3,283 matches
-
tema Wald und Baum in der arisch-germanischen Geistesund Kulturgeschichte. Wüst orchestra punerea în aplicare a acestei tematici, divizate în alte 42 de subteme pe care diferiți savanți urmau să le execute. În timpul rectoratului la Universitatea din München (1941-1945), unde va profesa ca indo-europenist chiar și după război, până în 1969, Wüst participă și la proiectul „instruirii” tineretului scandinav: în ianuarie 1944, ca urmare a unei acțiuni eșuate împotriva ocupării naziste a Norvegiei, 650 de studenți ai Universității din Oslo sunt deportați disciplinar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
après le mazdéisme, Paris, 1901. În 1901 este invitat ca profesor de teologie la Uppsala, catedră pe care o va transforma curând în catedră de istorie a religiilor. În 1912 primește și catedra de istoria religiilor de la Leipzig, unde va profesa în paralel cu cea de la Uppsala. În 1914, regele Suediei îl numește pe Nathan Söderblom arhiepiscop al Suediei, în locul lui J.A. Ekman. Congresul Internațional de Istoria Religiilor organizat în 1929 la Lund a fost prezidat de Nathan Söderblom. În
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ajungând apoi, prin cine știe ce întâmplări, tot în Orașul Luminilor. Și-au amintit de profesori și de corurile în care învățaseră să cânte, de lecțiile luate pentru tot felul de instrumente, la care unii și acum mai știau să cânte, deși profesau cu totul altceva, de părinții lor, pe care cei stabiliți în Paris îi vedeau rar, doar când mai treceau prin țară, de promisiunile făgăduite între ei în urmă cu mai bine de un deceniu și mai ales s-au întristat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
câștige aproape cât ei sau chiar mai mult, tot mai multe sunt pe propriile picioare, patroane de firme, artiste la fel de îndră- gite ca bărbații, femei de succes în armată, în aviație, în tehnică sau inginerie, dar și pe plan politic, profesând în funcții tot mai importante. Vocile lor se fac din ce în ce mai auzite, încep să fie implicate cât mai mult în mersul socie- tății, iar lupta lor pentru emancipare le aduce în 1938, cu câțiva ani întârziere față de alte țări ale Europei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a-l atrage din vizuina sa căptușită cu sidef, pe ai cărei pereți cu siguranță joacă figuri și Întâmplări cu mult mai reale decât cele mai iscusite invenții ale noastre romanești. Viitorul și trecutul Își fac curte unul altuia, profesând o perfectă politețe și o agreabilă falsă modestie, ambii, aceștia „doi”, nefiind altceva decât bine stilați curteni, dacă nu chiar paji, la curtea acestui - cum să-i zic? - mare senior, senior de sânge, hidalgo al posibilului, la curtea acestui mare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ce, nici azi, deși Îmi fac o plăcere, uneori aproape o excelență!, din a analiza tot felul de „situații epice și dramatice”, când mă aplec mai ales asupra unor personaje inventate. Nu știu și am ajuns la o vârstă când profesez acel tip de „Înțelepciune” care ne Învață, Încă din vechimea grecească, că sunt Întrebări care nu au răspuns. Sau că Înțelept este să nu te grăbești a găsi „o soluție”, a da un răspuns unei probleme sau chestiuni care depășește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
narcisism, sau megalomanie, sau absența simțului autocritic, sau, mai blând, absența simțului humorului! Deși... nu puțini mă taxează drept „megaloman”, dar, dacă prin aceasta ei Înțeleg o anume fidelitate neabătută la idealurile juneții, a crezului În romanul clasic așa cum Îl profesez eu și cum l-am Învățat de la maeștrii mei, români și străini, a credinței oarbe În literatură, roman, poezie, filosofie și muzică romantică, pictură renascentistă și impresionistă, atunci, da!, sufăr de un soi de megalomanie, dar nu a persoanei, ci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
