Wilson (1978), vom înțelege (1) și (2) doar plecînd de la presupunerea că ei vor să exprime ceva în legătură cu enunțul lor mai degrabă decît prin intermediul acestuia: "reiese [de aici] o atitudine a locutorilor față de enunțul lor" (1978, p. 403). Astfel, ironia se apropie de metalimbaj; B. Basire (1985) notează: Cu alte cuvinte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]