1,698 matches
-
scena cu emoție. Domnul Eglord ascultă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Iar mie Îmi zâmbește și-mi promite sprijinul la momentul potrivit, zice el. Momentul potrivit, să mori de râs! Pot să aștept mult și bine, până la Sfântu’ Așteaptă! — De ce nu Încerci ceva mai „eficient“ Preacuvioase? Întrebă cavalerul. Există și mâncăruri primejdioase, Înțelegi ce vreau să spun. și oameni curajoși și Îndemânatici, care știu ce au de făcut! — Am Încercat! Dar În zadar. Dumnezeu, sau mai degrabă Satana sau nu mai știu nici eu cine, Îl apără tot dea una. De fiecare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încearcă starețul Otto să-și facă singur dreptate“, gândi Simeon, care Își amintea tot ce auzise șoptindu-se la Konstanz. „Asta e. Acum se leagă toate. și eu am picat la mij loc Într-o intrigă politică dintre cele mai primejdioase, din care n-am cum să mai scap. Dacă pomenesc acum numele monseniorului Gebhard sau măcar cuvântul Konstanz, e ca și cum mi-aș lega singur lațul de gât...“ Îi povesti așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ta! Ești mai ceva decât sfântul părinte Gebhard când e vorba să-i Încurci pe ceilalți. Domnul duce ar trebui să te ia la Curte să-i fii consilier. Să-ți ții gura, pricepi? Nu glumesc acum. Taina noastră e primejdioasă și nu cred că vrei să putrezim amândoi sus În cetate la Gundelfingen! N-ai văzut tainițele de sub pământ unde sunt ținuți cei care nu mai apucă niciodată să vadă lumina soa relui? Să ferească Dumnezeu să le vezi! Domnul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vocea subțiratică și răgușită părea bătrân. Taci, frate, nu mai cânta noap tea În pădure. Vrei să stârnești duhurile necurate? Mai bine spune În gând un Ave Maria și nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai Întâi, părinte, nu-i miezul nopții. După cum vezi, Începe să se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la rândul său din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după moda arabă, atât de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când fu Înconjurat de atacatori. Bodo era voinic și deprins să mânuiască cu măiestrie uneal ta primejdioasă, așa că sarcina ucigașilor se dovedi Într-ade văr mult mai grea decât crezuseră. Tânărul Îl doborî pe cel mai apropiat, când o arsură cumplită Îi fulgeră umărul drept. Își trecu cu iuțeală sabia În mâna stângă și continuă să lovească cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mânie.“ El, Conrad, Îi va povesti totul Înainte de culcare. Bertold o să urle de furie, dar va adormi curând din cauza oboselii, mai ales că a doua zi va trebui să aibă capul limpede. „Mâine, când ne așteaptă pe toți o zi primejdioasă... La urma urmei, poate că-i mai bine să nu-i spun nimic deocamdată. De ce să-i distrag atenția de la ceea ce ne așteaptă la Molsheim? După ce ne Întoarcem de acolo, e timp destul să afle adevărul... Să vedem dacă vine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nume. știam că Bodo fusese fratele iubit al doamnei Bertranda, care a murit de tânăr Într-un turnir, un cavaler frumos, plâns de doamne și cântat de trubaduri. Apoi monseniorul m-a chemat să ne sfătuim. Situația era Într-adevăr primejdioasă. Regele nu mai voia să audă de iubita lui, la el nu mai putea afla ajutor. Pruncul stătea sub osânda mamei și spionii reginei Bertha și ai delfinului Ludovic se strecurau peste tot, chiar și În palatul episcopal. După cum spuneam
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ministerialii erau nobilii aflați În slujba Casei domnitoare. . Leo Alexander Ricker, Freiburg; aus der Geschichte einer Stadt (Freiburg: din istoria unui orașă, Rombach Verlog, Freiburg. 4. După cum se știe din istoria Veneției, În Evul Mediu viața În orașul lagunelor era primejdioasă. A se vedea un articol al lui Uli Schmetzer În cartea de călătorii Europa: „Venețienii au spânzurat sau au decapitat o serie Întreagă de dogi bănuiți că aspirau să pună definitiv mâna pe putere, a fost o natură mai războinică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de grup sanitar: câteva scânduri legate cu sârmă de niște țăruși care aveau menirea să-l ferească de ochii curioșilor pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa cum încercau odinioară turcii să tăinuiască moartea sultanului pentru a nu demobiliza armatele. Urmașii săi factici s-au văzut siliți să întindă mai târziu mâna de împăciuire și bisericii creștine persecutată mai înainte ca instituție capitalistă și învățătura sa spirituală primejdioasă pentru materialismul proletar. Și dacă vor continua tot așa, nu se știe ce va rămâne din sistemul lor inițial. ... Lenin a plecat văzând cu ochii cum se apropie de faliment teoria în care a crezut toată viața sa și pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
retrage în Suedia, la Lund, iar depărtarea de Germania îi aduce treptat un ton mult mai sceptic față de evoluția evenimentelor - deja în martie 1940 el scrie: „În spatele acestei pasivități fără speranță se ascunde adesea o altă mentalitate, poate cea mai primejdioasă dintre câte se află, admirația față de marea putere care se ridică acum pe harta Europei. Admirația pentru conducător a jucat, cu siguranță, un rol important la 1809, acum abia avem admirație pentru Hitler, greu comparabilă adorației religioase, de odinioară, față de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ale lucrului. Vorbiți de o nouă ediție la Yoga, dar pregătiți și o continuare la al dvs. Traité, nu-i așa? În ceea ce mă privește, cartea despre Mahomed este în întârziere cu mai bine de un an. Sedus de lectura primejdioasă a două articole ale lui Dumézil (nepublicate încă), am făcut la rândul meu niște cercetări foarte curioase, al căror rezultat va fi tipărit în această primăvară. Astfel, am pierdut două luni sau mai mult! Hartman nu și-a distribuit încă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva mai blândă, ar fi - ceea ce eu, În profunzime, cred că este! - În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
