11,078 matches
-
o populează. E o lume a tăcerii miraculoase, zămislitoare de viață. Să nu uităm că această carte este mesajul, butonul de alarmă al poetei în fața iminenței dezastrului din fața căruia nu ne putem abate. E ca un univers kafkian unde rămânem prizonieri în propriul trup metamorfozat în gândac ori în altă făptură. Însă intensitatea emoțională transmisă este copleșitoare. Fatum? Destin? Chiar dacă nu ne e dat să cunoaștem viitorul, un fel de angoasă tulbure se insinuează în simțiri și în suflet, așa cum apa
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
o lume a lui prin care trăiește și despre care vorbește cu o deosebită plăcere...” ( Gabriela Banu-Noaghiu ) GBN - Pareți a fi un drumeț de cale lungă, domnule Constantin Milea Sandu, plecat din Banat, oprit o vreme de Moldova, iar acum „ prizonier de Transilvania”, cel puțin de vreo șase ani încoace. Ce v-a obligat la itinerarul acesta ? CMS - Mi-am urmat destinul, eu am trăit întotdeauna la orizontul misterului și îmi place să cred că am navigat permanent într-un ocean
„ AM TRAIT INTOTDEAUNA LA ORIZONTUL MISTERULUI ... „ de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360840_a_362169]
-
lacrimi de ceață. Plouă sălbatic. Cavalerii fără chip își mână caii în galop. Miroase a palidă destrămare. Dode purta iarna căciulă de astrahan. Când intra de la curățatul zăpezii, își încălzea mâinile deasupra plitei din bucătărie. Îi era mereu frig. Fusese prizonier de război. A mărșăluit iarna de la Păuliș până în Ungaria și apoi Austria. Cu lanțuri la picioare. Fără manta. Cei care cădeau, erau omorâți. Își încălzea mâinile deasupra sobei și spunea povești. Citea din Frații Grimm sau povestea din copilăria lui
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
făcut ochi mi-a descântat de deochi. acum mă duce la vale spre o răscruce, cică așa e mersul, să mă împartă în două o parte trupul frumos de pământ în legământ, alta o vrea în cer cu statut de prizonier partea lutoasă am s-o ascund în palme să sculptez în picături de ploaie amintirile din rame să-ți decorez casa că tare mi-ai fost credincios... n-ar fi frumos? Referință Bibliografică: Să-ți decorez casa / Elena Spiridon : Confluențe
SĂ-ŢI DECOREZ CASA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360963_a_362292]
-
cea mai intimă a ființei. „nu mai era lumină în zorii acelei zile” când cea mai îndrăgită ființă era „înghițită” de apele primordiale și era trecută Styxul, lăsându-l pe cel ce a „crezut „ în veșnicia clipei singur, pustiit, revoltat, prizonier între propriile „țărmuri” existențiale. Cuvintele poartă cu sine ceva nedeslușit, ca o lumină pală, asemenea stelelor ce și-au pierdut strălucirea. Tensiunea lirică răscolitoare, strările sufletești tensionate transmise pe calea sugestiei își caută rezolvarea în poem. Destinele noastre, topite în
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
va lăsa, ci că nu va putea cuprinde, pe de-a întregul, toată dragostea pe care i-o purta. Erau din aceeași rasă. La fel de puternici și de orgolioși, la fel de loviți de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri și învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ține prizonieră. Marin Preda : ”Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescență, dar zău că nicio clipă
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
să iubim iubirea de sine, imaginea noastră, stratul superficial, si nu nucleul care ne conferă individualitate. Iubirea de sine s-a transformat într-un soi de egoism, într-o formă de egolatrie care ne închide în noi și ne face prizonierii propriei ființe. De câte ori nu ați auzit sau chiar rostit “Eu și restul lumii” ori “Să-mi fie mie bine mai întâi și la alții ...sănătate!”? Într-un fel, nu e chiar atât de rău să gândim așa. E nevoie de
CÂT ŞI CUM MAI IUBIM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368303_a_369632]
-
în amurguri târzii las în urma mea mireasma primăverii dintâi, pentru a mă reîntoarce în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră, și unde văd cum cuvintele mor în ghivece de timp răsturnate. CERCUL DE FOC Prizonier al trupului, sufletul se răsucește în sus, către soare, întemnițând, la rândul său, visul, care de-a lungul tuturor anilor n-a izbutit să învețe pentru sine nici unul din darurile morții. Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică: 3 poeme de dragoste
