1,686 matches
-
cu poeziile Urare și Din a vremilor risipă, avea o vârstă, nici nu împlinise 30 de ani, nu publicase nici un volum, și un poet, un mare poet, «marele mag», Macedonski, om la 60 de ani, îi expediase un catren care prevestea un destin, versuri pe care le reproduc Ion Voiculescu și Liviu Grăsoiu în volumul Poezii de V. Voiculescu, Editura Minerva, 1983, Biblioteca pentru toți Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a speculat, în numeroase cărți consacrate vieții lui Eminescu, ziua de 28 iunie 1883, când poetul este declarat nebun. Fără a-și îngădui vreun comentariu pur personal, exegetul citează câteva pasaje din referirile celor apropiați poetului, la acea dată, care prevesteau sau pregăteau momentul declanșării nebuniei: la 30 mai 1883, Maiorescu nota în Jurnalul său "După părerea mea, Eminescu înnebunește". Același Maiorescu nota în Însemnările zilnice, la 11 iunie 1883: ,"După părerea mea, Eminescu începe să înnebunească". La 23 iunie, același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase prea multe urme În etnologia română, decât că plecarea pisicii de acasă prevestește numai necazuri. Desigur e valabilă și reciproca, adică atâta vreme cât vedem o pisică, mai ales neagră, Încă e bine. Două caracteristici fac din pisică un indicator al stării mediului: reacția față de un mediu degradat, anume retragerea, respectiv o putere de adaptare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Parțial din acest motiv, introducerea liberalizării în statele slabe a fost bine descrisă ca acțiunea de a schimba volanul în timp ce conduci o mașină (Cusimano 2000b: 14). Așa cum am argumentat în acest capitol, deși liberalismul economic reușit este un indiciu ce prevestește un nivel scăzut de corupție, liberalizarea în sine nu este un remediu pentru corupție. În absența unui stat democratic puternic și a unei societăți civile puternice, impunerea sa poate fi o strategie riscantă; deși este de asemenea adevărat că performanța
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
organizați precum sindicatele chineze Chiu chau (McCoy 1991: 389-390). În acest capitol și în următorul vom încerca să descâlcim câteva dintre aceste elemente complexe. Vom începe prin focalizarea asupra acelor aspecte ale globalizării dependente de corupția politică, sau care o prevestesc sau o produc. Prin urmare, acest discurs ne îndepărtează de la studiul corupției politice în acțiune și ne îndreaptă către condițiile asociate cu ea. Am accentuat până acum că nu putem percepe corupția politică în mod rațional ca pe o bătălie
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
monumentală, dialoguri care încercau să pară cât mai verosimile. Cum freamătă tribunele. Așa zicea Țopescu, pe care n-am înțeles niciodată de ce unii îl consideră un mare comentator, când el nu e decât un tip rigid și inexpresiv. Toate astea prevesteau cariera de prozator, mă învățau să fiu singur. Exercițiu pentru acomodare la singurătate. Cariera de prozator! Hai să fim serioși. Fără cuvinte mari. V-am spus, n-am fost pregătit pentru viață, imatur. Și boala a venit prea repede. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
subiectul, dar le vorbise examinatorilor și despre Pușkin, Lermontov, și despre Tolstoi, Cehov. Intrase printre primii, cu felicitări. Începuse cursurile și avea numai succese: se remarcase deja la seminarii și scria cronici, piese de teatru, poezii și traduceri. Ceea ce se prevestise despre el în orășelul nostru, că va ajunge un mare scriitor, începea să prindă contur. Și el deja era preocupat până la narcisism de sine ca deținător al acestei vocații literare, era captivat de propria sa persoană, pe care avea tendința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pianistului Evgeny Kissin în sala arhiplină a Ateneului Român, nu-Ți poți stăpâni trăirile fără să le comunici și celor din jur. Pianistul a fost descoperit de Herbert von Karajan, care l-a considerat un geniu încă de când era copil, prevestindu-i viitorul, așa cum a făcut și Caudella în ceea ce îl privea pe George Enescu. Evgeny Kissin este o prezență plăcută, aproape adolescentină, cu statură senină, degajând o atitudine detașată de cele ce se petrec în jurul său. Din informațiile lansate de
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
scaun lângă cuptoraș, simbol al unei bune gospodării. Tot aici pe scaun, lângă prinț, era și tatăl patriotului, ștefan Ilașcu. O dată cu acel tablou a vrut să i se aducă și cucoșul prevestitor de vizitatori. îl dorea în speranța că-i prevestește sosirea fiului atât de mult dorit. La 10 septembrie am luat legătura cu Lidia Bobână și Luminița Dumbrăveanu, ambele aveau emisiuni la Radio Chișinău. Le-am dat casete audio cu măicuța Natalia Ilașcu, fotografii, totul spre a fi făcute publice
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
jur, pe care le-a cuprins într-o formă sau alta în scrierile sale literare. Încă din anul 1941, îi apare primul volum de sapte nuvele, intitulat “Brădetul” în Editură Cugetarea, București, carte prin iscusința cu care a fost scrisă prevestea un potențial talent literar. A urmat după aceea românul “Refugiații”, scris la finele anului 1940, imediat după răpirea nordului Bucovinei de către armatele sovietice, dar care a rămas în manuscris și în sertar, pana 1997, datorită cenzurii totalitariste. A publicat schița
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