roman, mă gândeam că poate unele evenimente pe care le descriam erau prea brutale, apoi îmi extrăgeam propriile aprehensiuni din ceea ce scriam și, totodată, sub acoperirea unor evenimente mai plăcute - pentru „îmbrobodirea” cititorului -, mai făceam un pas spre o zonă primejdioasă. Când descrii într-o scrisoare o persoană precară din punct de vedere psihic, nu reușești să-ți stăpânești mintea, impulsurile involuntare, astfel încât - inevitabil - un asemenea roman reflectă o gândire deraiată. Eu nu m-am considerat niciodată reprezentativ pentru un stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În drumul spre Lovcea, cad și mai mulți. Trecem pe lângă un spital divizionar așezat chiar lângă drum cu cimitirul la 150 m. O placă atârnată de o casă lângă drum zice că locul e "infectat de holeră" și trecerea e primejdioasă. Atunci pe unde să treacă trupele, dacă trecerea pe acolo e primejdioasă? Cu toate astea pe acolo trecem. În drumul de la Golemi Izvor la Turschi Izvor, trecem printr-un sat frumos Glozene unde sunt cartiruite trupe de cavalerie din corpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
divizionar așezat chiar lângă drum cu cimitirul la 150 m. O placă atârnată de o casă lângă drum zice că locul e "infectat de holeră" și trecerea e primejdioasă. Atunci pe unde să treacă trupele, dacă trecerea pe acolo e primejdioasă? Cu toate astea pe acolo trecem. În drumul de la Golemi Izvor la Turschi Izvor, trecem printr-un sat frumos Glozene unde sunt cartiruite trupe de cavalerie din corpul II de armată, de 16 zile. Ofițeri, în balcoane, privesc trecerea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar dori adică să se realizeze acel partid puternic, care să contrabalanseze puterea liberalilor. Această putere e un element mult mai negativ astăzi, deoarece rezultă din dezbinarea celorlalte partide. Realizând o unire între cei dezbinați, liberalii nu vor mai fi primejdioși și de temut. Toate acestea sunt vorbe, cum e și firesc să fie. Căci dacă n-ar fi numai vorbe, atuncea lucrul pare așa de evident, încât recunoașterea însamnă înfăptuire. Dar sunt vorbe, pentru că de fapt fiecare șef de grupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte proastă și ei o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
preotul o îndeamnă. Hai, vorbește, mărturisește; ce-ai făcut? N-am făcut nimic. Atunci du-te și fă ceva. Și după aceea vino la mine. Orator parlamentar de odinioară, cum era D.R. Ioanițescu: Domnilor, carul statului plutește pe un vulcan primejdios. Domnilor, am impresia că suntem în situația de a ceda în parte, sau de a lepăda întreaga constituție a Statului nostru pentru a o putea salva. Domnii mei, trăim timpuri de primejdie; am scris această declarație dimineață, la biroul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai-15 iunie 1954]* *1 Călătorul francez pictorul M. Moynet descrie drumul de la Marea Caspică la Tiflis pe care l-a făcut în 1858. Drumurile Caucazului în vremea aceea, în regiunea pe care a străbătut-o Moynet, erau îngrozitoare și pe deasupra primejdioase. Rușii se găseau la o graniță încă nesigură înspre Tatari, unii supuși dar nesiguri, alții în revoltă continuă. Atacurile erau destul de dese din partea triburilor lesghiene. Unele localități (Nuka) erau încântătoare, așezate subt poală de codru cu arbori gigantici, străbătute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puțin. Un neofit trebuie, în general, să se arate foarte rezervat față de profani. Orice prozelitism intempestiv îi este interzis. Adevărurile rău înțelese sunt ca otrăvurile medicinale greșit administrate. A fi înțeles rău de neinteligenți sau răuvoitori e și dăunător și primejdios. Masoneria, în oficiile ei, se adresează și inteligenței, și imaginației și sentimentului. Tradițiile și simbolurile ei nu pot fi expuse în convorbiri particulare, în mijlocul frivolității obișnuite, fără a provoca zâmbete ori nedumerire. Profunda ei seriozitate stă în realizări utile; lucrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nevoie ca pe tronul Țării Românești să se afle un aliat al său și nu un domn supus sultanului. Se poate ca această orientare politică să nu-i fi mulțumit pe unii mari boieri, care o socoteau ca fiind foarte primejdioasă. Așa s-ar explica de ce, la 16 ianuarie 1471, la Vaslui „au fost tăiați Isaia Vornic, Negrilă ceașnic și Alexa stolnic”, după cum notează pe scurt letopisețele din vremea lui Ștefan cel Mare și cronicarul Grigore Ureche. Prin solii săi, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și veșnică defăimare și, în cele din urmă, chiar și primejdie. Căci mai întâi (se va isca - n. trad) între noi și majestatea sa ură și discordie, iar între aceste trei regate ilustre, anume Ungaria, Boemia și Polonia, un război primejdios și un incendiu care nu va putea fi stins nici ușor și nici repede. Căci noi, după cum am spus mai sus, nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela”. O realitate politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]