3,372 matches
-
poetului exemplifică - zice Vladimir Streinu - „legea după care, dacă poezia duce la știința versului, știința versului generează de asemenea poezie”. O generează începând chiar din întâiul volum. În spațiul rece al Visărilor păgâne se constituie intermitent, în marginile canoanelor adoptate, priveliști care încântă prin stilizarea delicată, prin grație, prin conturul ferm al desenului. Piese de rezistență sunt unele dintre cele cuprinse în grupajul Centaurii, alături de care pot fi așezate ierarhic Barbarul și Krum cuceritorul, ce anunță Cântecele stepei din Eternități... Alcătuit
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce sunt, ele primesc un preaplin sufletesc. „Cămara de fructe” este pentru copil „raiul”, a cărui ușă este deschisă cu frică: „Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată/ Cu cheia ruginie a raiului oprit [....]// Șovăitor ca robul ce
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
vară”. Fructe sunt nu doar în cămară, ci peste tot; ele spânzură grele în crengi și cad, masive, ca în livezile miraculoase de pe malurile Tigrului și ale Eufratului. Ceea ce duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă, cu o tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează doar, fugitiv
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează doar, fugitiv, surprinse în vibrația luminii și așezate într-o perspectivă care le distanțează oarecum de privitor, fixându-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își creează peisajele ce-i convin, proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-un „praf de soare”, albește livezile cu „pulbere de lună”, ridică din
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
o minuție vrednică de Noul Roman și care pe alocuri arată influențe din James Joyce, prozatorul descrie ambianța cazonă, dar mai cu seamă detaliază acte, impresii, stări sufletești proprii în exclusivitate personajului. Sensibilitatea soldatului cu dar de scriitor mai înregistrează priveliști bucureștene din diverse momente ale zilei, îndeosebi matinale, peisaje rustice, imagini nocturne metropolitane ș.a.m.d. Suportul epic, sumar, al inepuizabilului flux descriptiv este - în exprimarea eufemistică a mamei lui Emil Cela - „petrecerea timpului liber” de către „domnul soldat”, „în afara cazărmii
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc către esența tragică a condiției umane într-o poezie cu certe accente bacoviene: „De câteva ceasuri prin oraș/ iubito ce singur/ înfășor firele de sânge ale unei priveliști/ [...] lumina ce galbenă/ se târăște pe ziduri printre crăpături/ înghițind materia” De câteva ceasuri prin oraș). E o poezie a realului în care „mirosul de gașcă al realității” (Veto!) devine supărător pentru sensibilitatea unui spirit prin excelență estet, de unde și
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase și cu ochi scăpărători/ [...] în
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
parcă sânge din locul unde-a căzut rouă” (Pe ale lumii două aripi), denunță cu amărăciune superficialitatea sfârșitului de veac, în care „tragedia dragostei” se joacă „în fața scaunelor goale”, propunând ca antidot „iubirea pe tunuri”. Rușinat de o seamă de priveliști ale lumii de azi, și chiar de sine însuși, pentru faptul că, „theofor” fiind, „mai poate râvni altceva”, precum „măgarul naiv al lui Dumnezeu”, care, purtându-și stăpânul în spinare, „e-n călduri și-și caută spasmodic femela” (Aripă zburând
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la întruparea mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1821. E o poemă alegorică, în care duhul schimnicului Varlaam, înălțat în slava cerului, purtat apoi în infern, unde i se oferă priveliștea groaznicelor cazne la care sunt supuși păcătoșii, asistă în cele din urmă la judecata pe care o face un personaj simbolic, Dreptatea, demnitarilor trădători, vinovați de pătimirile Moldovei, începând chiar cu domnitorul (Mihai Suțu) și mitropolitul (Veniamin Costache). Pedeapsa, pentru
