1,502 matches
-
de pe manuscrise medievale. Idel a căutat să găsească ce se mai poate adăuga din punct de vedere principial la studiile predecesorilor săi, cercetând noțiuni ca uniunea cu divinitatea, tehnici mistice, abordări ale comentariilor Cabalei, și căi ce urmareau să influențeze providența prin intermediul unor ritualuri iudaice. Cartea aceasta, apărută în 1994 în editura Schocken, se ocupă și ea cu subiecte de Tora și hermeneutică din învățătura lui Abulafia, și reprezintă tot o prelucrare a unei părți a tezei sale de doctorat. Publicata
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
regelui Ahab, care nu știa cum să facă față secetei și foametei ce devastau țara. Pe muntele Carmel, Ilie îi sfidează pe cei 850 de proroci ai lui Baal și ai Astarteei, îi provoacă la întrecere și îi învinge, cu ajutorul providenței. În zadar aceștia săriseră în jurul altarului zeului și își făcuseră cu săbiile și sulițele, după obiceiul străbun, tăieturi până la sânge în propriul trup. Niciunul nu reușise miracolul pogorârii focului din cer care să mistuiască vitele de sacrificiu ritual. A reușit
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie, cum greșit se menționează într-o lucrare dedicată acestui eveniment. Evenimentul a fost salutat nu numai de către toți racovicenii ci și de către însuși vicarul capitular dr. Vasile Suciu, care a lăudat providența pentru că i-a ajutat să se întoarcă la oficiul său. Din acest moment, pentru Valeriu Florianu a început o etapă de muncă asiduă desfășurată pe plan obștesc, social și cultural. Uzând de relațiile pe care le avea cu marii demnitari
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a dovedit erudiția în domeniul istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
Iași, de către episcopul Ioan Robu de la București. În perioada 1 august 1989-6 decembrie 1990 Anton Coșa a fost preot-vicar în orașul Roman din județul Neamț. În data de 10 decembrie 1990 a fost trimis în Republica Moldova, ca preot-vicar al Parohiei "Providența Divină” din Chișinău. La început a locuit în turnul Catedralei. În perioada 1 octombrie 1991-5 ianuarie 1994 a fost preot-paroh al Parohiei "Providența Divină” din Chișinău (Rep. Moldova). La data de 28 octombrie 1993 este înființată Administratura Apostolică a Bisericii
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
județul Neamț. În data de 10 decembrie 1990 a fost trimis în Republica Moldova, ca preot-vicar al Parohiei "Providența Divină” din Chișinău. La început a locuit în turnul Catedralei. În perioada 1 octombrie 1991-5 ianuarie 1994 a fost preot-paroh al Parohiei "Providența Divină” din Chișinău (Rep. Moldova). La data de 28 octombrie 1993 este înființată Administratura Apostolică a Bisericii Catolice din teritoriile actuale ale Republicii Moldova. Tot atunci, Pr. Anton Coșa, parohul bisericii "Providența Divină” din Chișinău, a fost numit administrator apostolic "ad
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
octombrie 1991-5 ianuarie 1994 a fost preot-paroh al Parohiei "Providența Divină” din Chișinău (Rep. Moldova). La data de 28 octombrie 1993 este înființată Administratura Apostolică a Bisericii Catolice din teritoriile actuale ale Republicii Moldova. Tot atunci, Pr. Anton Coșa, parohul bisericii "Providența Divină” din Chișinău, a fost numit administrator apostolic "ad nutum Sanctae Sedis" pentru Administratura Apostolică de Moldova. La data sosirii sale în Republica Moldova, numărul credinioșilor romano-catolici era foarte mic. ""Una dintre marile mele decepții la începuturile activității mele în Basarabia
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
pe plan social, promovând proiecte de asistență. A deschis biroul național Caritas Moldova, care colaborează cu caritas-urile parohiale încercând să sprijine proiectele lor. La Chișinău se află în construcție un centru social pentru bătrâni care va funcționa sub conducerea Surorilor Providenței. În unele parohii funcționează cantine sociale, grădinițe de copii, farmacii și cabinete medicale. Cea mai mare parte a activităților este organizată pe bază de voluntariat, o atenție deosebită acordându-se formării lor. În acest sens, începând din toamna anului 1999
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