3 POEME DE DRAGOSTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367868_a_369197]
-
pe Norocel statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data asta Viscorilă și Nămețilă nu se mai certară, ci se felicitară reciproc. - Ce-ați făcut, măi băieți? zise Negru-Cioară, umblând de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data asta Viscorilă și Nămețilă nu se mai certară, ci se felicitară reciproc. - Ce-ați făcut, măi băieți? zise Negru-Cioară, umblând de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii, curioși să vadă cum arătau figurile acestor nemernici care tulburaseră liniștea tuturor. Împăratul îi privi și el curios. Îi trecuse furia și voia să vadă cum arată zurbagiii care stârniseră atâta tărăboi și-i aduseseră pe cap atâtea griji. Privindu
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
lupta o vor da ceilalți viteji ai noștri. - Cum poruncește Măria Ta! Vom lupta în ordinea ce-ați dat! strigară voinicii luptători înfierbântați de ură. Să-ncepem lupta chiar acum! - Nu acum, mai așteptați! îi potoli împăratul, ridicând mâna. Duceți prizonierii la cuptoare și-i lăsați în paza căpcăunilor. Până atunci ne mai gândim, mai chibzuim. Soldații din gardă înșfăcară pe Mărțișor și pe Norocel, cu toată împotrivirea lor disperată și țipetele lui Norocel. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-12 / Năstase Marin
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
Amprente > CĂRBUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului simbol al focului ascuns și-al energiilor oculte la sânul său de nepătruns și îngropat sub straturi multe pământu-l ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se risipește-n
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368043_a_369372]
-
o voce în „deșertul” virtuții și sfințeniei, asumându-și condiția de profet și martir. A fost persecutat și respins nu de necredincioși, cum ar fi fost de așteptat, ci de frații lui falși, aflându-și sfârșitul pământesc fără casă, ca prizonier, în exil. Toate acestea ce i s-au oferit în viață ca să le sufere, le-a acceptat în duhul bucuriei și al credinței, ca și cum ar fi fost din mâna lui Hristos, Care Însuși a fost respins, tăgăduit, contestat și răstignit
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
sergentul Gheorghe Alexa nu a ajuns să lupte pe Frontul Moldovei, poate chiar în preajma baștinei sale, de unde, scutit de glonțul rusesc, ar fi urmat soarta multora dintre frații săi de arme: fie aflându-se printre cei peste 100 000 de prizonieri, nedumerit că deși se afla sub condițiile armistițiului era tratat ca ostatic, fie - la fel de nedumerit - luptând cot la cot cu inamicul de pe Frontul de Est, impotriva celui care până atunci îi era aliat. Neputând scoate de la bătrân noima legată de
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
scris în 1884 cartea „Pământul și omul”, memoriul „Semințiile, soiurile sau rasele”. Dar și discursul despre „Calendar”. Cele dintâi broșuri „Convorbiri economice” au fost scrise după ultima guvernare din vremea lui Cuza. Ghica a crezut în virtuțile societății burgheze, ca „prizonier al acestei iluzii, protestează vehement împotriva alegerilor cu bâta”. Spunând: „Nu este monstruos să faceți pe popor răspunzător de faptele voastre, când întrebuințați frauda, corupția și violența, ca să aveți reprezentanți pe care nici nu-i cunoaște-ți...”. Prin astfel de
DE DOUĂ ORI PRIM-MINISTRU ÎN VREMEA LUI AL. I. CUZA ŞI, TOT DE-ATÂTEA ORI ÎN VREMEA LUI CAROL I de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367483_a_368812]
-
mic răgaz se întoarce în țară și se căsătorește cu Nicole Constantinescu, apoi la 25 August 1942, este din nou concentrat pe front. Participă cu mult zel la bătălia de la Cotul Donului, dar în Noiembrie 1942, după marea trădare, cade prizonier. Tânărul și bravul ofițer Radu Mărculescu îndură urgiile înzăpăzite de la Cotul Donului, Cercul Polar, Urali, Siberia, împletite cu ororile gulagului din lagărelor de muncă forțată: Tambov, Oranki, Schit, Suzdal, Monastîrka, Uscioara <>, Morșansk, Mihailovo, Odessa, Sighet, Bragadiru, Periprava, Capul Midia, prin
