1,529 matches
-
a termina totul mai repede: pe scurt, face să pălească personajele bon vivant ale lui Balzac și Alexandre Dumas. De asemenea, trebuie auzit concertul de elogii care îl înconjoară întotdeauna! "Vorbiți-ne de Mondor! Trăiască Mondor! Este binefăcătorul lucrătorului; este providența poporului". În realitate, el se abandonează orgiei, împroașcă trecătorii cu noroi; demnitatea sa și demnitatea umană suferă întrucâtva .... Dar, eh, dacă nu se face util prin el însuși, se face util prin averea sa. Face să circule banul, curtea sa
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înțelepciunea care rămâne. Evenimentul providențial apare după evenimentul uman. Dumnezeu se ridică în spatele oamenilor. Negați oricât v-ar plăcea sfatul suprem, nu consimțiți la acțiunea sa, certați-vă asupra cuvintelor, numiți forță a lucrurilor sau rațiune ceea ce omul simplu numește Providență; dar priviți la capătul unui fapt împlinit și veți vedea că a produs întotdeauna contrariul a ceea ce se aștepta când nu a fost bazat câtuși de puțin mai întâi pe morală și justiție. (Chateaubriand: Memorii de după mormânt) Proprietate și lege
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lor legală. Cum delegații de la Luxembourg se arătau întrucâtva neîncrezători, a apărut cetățeanul Vidal, secretarul cetățeanului Blanc, care a desăvârșit gândirea maestrului. După exemplul lui Rousseau, cetățeanul Vidal își propune nimic mai puțin decât să schimbe natura omului și legile Providenței. I-a plăcut Providenței să plaseze în individ nevoile și consecințele lor, facultățile și consecințele lor, creând astfel interesul personal, altfel spus, instinctul de conservare și dragostea de dezvoltare ca marele resort al umanității. Domnul Vidal vrea să schimbe toate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de la Luxembourg se arătau întrucâtva neîncrezători, a apărut cetățeanul Vidal, secretarul cetățeanului Blanc, care a desăvârșit gândirea maestrului. După exemplul lui Rousseau, cetățeanul Vidal își propune nimic mai puțin decât să schimbe natura omului și legile Providenței. I-a plăcut Providenței să plaseze în individ nevoile și consecințele lor, facultățile și consecințele lor, creând astfel interesul personal, altfel spus, instinctul de conservare și dragostea de dezvoltare ca marele resort al umanității. Domnul Vidal vrea să schimbe toate acestea. A privit lucrarea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vadă toate aceste binefaceri curgând în lume din lege ca dintr-un izvor inepuizabil? Cine nu ar fi fericit să vadă statul luând asupra sa toată osteneala, toată prevederea, toată responsabilitatea, toată datoria, toate activitățile laborioase și grele pe care Providența, ale cărei proiecte sunt impenetrabile, le-a pus în sarcina umanității și rezervând indivizilor din care se compune umanitatea partea atrăgătoare și facilă, satisfacțiile, bucuriile, certitudinea, calmul, odihna, un prezent întotdeauna asigurat, un viitor întotdeauna surâzător, averea fără griji, familia
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
organizată; și cum acest nou principiu nu poate decât să nască repulsii și rezistențe infinite, se va încerca mai întâi ca el devină acceptat sub numele mincinos de Fraternitate, după care se va invoca legea, care însemnă forță. Dar dacă providența nu s-a înșelat, dacă ea a aranjat lucrurile astfel încât interesele, sub legea justiției, ajung în mod natural la combinațiile cele mai armonioase; dacă, după expresia domnului Lamartine 32, acestea își fac prin libertate o dreptate pe care arbitrariul nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
condițiile Ordinii; căci ce ordine poate exista în sânul unei societăți în care fiecare industrie, ajutată în acest scop de către lege și de către forța publică, își caută succesele în oprimarea tuturor celorlalte industrii? Acest lucru înseamnă a nu cunoaște gândirea providenței care prezidează asupra destinelor umane, manifestată prin varietatea infinită a climatelor, a anotimpurilor, a forțelor naturale și a aptitudinilor, cu toate că Dumnezeu nu le-a repartizat atât de inegal între oameni decât pentru a-i reuni, prin schimb, în legăturile unei
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se caracterizează printr-o adâncă noțiune a eternității și prin punerea vieții terestre în dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt grad și ceea ce s-a socotit scepticism, fatalism nu e decât credința că Zeul nu ajută în faptele necuvenite. Elinii aveau într-adevăr un panteon cu totul uzual, cu zei pentru folosul exclusiv