vorbește prin gura ta și Îți motivează acțiunile. Ești la fel de folositor precum sînt și eu, dar nu ești conștient de cît de utilă e contribuția ta pentru societatea care te sacrifică.“ I-am văzut dinții și zîmbetul Îndrăzneț cu care prevestea istoria, i-am simțit strîngerea de mînă și, cu un murmur Îndepărtat, l-am auzit luîndu-și rămas-bun. Noaptea, vibrînd la contactul cu vorbele lui, m-a luat din nou prin surprindere, Înfășurîndu-mă și pe mine În ea. Dar În ciuda cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se întorcea la locul de muncă. În acest interval de timp, "echipa de încărcători" era liberă și se bucura de o pauză binevenită și binemeritată stând pe ciocălăii din grămadă adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altcândva? Sau în altă țară? A.R. Nu cred în stele și nu cred în zodiac, deși îmi citesc zilnic horoscopul, ca să mă amuz de cât de fals e. Dar nu mă pot împiedica să mă bucur când horoscopul îmi prevestește lucruri bune. R.P. Știți cum se spune, horoscopul scuză mijloacele. A.R. Scuză, adeseori, prostia. Dar să știți că în fiecare om, chiar și în cel mai rațional dintre noi, zace o doză de superstiție. Ca tot omul, am avut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Celălalt făcu un gest care însemna „se-nțelege !“. Apoi își continuară mersul în tăcere. Cînd o văzură de la distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu prevestea nimic bun. De la-nceput, Dănuț o luă tare pe fată. Doar vedea că a venit și cu taică-său !... Fără să stea pe gînduri, Aurora răspunse apăsat că l-a pierdut. Mințea, bine înțe les. „Dă-i, dragă, inelul, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Seara, la care de asemenea am colaborat zilnic, a apărut la 1 Noembrie 1896, puțin timp după ce mi-am trecut bacalaureatul. Existența sa a fost însă cu totul scurtă; cred că n-a depășit trei luni. Sfârșitul acesta prematur îl prevestise de altfel un "semn rău" întâmplat în chiar ziua apariției primului număr. Pe când doi lucrători transportau, din zețăria, așezată la etaj, în sala mașinelor, de la parter, forma uneia sau mai multor pagini, unul din ei făcu un pas greșit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răscoalele țărănești, n-ar trebui pus în legătură numai cu moravurile timpului, cu neînțelegerile și rivalitățile personale, cu permanentele frământări care agitau acele eterogene, ciudate, uneori monstruoase, formațiuni care sunt partidele noastre politice. Raportat, mai ales, la frământările sociale care prevesteau marile evenimente de mai târziu, el divulgă începutul de descompunere în care oligarhia noastră politică intrase încă de pe atunci. Evenimentele se cunosc. La 19 Ianuarie, Take Ionescu adresează țării manifestul care a precedat nașterea partidului "conservator-democrat", a cărui existență o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timp s-a zvonit că acel foc a fost pus de cineva. Atunci n-am înțeles substratul zvonului, dar acum când scriu aceste rânduri ...da! Acoperișul a fost parțial refăcut direct pe zidurile de la parter ciuntind definitiv frumusețea locului, parcă prevestind destinul ce se va abate peste acea zonă a copilăriei mele. A venit și iarna anului „1954”o iarnă pe care nu am uitat-o și de care îmi aduc aminte ori de câte ori începe să ningă. În acea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
odinioară. Îl auzea de multe ori spunând: ,,Ești o proastă, o momâie, o vacă!” Cuvintele acestea aveau să cântărească cel mai greu în decizia ei. Avea de gând să pună capăt acestei relații, definitiv și irevocabil. Ah! Dar cine poate prevesti viitorul? ,, Câte spații neștiute ai de străbătut, câte întorsături are viața, de câte ori aceasta te poate ridica și coborî, câte cărări trebuie să străbați ca să ajungi la drumul mare?”, se întreba ea ascunzându-și ochii triști și negri sub pleoape. Dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament mai amplu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a pus cu botul pe labe... Ce?! mă mir eu. Dacă o aflam mai devreme, vă dau cuvîntul meu că mergeam să o spun prim-secretarului! Ce anume ați aflat? îl întreb, dîndu-mi seama că tonul lui grav nu poate prevesti un lucru oarecare. Tabelul cu numele dumneavoastră, îmi spune Olaru, e la noi, la Spațiu locativ. E drept, am impresia că a plecat cu oarecare întîrziere de la combinat, dar a ajuns cu recomandarea expresă de-a nu fi băgat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Sburătorul“, vol. IV, p. 245) -, îl va însoți la restaurante, la cinematografe și la plimbări. După prima ofertă de colaborare, venită în 1936 de la ziarul Dimineața, ea va publica mereu, sub pseudonim, diverse bucăți în proză sau dramatice care îi prevesteau un destin de scriitoare. Cum era atmosfera în strada Wilson, unde locuiau ma ma și fiica, aflăm din corespondența de față. Monica Lovinescu a fost mândria și bucuria mamei ei, care a reușit să-i ofere, în ciuda relativei austerități financiare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
niciodată: nu vreau ca, la întoarcere, să nu mă recunoști. Din cele 720 de zile de despărțire au trecut 20! Azi am fost la Menaru; am agățat la soare ghiudemul crud, mi-a dat în fasole (sic!) și mi-a prevestit că tu ai scris, dar îmi vor povesti despre tine două ființe ce vin direct de la Paris. Am stabilit aproape să iau în pensiune pe băiatul vitreg al lui Roșculeț, pe acel pe care l’am lăsat la bac la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt o altă ființă, încă obosită, dar gata s-o ia de la capăt. Mouetta mea, iubita mea, uneori mă gândesc că n-am să te mai văd. Ce jalnic sfârșit va avea viața mea, dacă va fi așa. Familia îmi prevestește că s-ar putea s-o sfârșesc pe loc, de atâtea ori: visul și amenințarea Mumei, căreia Charles îi atribuise replica asta: „Bucură-te... că frumoasă floare îți vine“. [...] Luni seara, 29 martie [1948] [...] De ce nu ești aici, Mouette, măcar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]