resentimente și nostalgii, frustrări și chiar idealuri cărora le-au căzut victimă nu numai oamenii „simpli”, dar și unii intelectuali de vârf. Noica și Nichita Stănescu sunt două exemple frapante, sau Ioan Alexandru. Da, Nichita, prietenul meu și marele poet profesa uneori - doar În discuții amicale, e drept! - ambiții și orgolii naționale, deși eu Îi atrăgeam atenția că În felul acesta măcinăm la moara dictatorului și a haitei lui de profitori cinici! Iar Noica, se știe, credea, sărmanul, că Occidentul se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contempla În „adâncul ei”, ce devine, deodată, mai mult sau mai puțin „transparent”. Și pentru aceasta avem acel miraculos „instrument” - care este și o „profesiune” În același timp! - numit memorie! Societățile tinere, oricât de performante, cum sunt S.U.A., de exemplu, profesează mai ales cultul prezentului sau al viitorului imediat. Noi, „bătrânii europeni”, ne refugiem, cum se spune despre un individ sau o comunitate umană, În trecut, deoarece „acolo se află vârfurile și performanțele noastre!”. Dar... Marcel Proust, marele și inovatorul absolut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-și ia cât pământ are nevoie pentru gospodăria lui. Și așa a făcut. Apoi au venit alți gospodari și În acest mod s-a născut comuna Botești. Băiatul lui Todică a Învățat ca să fie preot și Învățător; dar nu a profesat. În schimb a fost făcut primar și primar a trăit toată viața. El a fost căsătorit cu una din fetele Pr. Șoldănescu și a avut pe cei trei fii. Murind ea, s-a căsătorit cu o fată din Boroaia și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aleg, sunt aleși, aleși după niște criterii care îmi scapă, de parcă s-ar da cu banul. Sigur, când se alcătuiesc listele cu protagoniști pentru un oraș sau altul îmi închipui că se ia în calcul o anumită disponibilitate, genul literar profesat de scriitorul respectiv (aici, privilegiați în mod clar sunt poeții, dar nu sunt invidios pe ei), care este pus adesea să susțină o „arcadă” tematică, un generic politic prestabilit. Este mai puțin dedusă, presupun, iscusința fiecăruia de a-și fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Anastasia Razgouliayeva (n. 1978), Andrew Koslov (n. 1972) și Vlad Bagrov (1981), primite la nu mai știu ce reuniune la Moscova. Tustrei autorii, aflu de pe copertă, fac surfing pe modele de ultimă oră, sunt up to date, cum se spune. Profesează performance-ul literar, poezia obiectuală și vizuală, precum și happening-ul, show-ul poetic. Un alt motiv de mirare, care mă încearcă în legătură cu ei, ține de locul lor de origine - Kostroma. Adică și în „Rusia profundă” se scriu, iată, poeme fără rimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să nu se lase... Rusoaica Valentina Solovieva, originară din Kaliningrad, citește versuri pentru copii. N-am auzit-o evoluând până acum, dar are o voce plăcută... Nu pare să se înscrie deloc în formula de rostire poetică pe care o profesează rușii și pe care o cunosc destul de bine... VITALIE CIOBANU: Babelplatz este o piață de tristă faimă, cunoscută pentru sinistrele ruguri de cărți ale naziștilor. Tocmai de aceea, alegerea locului e mai mult decât semnificativă. Un târg de carte sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
românești, atunci puteai să vorbești și de valorile germane. Generația mea de creatori s-a constituit într-un grup care se numea Aktionsgruppe Banat („Grupul de acțiune Banat“). Ne propuneam să scriem o literatură occidentală prin formulele pe care le profesam și, în același timp, vroiam să fie și o literatură ușor critică în plan politic. Noi nu eram în tinerețea noastră anticomuniști, ci eram de stânga, o stângă legată prin concept cu ideile reformatorilor de la Praga. Pentru mine, care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ne imaginăm România pusă să tragă la o căruță care s-a sfărâmat o dată. A doua oară s-ar putea să ne fie fatal. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Brașov, iulie 2000 Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan): „Romanul detectivistic, pe care îl profesez eu, este genul unei precizii aproape matematice, care nu admite aproximări și inexactități.