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
post-mortem, 1968). N. face parte din familia poeților basarabeni profund marcați de versul nostalgic al lui Serghei Esenin, din care preia motive, imagini și tonalități, afinitate explicabilă în primul rând prin aceeași obsesie a meleagurilor natale. Lirica lui evocă elegiac priveliștile Bugeacului cu stepa și orășelul de provincie, cu succesiunea anotimpurilor. Viziunea, imaginile și stările sufletești se sincronizează în linii mari cu cele ale poeziei basarabene din anii ’30 ai secolului trecut: dezrădăcinarea, singurătatea, neîmplinirile, setea de ducă, deznădejdea, alături de iubirea
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe dintre cărțile prozatorului, acestea familiarizează cititorii cu viața, obiceiurile și priveliștile Dobrogei. Legenda lacului Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru oameni de condiție modestă care, datorită priceperii și vitejiei lor, obțin în final libertatea și faima, cum se întâmplă în Libertate
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
fără a comunica și altele, generate de străbaterea meleagurilor mai îndepărtate. Imagini din ținuturile românești, care compun, de pildă în volumul Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979), ciclul Ave, iarba din Transilvania, alternează, aproape în fiecare culegere, cu priveliști europene, asiatice, africane etc. Unei emblematice „porți de pe Mara”, celebrată chiar în titlul unei culegeri din 1972, îi răspund unduiri egeene, turnuri din Nürnberg, coline din deșertul Gobi, munți din Sahara („cariatide într-un templu sur”), caravane a căror umbră
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
Calmuschi), București, 1909. Traduceri: François Coppée, Pentru sceptru, București, 1898 (în colaborare cu D. Nanu). Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Gh. Orleanu, „Calendar literar și artistic pe 1909 al revistei «Biblioteca românească enciclopedică Socec»”, 168-169; Iorga, Oameni, I, 442-444; Emil Gârleanu, Priveliști din țară, București, 1915, 67-70; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 154-155; Din poezia noastră parnasiană, îngr. N. Davidescu, București, 1943, 89-90; Ciopraga, Lit. rom., 360-361; Micu, Început, 428-429; Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1972
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o pedală de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
care se manifestă în poezie, proză și eseu, unitară prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca poet, ipostază pe care a confirmat-o și în anii maturității depline - Priveliștile lumii (1967), Omul bântuit de cuvinte (1980) ș.a. Lirica sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
1942; Laudă singurătății, Cluj, 1944; Furtună sub Detunata, București, 1957; Introducere în literatura Americii Latine, pref. Miguel Angel Asturias, București, 1965; Schițe pentru un portret al Americii Latine, București, 1966; Scriitori latino-americani, București, 1966; Nepoții șarpelui cu pene, București, 1967; Priveliștile lumii, București, 1967; Profiluri hispano-americane contemporane, București, 1968; Ochean simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
33; Edgar Papu, „Introducere în literatura Americii Latine”, GL, 1965, 39; Darie Novăceanu, „Introducere în literatura Americii Latine”, CNT, 1965, 51; Oarcăsu, Oglinzi, 212-217; Darie Novăceanu, „Scriitori latino-americani”, CNT, 1967, 2; Ion Lungu, „Scriitori latino-americani”, T, 1967, 8; Ion Lungu, „Priveliștile lumii”, TR, 1967, 46; Felea, Reflexii, 191-194; George Pruteanu, „Priveliștile lumii”, IL, 1968, 1; Nicolae Manolescu, „Priveliștile lumii”, CNT, 1969, 7; Simion Bărbulescu, Francisc Păcurariu - poet, prozator, eseist, ST, 1970, 1; Mircea Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