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund. Totuși se face o mare nedreptate latiniștilor cu privire la neologismele adoptate. O mare parte din formele propuse de ei au fost absorbite de limbă: cauză, siguranță, evidență, providență, anticipație, conversație, educație, explicație, ocupație, ediție, tradiție, important, consecvent, evident. Tot mai numeroase se fac traducerile din literaturile occidentale, adesea prin mijlocirea unui text neogrec. Se oferă tălmăciri din Gessner, Mably, Voltaire, Fénelon, Molière, J. J. Barthélemy, Metastasio, Alfieri etc.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cugetării și a lucrării în timp și în spațiu, și prin identitatea între esența naturii spirituale a omului și esența naturii divine". Cugetarea nu era însă Rațiunea, putând fi foarte bine, cu toate că lucrul nu este explicat, Ființa supremă a revoluționarilor, Providența. "Legea evanghelică" duce la realizarea "dreptății" și "frăției" și e ajutată de "știința nouă", bizuită pe observație, experiență, calcul. Numaidecât acest aparent voltairianism e corectat. Dumnezeu e sânul universal al binelui, și istoria mijlocul de mergere spre absolut. Omul ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuvânt, care simbolizează temporal Spiritul absolut. Pe neașteptate problema ia aspect soteriologic. Gânditorul e preocupat de "chipul cu care ne putem mîntui", și-l găsește nu în biserică, ci în națiune. Existențele naționale sunt timpuri de "expiație" a păcatului originar. Providența împarte tuturor popoarelor "misii" în scopul de a îndrepta omenirea diversă (ajungem la visata pe atunci ligă a națiunilor) spre ținta misterioasă hotărâtă de ea. Nu este dar salvare în izolare ci numai în națiune și, pe o treaptă mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate închipui o sinteză mai perfectă de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor umane, hotărât și răbdător. Tăierea boierilor e purtare de criminal fanatic într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Hasdeu se silește a demonstra că selecția naturală și cea providențială lucrează mână în mână în favoarea poporului român. Teritoriul dac este cel mai propice unei civilizații materiale, iar vlahul este, etimologicește, domn, stăpân al popoarelor, printr-o revelare onomastică a Providenței. Mai departe, în Sic cogito, gânditorul profesează o spiritologie în virtutea căreia speța umană printr-o tehnică specială se poate ridica spre starea de spirit pur. ION GHICA Opera lui Ion Ghica (1816-1897) este muzeul Carnavalet al nostru organizat de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și autori care scriu la doar câțiva ani după moartea și canonizarea lui Francisc, oferind o viziune asupra mișcării sale (de multe ori alături de Ordinul Dominican) din perspectiva, am putea spune, teologiei istoriei sau, în orice caz, a economiei (planului) Providenței (dacă nu chiar a mântuirii). Nu este vorba de „fiabilitatea” izvoarelor în sens strict: fiecare izvor este important, deoarece indică nivelul de cunoaștere a lui Francisc și a franciscanismului din partea autorului său, atitudinea favorabilă sau ostilitatea față de noua realitate minoritică
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
11. În schimb, cu cât este mai mare încrederea și deschiderea față de cei pe care îi primesc în sânul imens al Ordinului lor, cu atât sunt mai puțin preocupați de cum îi va susține Domnul, pentru că se încredințează în totalitate generozității providenței divine. De fapt, celor ce vin la ei le dau numai un cingol și o haină, iar pentru restul îi încredințează întru totul grijii lui Dumnezeu. 12. Domnul i-a răsplătit într-adevăr de o sută de ori mai mult
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Patavini, în MGH, Scriptores, XIX, 151. În același timp (anul 1215), în luna noiembrie, la Roma, s-a ținut conciliul general sub conducerea papei Inocențiu [III], un om magnific și prudent. Mărinimia și consecvența sa ieșeau în evidență înaintea tuturor. Providența divină a făcut în aceste timpuri să răsară din tezaurul milostivirii sale doi mari luminători, cel al Ordinului Predicatorilor și cel al Fraților Minori. Dumnezeu i-a așezat pe firmamentul Bisericii. Astfel, prin intermediul doctrinei lor, limpede și luminătoare, și prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în acel oraș o agitație, iar respectul populației, din păcate, a scăzut atât de mult, încât le ofereau pomană cu o evidentă mânie și aproape că-și întorceau privirea în altă parte când îi vedeau cerșind. În curând, însă, cu ajutorul Providenței lui Dumnezeu, respectul a reînflorit și poporul a început să-i iubească pe frați întocmai ca mai înainte. 36. În anul Domnului 1223, fratele Ioan din Pian del Carpine, dorind să răspândească Ordinul, a ales câțiva frați și i-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