relatare detaliată despre cucerirea turcească a cetății sale și despre moartea împăratului ei, Constantin. Dar a făcut, pe parcurs, o serie de observații cronologice, în care se putea vedea că evenimentele teribile din timpul vieții sale fuseseră influențate de brațul providenței. A consemnat că imperiul creștin al romanilor se trăgea de la împăratul Constantin și mama lui Elena și că se sfârșise pe când era împărat un alt Constantin, fiu al Elenei, ucis în timpul cuceririi cetății. Între primul și ultimul Constantin nu mai
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de „materialist”, cum îl prezintă propaganda sovietică politică. Îmi permit a vă reaminti impresionanta mărturisire de credință a lui, făcută în legătură cu războiul franco-german din 1870-1871: „ȘI ASTFEL, ÎN CELE DIN URMĂ, IEȘI LA IVEALĂ CARACTERUL ADEVĂRAT AL RĂZBOIULUI, PE CARE PROVIDENȚA ÎL DECRETASE PENTRU PEDEPSIREA FRANȚEI NELEGIUITE ȘI DESTRĂBĂLATE”. Vedeți, Marx vorbește de Providență divină care pedepsește nelegiuirile. Ar fi oare absurd să credem că acea „Providență” l-a pedepsit și pe Stalin al D-voastră și că ea poate aplica
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
impresionanta mărturisire de credință a lui, făcută în legătură cu războiul franco-german din 1870-1871: „ȘI ASTFEL, ÎN CELE DIN URMĂ, IEȘI LA IVEALĂ CARACTERUL ADEVĂRAT AL RĂZBOIULUI, PE CARE PROVIDENȚA ÎL DECRETASE PENTRU PEDEPSIREA FRANȚEI NELEGIUITE ȘI DESTRĂBĂLATE”. Vedeți, Marx vorbește de Providență divină care pedepsește nelegiuirile. Ar fi oare absurd să credem că acea „Providență” l-a pedepsit și pe Stalin al D-voastră și că ea poate aplica și Rusiei de astăzi sau de mâine pedeapsa de care a vorbit, la
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
ASTFEL, ÎN CELE DIN URMĂ, IEȘI LA IVEALĂ CARACTERUL ADEVĂRAT AL RĂZBOIULUI, PE CARE PROVIDENȚA ÎL DECRETASE PENTRU PEDEPSIREA FRANȚEI NELEGIUITE ȘI DESTRĂBĂLATE”. Vedeți, Marx vorbește de Providență divină care pedepsește nelegiuirile. Ar fi oare absurd să credem că acea „Providență” l-a pedepsit și pe Stalin al D-voastră și că ea poate aplica și Rusiei de astăzi sau de mâine pedeapsa de care a vorbit, la un moment dat, K. Marx? Și apoi, aduceți-vă aminte și de cuvintele
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
cotropite în mod barbar de falsul ucenic al lui Marx, Engels și Lenin, ați ancora, în aceste vremuri de cumplită criză, așa cum a ancorat, la 1918, V. I. Lenin, în Dumnezeu sau cum a ancorat, la 1871 K. Marx în Providența divină? Ar fi lucrul cel mai înțelept și mai binecuvântat. Ar însemna că v-ați întors la popor - poporul rus, care, în adâncul sufletului său, este un popor credincios și blând, care poate deveni o perlă a întregii umanități. Ar
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
mai constituie un teritoriu de observație plină de încântare, ci o capcană mortală. Departe de a merge din victorie în victorie, protagoniștii cad unul după altul în brațele nebuniei, barbariei și morții. Finalul fericit lasă un gust amar, deoarece doar providența îi salvează pe ultimii supraviețuitori ai decăderii umane. Jules Verne, care-și obișnuise cititorii cu viziunea optimistă a progresului aflat în mâinile unei omeniri prometeice, descrie aici oameni aflați în plin regres spre "barbarie". Publicul obișnuit nu a gustat această
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
quaestio 9.) Omul este muritor dar specia este eternă, ceea ce înseamnă că problema vieții de apoi este falsă, nemurirea nu este personală. Lumea este produsă de către o serie de cauze intermediare stricte, ceea ce înseamnă că nu există un exercițiu al providenței cu privire la lucrurile pământești. Ceea ce se întâmplă pe pământ este rezultatul unei serii de cauze intermediare necesare, coeterne lui Dumnezeu. Totul este guvernat de un determinism cosmic și fizic. Fenomenele cerești și conjuncțiile planetelor controlează succesiunea evenimentelor sublunare deci și destinul
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
ale fiecăruia. Formularea lui Albert este rodul unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
lui Albert este rodul unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi servește
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi servește lui Albert drept un punct de echilibru între teoriile cauzelor intermediare de sursă arabă neoplatonică și doctrina creștină. Dincolo de toate aceste sforțări albertiene, din care Toma își va
