1,290,302 matches
-
cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
automat, conceput parcă de mintea lui Buńuel atunci când scria Hamlet, prima piesă suprarealistă spaniolă, cam în aceeași perioadă în care Daniil Harms scria Elisaveta Bam. Sunt șase actori: intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i așa? - bătrânețea, ca și moartea, este o chestiune care îi privește exclusiv pe ceilalți: "accelerează încetinind și pe zi ce trece mai/ insistent revenind/ ca de la înflăcăratele baluri ale adolescenței/ cu o purpură de confuzie-n jurul ochilor// ... uimirea de a te vedea bătrân// cine? eu?/ cine? eu?" În banalul existenței
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
finală, numărul anilor pierduți te face să crezi că esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
te face să crezi că esențialul ți-a scăpat printre degete: "doar dintr-o neglijență a atenției/ un întreg deceniu ți s-a scurs într-un singur an/ pe când întorceai distrat fața de la ceva/ ce te privea fără să te privească/ în ironia robustă a timpului...". Dramatismul versurilor lui Dinu Flămând este sporit de maxima lor concentrare. Cel puțin poemele din secțiunea o neglijență a atenției sunt ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în vorbe cât mai puține
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
și fără -ez (copie / copiază, marcă / marchează), cele în -i pot avea variante cu sau fără -esc (cheltuie / cheltuiește, bombăne / bombănește, stăruie / stăruiește). Prezentul verbelor constituie o zonă de imprevizibilitate și instabilitate care își are perechea doar în variațiile care privesc pluralul substantivelor: la unele feminine - oscilațiile între formele în -e și cele în -i (coperte / coperți) și la unele neutre - în -e sau -uri (tunele / tuneluri). Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greșelilor
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
Simona Vasilache Ceva ne face să ne gîndim, privind la grupurile cu protocol de intrare, că avangardiștii, dacă lăsăm la o parte castele lor prietenii, erau niște singuratici. Nu-i o prejudecată care să ne-atingă pe toți - știm, de bună seamă, că trăiau, și ei, în aceeași lume
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
în serios și reușește să urmeze un traseu pe muchie de cuțit: între a reda extremismul trăirilor adolescentine, cît mai lipsit "de poză" (atenție! e o șmecherie aici), strecurîndu-se printre Scylla patetismului și Charybda kitsch-ului, și a nu-l privi de sus, minimalizîndu-l. Un film "light" la sfîrșitul căruia nu te trezești punîndu-ți întrebări sau buimac pur și simplu, doar cu sentimentul că a fost plăcut cît a durat. Merită remarcat însă dozajul atent al vocabularului stilistic al cineastului, contribuie
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
frățiorul cel mic, într-o veche cazarmă, pe două saltele, împreună cu treizeci de femei necunoscute. Privirea copilului alternează cu cea a omului matur care, pe de o parte, încearcă să-și reamintească senzațiile de atunci, dar, pe de altă parte, privește sinistrele întâmplări cu o anumită detașare, cu o ironie abia perceptibilă și cu multă delicatețe. "Frățiorul meu nu avea decât trei ani, plângea întruna și nu înțelegea deloc ce se întâmplă cu el. N-aș putea să spun cât am
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
cazul în care ei mi-ar fi intentat un proces pentru Ťparazitism socialť." Volumul Excursiile mele primejdioase se deosebește de prozele precedente ale lui Klíma mai ales prin accentul pus pe propria biografie. Însă a ne limita la această constatare privind sursele de inspirație ale autorului și unele motive literare inedite până acum ar fi totuși prea superficial. În realitate, și în aceste povestiri descoperim aceleași întrebări de ordin etic, cu care ne-am obișnuit în operele scriitorului ceh, aceeași căutare
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ce naiba, - la cincizeci și ceva poți să iei viața din nou, nu? Așa spusese Valeria. Care, și când era studentă, vorbea și se purta la fel. Care vorbise acum din Dacia ei de culoarea berii blonde, cu portiera larg deschisă, privindu-se în oglinda retrovizoare, în timp ce își mușca buzele, pe care le avea bine desenate, cum fac femeile, oricât de inteligente, când se văd în câte o oglindă, și își aranjează părul, deși nu-i nevoie. Și Valeria se uitase la
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
spre noi, telespectatorii, dinspre al mic ecran țipătul semiisteric al lui Cătălin Măruță - prezentatorul de rezervă și de elită al TVR1 - aflat la Cluj cu ocazia sărbătoririi jumătății de secol de televiziune: -Eu vă rog să vă uitați și să priviți... Suspicioși, am căutat rapid printre gene unii spre alții: adică de unde știa el că unii ne uitam, iar alții priveam la televizor ? Și, în definitiv, unde îl ținea TVR1-nul pe acest descendent pithian, pithiist, pitic... Mă rog, să fie vorba
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
TVR1 - aflat la Cluj cu ocazia sărbătoririi jumătății de secol de televiziune: -Eu vă rog să vă uitați și să priviți... Suspicioși, am căutat rapid printre gene unii spre alții: adică de unde știa el că unii ne uitam, iar alții priveam la televizor ? Și, în definitiv, unde îl ținea TVR1-nul pe acest descendent pithian, pithiist, pitic... Mă rog, să fie vorba despre stră-stră-stră... strănepotul Pithiei ? Și mai aveam foarte puțin până la pericolul de a cădea în plină mitologie... ÎNS|, ACTUALITATEA! Un
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