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
pe Radu timp de 8 ani pe un șantier de construcții, până când o cunoaște Ligia Mociulschi (Manolescu) cu care se va căsători. Timpul bucuriei este scurt, fiindcă în Octombrie 1959, este din nou arestat cu un lot de ofițeri foști prizonieri în URSS. Procesul fiind bine pregătit și înscenat, marele Erou mai primește o condamnare fără sentință și trimis la renumitul lagăr, Periprava. După eliberare și pensionare la vârsta de 60 de ani urmează cursurile superioare de pictură bisericească de pe lângă Patriarhia
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
și eroului nostru Radu Mărculescu cuprinde 13 capitole și se evidențiază prin darul minunat, viu ce păstrează în harul ei memoria unei înalte conștiințe creștine în care se derulează suferința căderii în prizonierat ori în infernul robiei. Dacă pentru mulți prizonieri această înfrângere s-a transformat în cădere, devenită apoi o catastrofală prăbușire, pentru foarte mulți camarazi, căderea s-a înălțat pe culmile de azur ale Biruinței. În fiecare trăitor creștin, temelia, stâlpul, farul conștiinței sale spirituale este Adevărul revelat, singurul
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
eroică, disperată, dar fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul trăirii liturgice. Pronia cerească încălzește sub aripile Ei procesul de remodelare și de renaștere interioară, a celor care nu abandonaseră
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
arma la mâna pacinic narod savietic, ucis și jefuit la el și acum faci aici complot...>> ”(Capitolul 5, Înapoi la Oranki, p. 202-203) La Mihailovo era un fel de lagăr-filtru, unde se triau și se expediau între solstiții și echinoxuri prizonierii sovieticilor. Dintre toate gările cu rănile de război încă necicatrizate prin care mișunau umbre și stafii, încadrate între garnituri de soldați balșoi-ceasovoi, Voronejul se deosebea prin numărul excesiv de mutilați și invalizi. Garniturile de bou-vagoane nu pridideau să adune mulțimea răniților
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
încadrate între garnituri de soldați balșoi-ceasovoi, Voronejul se deosebea prin numărul excesiv de mutilați și invalizi. Garniturile de bou-vagoane nu pridideau să adune mulțimea răniților. O astfel de garnitură a pus față în față într-una din zile două grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm. „Suntem țigani din România, răspunseră ei uimiți că aud vorbă românească. Dar voi ce sunteți?” „Suntem ofițeri români prizonieri”... „Hauleo, hauleo
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
grupuri de prizonieri: ostași români și o șatră de țigani tot români care se priveau uimite: „Ce-i cu voi?” îi întrebarăm. „Suntem țigani din România, răspunseră ei uimiți că aud vorbă românească. Dar voi ce sunteți?” „Suntem ofițeri români prizonieri”... „Hauleo, hauleo, începu bulibașa să-și smulgă barba și să plângă. Chivo, Safto, Marghioalo, Titilico! Veniți să vedeți pe ofițerii noștri săracii în ce hal au ajuns”... „Hauleo, ofițerii noștri, săracii, ce frumoși erau!...Cum sclipeau toate pe ei!...Și
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi Republici populare, ce trebuia să facă corectura de rigoare: încadrarea de la „prizonier de război” la cea de „criminal de război”. Radu Mărculescu în fața urii și a furiei satanic dezlănțuite asupra sa, asupra Neamului său, asupra Dumnezeului nostru a învins prin puterea de sacrificiu a ostașului român, prin autoritatea jertfei sale hristice, prin
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
epistolă sau să-ți cânt la flaut. Am ales să mă rezum la aceste cuvinte la care nu m-aș fi gândit vreodată înainte. De multe ori am vrut să-ți scriu, dar n-am putut. Mă simt ca un prizonier purtat în lanțuri. Cu ochii mici și nebăgat niciodată în seamă. Dormeam prin șanțuri. Credeai că aici jos totul e bine? N-am văzut niciodată frumosul promis. Pământul tău duce lipsă de virgine. Tu ce credeai? Sper să primești acest
EPISTOLĂ de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367600_a_368929]