39; Darie Novăceanu, „Introducere în literatura Americii Latine”, CNT, 1965, 51; Oarcăsu, Oglinzi, 212-217; Darie Novăceanu, „Scriitori latino-americani”, CNT, 1967, 2; Ion Lungu, „Scriitori latino-americani”, T, 1967, 8; Ion Lungu, „Priveliștile lumii”, TR, 1967, 46; Felea, Reflexii, 191-194; George Pruteanu, „Priveliștile lumii”, IL, 1968, 1; Nicolae Manolescu, „Priveliștile lumii”, CNT, 1969, 7; Simion Bărbulescu, Francisc Păcurariu - poet, prozator, eseist, ST, 1970, 1; Mircea Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci, „Ochean simplu”, ATN, 1972, 9; Poantă, Modalități, 70-75; Felea, Secțiuni
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Latine”, CNT, 1965, 51; Oarcăsu, Oglinzi, 212-217; Darie Novăceanu, „Scriitori latino-americani”, CNT, 1967, 2; Ion Lungu, „Scriitori latino-americani”, T, 1967, 8; Ion Lungu, „Priveliștile lumii”, TR, 1967, 46; Felea, Reflexii, 191-194; George Pruteanu, „Priveliștile lumii”, IL, 1968, 1; Nicolae Manolescu, „Priveliștile lumii”, CNT, 1969, 7; Simion Bărbulescu, Francisc Păcurariu - poet, prozator, eseist, ST, 1970, 1; Mircea Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci, „Ochean simplu”, ATN, 1972, 9; Poantă, Modalități, 70-75; Felea, Secțiuni, 150-154; Al. Balaci, „Antologia literaturii precolumbiene”, CNT
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
literară. Cu Două treimi din viață (1980), scriere prețuită pentru detașarea și pigmenții de umor cu care sunt evocate episoade dramatice, se deschide șirul romanelor lui P. Hoții de pădure (1982) unește epicul, pe alocuri palpitant, cu lirismul generat de priveliști silvestre. Să îngropăm trecutul (1992) reconstituie, cu documente vii, coșmarul demolării satelor din jurul capitalei, iar Bătrânii nu mai sunt utili (1998) e o utopie înfățișând o așezare de bătrâni pe un munte. Deciși să își învingă condiția, întemeietorii ciudatei colonii
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Drăgășani, Meditație, Miezul nopții și alte poeme de Grigore Alexandrescu, Ermitul și O dimineață pe Caraiman de Cezar Bolliac, în San-Marina, Mihnea și baba, Florile Bosforului, Conrad de D. Bolintineanu, în Cântarea României, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de Bălcescu. Priveliști din natură nu lipsesc din aproape nici o poezie a lui Alecsandri, și nici din scrierile sale în proză. La deplina maturitate, „bardul de la Mircești” încununează nu doar propria sa operă, ci întreaga poezie românească a naturii cu ciclul Pasteluri. Proza
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
linie cu fațada casei (mici fortărețe inaccesibile). În general, nu sunt sonerii, iar porțile încuiate împiedică accesul în curte. Am observat aspectul funcțional al curților, mai puțin aspectul estetic. Lumea depozitează diverse lucruri considerate folositoare care nu conferă întotdeauna o priveliște plăcută ochiului. Strada principală este despărțită de rândurile de case de o poțiune de verdeață, eventual cu pomi fructiferi. Două telefoane publice (câte unul pentru fiecare capăt al satului), unul în fața barului și unul la benzinărie (zone de manifestare a
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
chimen, și lista poate continua. Oricare dintre varietățile de cimbru poate fi folosită ca astringent în remediile naturiste. Cimbrul este folosit și la gătit, pentru potpourri-uri și multe hobby-uri. Un strat rotund cu multe varietăți de cimbru este o priveliște foarte plăcută. Dacă intenționați să creșteți cantități mari de plante medicinale pentru uzul casnic, poate cel mai ușor mod este să le cultivați pe rânduri în grădina de legume. Unele dintre plantele medicinale pe care le folosiți frecvent ar putea
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Garnéry, mai există alte două gravuri franțuzești vrednice de luare aminte, aparținînd unui artist care semnează H. Durand. Una dintre ele, deși nu are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită; o balenieră franceză ancorată lîngă țărm își face, cu încetineală, plinul de apă dulce; pînzele destinse ale vasului și frunzele lungi ale palmierilor din fund atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]