grații. Există și aici un răspuns: așa era pe atunci. N-ar fi mai bine într-un asemenea caz să urmăm sfatul acelui fost premier și președinte de partid, prin multe trecut și prin destule având încă a trece, să privim doar înainte? Cică ar fi tocmai momentul! Niște inși, vorbind limba noastră, au ucis, au torturat, au delaționat, făcând din suferința a milioane de români trambulina propriului huzur. Dar asta s-a petrecut mai demult, a-i trage la răspundere
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
delaționat, făcând din suferința a milioane de români trambulina propriului huzur. Dar asta s-a petrecut mai demult, a-i trage la răspundere ar tulbura ape care tocmai s-au liniștit, ba dădeau să se limpezească. Ce am vedea, oare, privind înapoi? Păduri pietrificate, iezere secate, zidiri ruinate, țarini înțelenite, morminte fără cruci. Nimic mai nesănătos. Mi-aduc aminte, din anii studenției la Drept, la un pas în urma profesorilor mei, care discutau cu un terț. Cineva îi punea tocmai lui Mihai
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
sârbe și românești se elimină cu o înduioșitoare reciprocitate din devenirea comună. Ba mai mult: chiar pentru cele românești, Banatul nu are o individualitate care merită prea multă atenție" (p. 5). În lucrările mai vechi de istorie literară, Banatul este privit ca o componentă a literaturii transilvane, fapt remarcat încă din anul 1940 de istoricul Ion Dimitrie Suciu, care, pentru a demonstra că lucrurile stau altfel, scrie studiul Literatura bănățeană de la început până la Unire, 1582-1918. Indirect, se poate deduce de aici
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Știu că individul are un talent invidiabil de a duce lumea de nas. A reușit să-l îmbrobodească până și pe Dorin Tudoran, unul dintre cei mai lucizi oameni pe care-i cunosc. Dar de ce-aș accepta ca hotărârile privind viața mea, a rudelor mele să depindă de toanele unui personaj față de care simt o scârbă profundă? Deși o lume întreagă îl privește cu dezgust, deși partida politică e defintiv pierdută, Dan Voiculescu nu se oprește din zvârcolelile dizgrațioase ale
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
unul dintre cei mai lucizi oameni pe care-i cunosc. Dar de ce-aș accepta ca hotărârile privind viața mea, a rudelor mele să depindă de toanele unui personaj față de care simt o scârbă profundă? Deși o lume întreagă îl privește cu dezgust, deși partida politică e defintiv pierdută, Dan Voiculescu nu se oprește din zvârcolelile dizgrațioase ale unei fiare rănite ce-ar dori să sfâșie totul în jur. El nu înțelege că o Românie care l-ar accepta în funcția
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile securismului constituie valorile de căpătâi ale societății românești. Nici săptămâna care s-a scurs nu mi-a adus vreo lămurire privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul cu ghimpi otrăviți care, din punct de vedere politic, îl va ucide, cu siguranță. Ce nevoie avea un om care stă pe un munte de bani, care a ajuns
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
Johan în ploaie" (1891) este un tablou dominat de case pictate în culori calde, umbrele, verdeață... Un an mai târziu, Munch pictează Seara pe strada Karl Johan, un tablou de dimensiuni semnificativ mai mari. Strada și casele sunt aceleași doar privite din direcție opusă. Clădirile capătă însă o alură amenințătoare. Perspectiva este aproape blocată de un grup de personaje îmbrăcate în culori întunecate, cu ochii măriți, trăsături stranii, neindividualizate ce te duc cu gândul la caractere similare plăsmuite de James Ensor
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
și amenințătoare. Nu este de mirare că pictori precum Kirchner și Macke îi datorează atât de mult lui Munch. Ultima parte a expoziției este dedicată autoportretelor. Exemplele alese acoperă întreaga carieră a artistului. La început, un tânăr de 19 ani privește lumea cu o privire calmă, ușor sfidătoare, ușor suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la concluzia ce-l privește: "am trecut dincolo chiar și de râs, ne găsim în faza ultimă a disperării". Râsul își consumase atunci, pentru Gary, toată gama.
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
să mă plîng că sunau cinșpe telefoane, că ăia din față se foiau cumplit, că frecau și foșneau pungile de floricele - erau niște oameni absorbiți, în grade similare, de un film. Și m-am întors de cîteva ori bune să privesc publicul înainte să susțin asta. Revenind la anglofilie, primele simptome s-au manifestat de cum am ajuns, tîrîndu-mă la proiecția filmului lui Michael Winterbottom, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story. Romanul era bibliografie obligatorie la facultate, citit și plăcut. Atît
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
nouă de mii nouă sute nouăzeci și nouă, dar eu unul n-am turnat pe nimeni, niciodată. Și, în numele acestui fapt, îl calific pe Dan Voiculescu drept un mincinos fără rușine. E treaba sa că a făcut carieră sub comuniști, îl privește că n-are nici o remușcare pentru comportamentul din trecut. E, deocamdată, de natură secundară chiar felul în care a acumulat o colosală avere - deși unii văd o legătură directă între afacerile sale și relațiile cu Securitatea. Ce începe să fie
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
pădurii de la Sinaia sînt doar cîteva dintre poveștile vieții mele. Fiecare este locuit de taina propriilor povești. Inițierea într-una dintre descifrările posibile ale artistului și omului Andrei Șerban, în cîteva dintre poveștile sale, s-a făcut, în ceea ce mă privește, încet, firesc. Fără grabă și fără patetisme, în ani de zile, în veri toride în care răcoarea curții mele ținea proaspete privirile și discursurile. Întotdeauna ne-am respectat, reciproc, și ceea ce ne apropie, și ceea ce ne desparte. Nu e puțin
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]