DE CONVENTE 58. Deoarece numărul fraților creștea de la o zi la alta, casele și terenurile ce fuseseră suficiente pentru un număr mic, nu mai puteau corespunde acum unui număr atât de mare. Pe lângă aceasta, în Ordin au intrat adesea, din providența divină, persoane cărora li s-a părut corect și necesar să ajute prin oferirea unor condiții de viață mai decente. În unele locuri, însă, simplitatea fraților îi determinase să accepte spații atât de strâmte, încât nici măcar nu mai era cazul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a cerut maestrului Robert Grosseteste, de sfântă amintire, să-i învețe pe aceștia. Sub conducerea sa, în scurt timp, studenții au făcut progrese vizibile fie în materiile teologice, fie în cele de morală, ce sunt necesare unui predicator. Ulterior, când providența divină l-a transferat de la catedra de maestru la cea de episcop, frații au fost instruiți în continuare de maestrul Petru, care mai târziu a fost numit episcop în Scoția. Lui i-a urmat maestrul Roger de Wesenham, care era
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
scoțând urlete îngrozitoare și tânguiri, a început să-i blesteme pe toți locuitorii mănăstirii fiindcă nimeni nu-l ajuta în suferințele sale. Atunci, Sfântul, împreună cu însoțitorul său, s-a apropiat de el, l-a îndemnat să aibă răbdare, să laude Providența divină care transformă relele în bine; l-a liniștit pe bolnav și l-a povățuit să-și recunoască vina, arătându-i afecțiune și compasiune. Și, fiindcă a văzut că era dezbrăcat și așezat într-un mod indecent, a spus: «Frate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lumii aflate în pericol prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu și a exemplelor de virtute». Noi am răspuns cu umilință: «Noi nu suntem persoane culte, suntem frați laici, ce am putea face pentru mântuirea lumii?». Ne-a răspuns: Mergeți cu încredere în Providența lui Dumnezeu», apoi a început să ne explice, așa cum putea, pentru a le imprima în inimile noastre, două versete. Pe primul - «Oferă-i Domnului povara ta și el te va sprijini» (Ps 54,23) - îl spunea pentru a îndepărta orice
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lumii după Hugo, și la originea propriei creații verbale [...] se plasează o figură cu un statut În mod vizibil oniric: haosul”, Jean Pierre Richard), În imaginarul heliadesc la Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lumina ia, atunci, Înfățișarea focului, o lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce arzîndele simțiri, Îmbată al tău suflet și-l face să tresare Sub mîna providenții, d-amor și desfătare...”. și Împinge iubirea spre zona magicului, acolo unde pasiunile devin sublime și desfătarea ia formele cele mai pure: „Mehrube! Aruncă dulcea ta privire P-al acestor unde fraged legiver! Numai focul tînăr din a ta privire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apar unele situații ce dau de gîndit cititorului român de azi. Iată, de exemplu, blocajele proprii societății franceze, expuse de premierul J. Chaban-Delmas în septembrie 1969: incapacitatea orientării spre "industriile prezentului"; un stat "tentacular" și birocratic privit ca "o nouă providență", de la care orice profesie sau categorie socială cere constant "protecție, subvenție, scutire de taxe sau reglementări"; conservatorismul structurilor sociale avînd drept consecință extremismul ideologiilor; "legătura profundă dintre omnipotența statului și slăbiciunea vieții colective" etc. (pp. 394-395). Întrebările pe care și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în cea mai mare parte a regiunilor care produc copacii cei mai deși, pe aceștia crescînd în păduri dese. Și, în multe locuri, ne-am putea teme ca urmele acestei devastări să nu dureze și să nu rămînă vizibile, dacă providența divină nu ar veghea cum știe mai bine asupra lucrurilor acestei lumi. Tot ceea ce se putea cultiva în acele timpuri pe aceste meleaguri, era numai în jurul și în interiorul orașelor, piețelor sau castelelor, destul de aproape pentru ca, din vîrful turnului sau al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]