“ - Domnule Chingiz Abdullayev, știu că sunteți o persoană care a călătorit și călătorește foarte mult în întreaga lume. Ce a însemnat pentru dumneavoastră - un scriitor prosper - proiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în lumea literară: dintr-o mie de scriitori, numai unul are succes, devine popular și este citit. Așa cum ați menționat, sunt jurist, doctor în drept. O profesie pe care am îmbrățișat-o și grație unei tradiții din familia mea. Am profesat această meserie câțiva ani, însă după ce am fost rănit în una dintre deplasările mele, am fost trecut în rezervă și obligat să mă întorc la Baku... - Unde s-a întâmplat aceasta? - Lucram într-un departament al Armatei pe timpul Uniunii Sovietice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Arunc capitole întregi, adaug altele, rescriu unele pagini. Pe de altă parte, trebuie să spun că însuși genul pe care îl practic mă obligă să revin de mai multe ori asupra textului. Romanul detectivistic cu subiect criminal, pe care îl profesez eu, este un gen al unei precizii aproape matematice, care nu admite aproximări și inexactități. De aceea, totul trebuie bine cântărit, verificat, nimic nu poate fi lăsat să atârne în aer. Dacă cititorul va observa unele nepotriviri pe parcursul romanului, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lucruri în această direcție le fac și singur, date fiind cunoștințele mele de jurist. Deci, alte patru luni pe an le petrec în Occident, iar restul la Moscova. - Care sunt modelele dumneavoastră literare? Ce maeștri ai genului pe care îl profesați vă sunt mai apropiați ca manieră de creație? - Îmi place mult Georges Simenon, care nu era atât de preocupat de subiectul romanelor sale, cât de latura umană a personajelor. Este o manieră care îmi impune și pe care încerc s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
financiare. Trebuie să recunosc însă că nici azi, la 14 ani de la revoluție, nu pot „să cred”, să mă împac cu ideea că „cineva” cu care ai împărțit sute de zile și mii de ore de intimitate ideatică și umană, profesând, până la detaliu, aceleași convingeri și pasiuni intelectuale, se poate „schimba peste noapte”, urmând nu știu ce „noi mode și tropisme sociale”! Să fie dorința unora, cuminți și, unii, destul de pasivi sub dictatură, de a se arunca într-o carieră politică, arși de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
admirația ei pentru marile nume universale, de la Kafka și Th. Mann la Ritsos și, prietenul ei și al lui Ali, Gellu Naum sunt - și au fost mai ales în acei ani în care o bună parte a establishment-ului literar profesa pseudovalori - semne ale intelectualului de rasă. Dar generația ei, sclipitoare, a fost îmbâcsită și apoi insistent și brutal manipulată de ideologii de serviciu. O influență negativă a avut și prietenul ei de tinerețe din Galați, Ov.S. Crohmălniceanu; ins deosebit de inteligent
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nesocotință care îl face azi pe septuagenar să ridice puțin uimit și contrariat sprâncenele, lipsit de tactul firesc și necesar oricărei ființe normale sociale, dezvoltam nu numai păreri și teorii radicale față de unele nume sau păreri unanim acceptate, dar profesam eu însumi o credință în viitorul meu literar și, absolut paradoxal, știindu-se marasmul sovietizant al literaturii românești din acei ani, și în cel al literaturii naționale. Eram nemilos nu numai cu scribii, chiar și talentați ai momentului, îi distrugeam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele” noului șef de stat, care, aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume fidelitate față de U. Sovietică și față de „principiile lagărului comunist”, avea nevoie de „noi tovarăși de drum”. Și, acum, după mai bine de trei decenii, pot s-o afirm cu claritate, „complicitatea” lui Stancu a fost cea „perfectă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
entuziastă a scriitorilor, adunați acolo, în marea sală de la etajul II și care, altfel, nu pridideau cu elogiile - cum unii aveau s-o facă și mai apoi! -, s-a ridicat de la locul lui și cu acel teatralism pe care-l profesa adeseori, cu un talent și farmec indiscutabil, într-un cerc restrâns de prieteni sau admiratori, a făcut acei pași necesari pentru a se apropia de șeful statului și l-a îmbrățișat. Ce trebuia să însemne acest gest, m-am jenat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]