3,011 matches
-
la portiță. Să vii! ― Am să... - nu și-a sfârșit ea vorba, lăsând mâna moale în palma lotrului... Mergeau cu repeziciune. Inima le bătea să le spargă coșul pieptului... Lotrul o ținea de mijloc, săltând-o peste locuri mai puțin prietenoase... În sfârșit, au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A aprins lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În ultima sa escapadă l-a localizat pe Stefan Heisteke, un copil palid și brunet, cu burta umflată, care dormea noaptea în gangul ocupat în timpul zilei de un vânzător ambulant de țigarete, întins pe un covor împrumutat de un ins prietenos, ce făcea afaceri pe piața neagră. Tipul i-a spus că băiatul se speria când oamenii îi vorbeau în cehește, limba pe care se părea că o înțelegea cel mai bine. Frazele în germană sau engleză generau simple răspunsuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și insigna de angajat al Procuraturii. Mal se întrebă cât de mult putea să-l plătească Howard Hughes pe ticălos. Se gândi că trebuie să fie o sumă în jur de trei mii de dolari. Urmă un șir de bătăi prietenoase pe spate. Dudley li se alătură lui Meeks și Loew într-un șir al felicitărilor. Mal se gândi că zvonul acela cunoscut continua să circule: Meeks credea că el fusese în spatele canonadei care îl trimisese la pensie, deși autorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al meu. Am rămas prieteni chiar și după povestea cu Mickey și Brenda, așa că nu vreau să ne-o strici tu acum. Și, uite, Norton Layman vrea să vorbească cu tine. Danny luă receptorul. — Da, doctore. Aici e sursa ta prietenoasă de la municipalitate. Ai cu ce scrie? Danny își scoase carnețelul și pixul din buzunar. — Dă-i drumul. Cel mai înalt e George William Wiltsie, născut pe 14.09.1913. Două arestări pentru prostituție masculină, dat afară din Marina Militară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny se așeză la masa de conferințe a lui Loew, simțind că „flăcăul” era omul lui, Mike Breuning, care îi raportase cele întâmplate. Considine era ocupat: scria ceva într-un carnețel. Smith veni la Danny și îi întinse o mână prietenoasă. — Cum a mers prima dimineață ca șef la Omucideri, flăcău? Danny știa că știe - cuvânt cu cuvânt. — A mers bine, locotenente. — Spune-mi Dudley. În câțiva ani o să mă întreci în grad și va trebui să te obișnuiești să tutuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Kostenz, care arăta exact ca în fotografia de filaj a lui Mal Considine - un tip simpatic care îi spuse: — Ted Krugman? Hm, cred c-am auzit de tine. *** Următoarea oră se derulă cu mare viteză, pline de sunet și imagine. Prietenosul Norman îl ajută să se curețe puțin, apoi îl duse la un bar de pe bulevard. Danny își reveni rapid din buimăceală, simțind cum îi pulsează durerea în părțile moi ale spatelui. Câțiva dinți i se clătinau și simțea și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i spună ce făcuse de la sinuciderea lui Donna până azi. Danny îi oferi o combinație biografică Upshaw/ Krugman: povești adevărate despre un hoț de mașini cunoscut sub numele de Ted cel Roșu, acționând în locuri imaginare de pe Coasta de Est. Prietenosul Norm le înghiți numaidecât, trăind prin procură, la tejgheaua barului, aventurile acelea incitante. Comandă încă un rând de băutură, apoi îi puse câteva întrebări despre confruntările din industria confecțiilor și despre Liga Robeson - lucruri pe care le știa de la Jukey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre expoziții, făceam și cronici teatrale, uneori aveam comentarii poli tice etc. Ca jurnalistă nu cred că am schimbat lumea, dar a fost o experiență personală foarte interesantă. — Nu știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. 77 1. Soarele antenei/postului (fr.). ȘEVALETUL ȘI
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lumina, i-am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
loc și citește-o tare, ca s-o cunoască și colegii tăi! Îmi pare nespus de rău că n-am păstrat-o. În minte, însă, îi am reprezentarea grafică ciudat de precis! În drum spre bancă, mi se-ntind mâini prietenoase: ― Bravo, Băjenare! Botez și Ben privesc cu mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei, Eriste, acompaniat conștiincios de doamna Calliope. Instalate acum cu vinuri dulci și prăjituri variate, Elena deveni mai prietenoasă, mai confidențială. Așteptă să se retragă feciorul și anunță lui Nory că sunt lucruri noi și mari petrecute. Se plânse apoi lui Mini că omul poartă pentru toată viața povara grijilor de familie, de care nu se poate cruța; era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vârstei