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
o colecție de imnuri către zei, mai multe lucrări de matematică și filosofie. Cele mai importante sunt "Elementele de teologie" („"Stoicheiosis theologike"”), Teologia platonică, apoi tratatele scurte (păstrate numai în traducerea latină de secol XIII) "Despre soartă, Despre rău, Despre providență". Proclus încearcă să sistematizeze neoplatonismul cu ajutorul logicii aristotelice, insistând asupra celor trei momente ale procesiunii divine, pe care le considera ierarhizate: originarul sau principiul ("mone"), emergența din originar ("proodos") și întoarcerea la principiu ("epistrophe"). "Emanația" constituie o înlănțuire pornind de la
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
originarul sau principiul ("mone"), emergența din originar ("proodos") și întoarcerea la principiu ("epistrophe"). "Emanația" constituie o înlănțuire pornind de la Unul și ajungând la antiteza Unului, adică materia. Din primul moment al emanației rezultă henadele, adică zeii supremi care răspund de providența lucrurilor mundane. Din henade provine triada compusă din inteligibil, intelectul inteligibil și intelect, corespunzătoare ființei, vieții și gândirii. Fiecare din aceste elemente ale triadei este la rândul său capul de serie al unei hebdomade, adică grupuri de câte șapte divinități
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Proscomidiarul, iar geamurile au fost înlocuite cu vitralii. Biserica a fost sfințită de către I.P.S. Episcopul Vicar Varsanufie Prahoveanul la data de 18 septembrie 2006 Biserica Prelungirea Ferentari - Str. Drumul Sânpaul nr. 8 / Strada Prelungirea Ferentari. Alte biserici Biserica Creștină Baptistă Providența - Str. Talazului nr. 16. Începutul propriu-zis al lucrării baptiste din cartierul Ferentari s-a făcut în primăvara anului 1925. Inițial, frățietatea care locuia în Ferentari, lua parte la serviciile divine de la capela Seminarului din str. Berzei nr. 29 dar, datorită
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
unei laringite infecțioase, primul ministru al României Ion I.C. Brătianu, "„om care a făcut parte din acei oameni predestinați pe care Emerson i-a numit sarea pământului și despre care Carlyle spunea că au primit de la naștere un mesaj din partea providenței, pentru a-l transmite concetățenilor lor”". Omul care izbutise să domine cu autoritate scena politică a României timp de un deceniu și jumătate, legându-și numele de Marea Unire și de organizarea statului național unitar român, dispărea pe neașteptate, lăsând
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
plecasem din Golful Stromness în decembrie 1914”. După o coborâre dificilă, care a implicat trecerea printr-o cascadă cu apă rece, au ajuns în final în siguranță. Shackleton, nefiind un om religios, a scris mai târziu: „Nu mă îndoiesc că Providența ne-a condus...Știu că în timpul acelui lung și ostenitor marș de treizeci și șase de ore peste munții și ghețarii fără nume, mi se părea adesea că suntem patru, nu trei”. Această imagine a unui al patrulea călător — prezentată
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
să-i împrumute "Yelcho", un vas cu aburi puternic care asistase și "Emma" în timpul tentativei anterioare. Guvernul a acceptat, și, la 25 august, "Yelcho" (al cărui căpitan era Luis Pardo) a plecat spre Insula Elefantului. De această dată, notează Shackleton, Providența a fost de partea lor. Mările erau deschise, iar vaporul a putut să se apropie de insulă, pe o ceață groasă. La 11:40 în dimineața zilei de 30 august, ceața s-a ridicat, tabăra a fost localizată și, în
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
viitor, iar apelul la cruciadă în 1187 venea în întâmpinarea lor la momentul potrivit. La fel ca și în vremea lui Conrad al III-lea, din nou un împărat german se vedea încoronat la Ierusalim ca singurul stăpân al lumii. Providența însăși părea că întinde mâna împăratului erou, astfel că Frederic I, deși împlinise vârsta de 70 de ani, nu a ezitat să îmbrace haina de cruciat. În fruntea unei armate puternice de câteva mii de cavaleri, care-i urmaseră exemplul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]