sale s-au mai adunat 20 de ani de când promoția de absolvenți 1986 își lua rămas bun de la el, și ar dori să-i revadă și la următoarea reuniune de peste cinci ani. Dar, cine știe?... A fi cuminte Soarele prietenos de început de toamnă, cu lumina ca mierea, își trimite generos razele care ne oferă binefăcătoarea căldură acum, când începem să-i simțim lipsa. Am mers în grădina Copou să petrec câteva ore în acest mirific colț de rai al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu dificultate și drăgălașa cățelușă. Atunci mi-a fost dat să văd și să mă emoționez prin contaminare afectivă fericirea adevărată apărută pe chipul adânc brăzdat al unei nonagenare, când a primit în bătătura pustie o cățelușă frumoasă foc și prietenoasă. Lumina de pe obrazul stafidit și sclipirile de lacrimi din ochii obosiți ai bătrânei mi-au prilejuit întâlnirea cu profundul și necesarul social din om iar în absența unor conviețuitori să aibă măcar un suflet iubitor și credincios de câine. Găini
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
despre expoziții, făceam și cronici teatrale, uneori aveam comentarii poli tice etc. Ca jurnalistă nu cred că am schimbat lumea, dar a fost o experiență personală foarte interesantă. — Nu știam că ești atât de impulsivă. Lumea spune că sunt foarte prietenoasă, dar să te ferească Dumnezeu când nu sunt. Pot să fiu chiar foarte antipatică, distantă, nu știu exact ce intră atunci în joc, probabil o naturalețe enervantă, o indiferență față de restul lumii. Poate că e felul tău de a te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lumina, i-am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai văzut pe profesoare dezbrăcate?” „Ce mai Întrebi? Te cred și eu că le-am văzut. În afară de alea bătrâne, toate s-au dezbrăcat ca să stea la soare pe cearceafuri și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o ia la goană după vita care, Între timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii. Își dădeau drumul pe coasta dinspre Dunăre a satului, călare pe niște cărucioare făcute de ei din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și pe dinafară trupul plin de bube și făcea ca lanțul cu care era legat de picior să devină moale, mângâietor și prietenos. Până să dispară pentru totdeauna din sat În același timp cu maestrul Foiște, Ectoraș apucase să meargă o singură dată la Război și nici atunci cu prea mare chef. Se dusese numai așa, de ochii lumii, ca să nu se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși limpezi, clare voci fidele. și buni sfătuitori în clipe grele... Zadarnic i‐am întemnițat pe veci In gropi adânci și‐ n trainice sicrie; Ei nu‐ s aici în tainițele reci Ci rătăcesc prin omenirea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde miresme înconjurată e casa, ca un neam de țări prietenoase. și sunt simple cele nouă împărătese — ca țărancele noastre! Umblă cu noi la deal, dorm alături de noi. O, tu, luminate de taină, cuptorule de copt, — împărăție a noastră. și voi, cele nouă pite, — împărătese‐ ale noastre, și tu, fumule cald
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea că nu trebuia să se amestece nimeni într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu o afecțiune deosebită: — Datorită loialității și curajului tău, clanul Akechi a fost zdrobit într-o singură zi de lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Convocându-și vasalii superiori, discută cu ei până după miezul nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major începură să pornească grăbiți, în toate direcțiile, curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Fundeanu, Codrul Ghenghea cum îi spun documentele arhivistice de la anul 7184 (1676) dintr-un «Catalog» cu astfel de acte păstrat la Arhivele Statului, izolat și depărtat de lume, între niște oameni buni, cuminți, muncitori, cu mult bun simț și chiar prietenoși, am lucrat din zori și până în noapte începând din ziua sosirii. Răul cel mare era că, precum se întâmplase și la Priponești, conducătorii locali erau tocmai opusul celor conduși. Era perioada cruntă a asupririi opozanților ori a simplilor suspectați, și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
veverițele s-au dus numai la bătrân, cătând bănuitor spre mine. Vezi? Au zăpsit că ești străin, fiule. O să mai dureze până să se obișnuiască cu prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește, părinte? Întâi trebuie să știi că ele au grijă să îngroape în diferite locuri alune, nuci sau ghindă, iar iarna le dezgroapă pe rând și se hrănesc. Mai am și eu grijă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]