37,224 matches
-
tînărul încă necunoscut și fără nume. Referința la "cuconița care copia după Mignard" poate părea un non sequitur, cu atît mai mult cu cît nu se revine la ea, nici măcar sub formă aluzivă, în restul povestirii. Dar, evident, într-o proză atît de strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă (în vederea (re)citirii), un non sequitur este exclus. Referința parantetică la o femeie în mijlocul descrierii unui bărbat e curioasă - dar încetează poate să mai fie așa după ce descoperim că bărbatul în cauză
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
măsură cu substanța ei (simplu spus: ce se întîmplă în ea), modul cum trebuie luată ea de cititorul înscris în text, tipul de credibilitate la care aspiră autorul implicit, identic în cazul de față cu naratorul, devin chestiuni importante. Critica prozei de ficțiune operează cu distincția între "naratorul creditabil" ("reliable narrator" în terminologia lui Wayne Booth, care a elaborat primul această distincție) și "naratorul necreditabil" ("unreliable narrator"). Ne plasăm, evident, la nivelul la care cititorul crede (sau se face că crede
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pentru care, în anii '50, fusese aruncat în temniță. Mă urmărește imaginea lui în zeghe, dintr-o fotografie pe care am văzut-o în Muzeul Memorialului de la Sighet. Neconvenabilă era, în sfârșit, din perspectiva ideologică a momentului, factura însăși a prozei din Euridice, simbolică, onirică, mitică. Învinuirea de evazionism, de estetism decadent putea oricând să cadă asupra lui Petru Dumitriu, astfel cum căzuse asupra Ninei Cassian, colegă de generație, pentru poeziile din volumul postavangardist La scara 1/1, și el din
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
după punerea la zid din "Scânteia". Dar și judecând numai estetic, adică fără a mai face raportări la contextul istoric și la oportunitățile zilei, legături prea multe nu sunt de făcut între formula stilizată, elaborată și rece a celor "8 proze" din Euridice și epicul neîndiguit, năvalnic, torențial din Cronică de familie și din celelalte opere de maturitate ale lui Petru Dumitriu. Ion Vartic consideră totuși, în Dicționarul scriitorilor români, că aceste scrieri din epoci diferite ale lui Petru Dumitriu, despărțite
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
a unei povestiri a "debutantului de 19 ani", pe care o va "împărtăși cititorilor" într-un număr viitor al revistei. Ca și prima narațiune și aceasta se înscria pe aceeași linie "de originală reviviscență modernă a lumii antice". Cele opt proze din Euridice sunt ambițioase - rescrieri, abordări proprii ale unor teme consacrate și venerabile mituri, ca formă autoimpusă de încercare a puterilor literare. Producție de laborator artistic, s-a spus, executată fără cusur și cu "sânge rece" (I. Vartic), de un
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină și lumină a fost"). Între debutul din 1947 al lui Petru Dumitriu, cu rafinatele proze din Euridice, și Vânătoarea de lupi, Dușmănie, Nopțile din iunie, scrierile realist-socialiste din perioada imediat următoare, de ștergere a urmelor literare, este o prăpastie.
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu e Ulrike, ci Bettina lui Cioran, trecută însă prin estetică lui Lenz și care, deci, nu-l idealizează, ci îl demistifica, iubitoare, pe "marele solitar", într-o proza vie, directă, umoristica în sensul thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita lui țiganca" pe "o insulă părăsita". Pe Friedgard Thoma o
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
strategia reflectării în oglinzi paralele a faptului existențial în concurență cu cel ficțional, într-o încleștare ea însăși dramatică, din care parcă nu se știe cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
o încleștare ea însăși dramatică, din care parcă nu se știe cine iese modificat! Ca reper general al unei opere, ne este cunoscută frenetica evoluție a prozei românești în scurta perioadă interbelică, a sincronizării cu cele mai avansate literaturi, de la proza satului la aceea a orașului, de la romanul epic la cel analitic, arie unde Hortensia Papadat Bengescu mai întâi, apoi Camil Petrescu au deschis porțile unei încă mai dinamice generații, cea a lui Gib Mihăiescu, Anton Holban, Octav Șuluțiu, creatori aceștia
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
Ioan Holban Pare ciudat și, oarecum, în afara "cestiei" să scrii despre Matei Vișniec, fără a pronunța nimic asupra dramaturgiei sale; altfel spus, primul Vișniec - poetul și prozatorul - s-a supus Cezarului, dramaturgul culegînd laurii, florile, artificiile, succesul. Dar poezia și proza sa sînt cu atît mai interesante, azi, cu cît ele ar putea părea spații literare conexe; și, apoi, cine și-ar putea reprima pornirea de a identifica "structuri dramatice" în poezia, din, să zicem, Poeme ulterioare (2000) sau în romanul
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
la cea de-a patra ediție, concursul nu are limite de vârstă, stil sau temă. Trebuie doar să ai pasiune pentru condei și dorința ca lucrările voastre să fie citite de un ochi avizat. Dacă ai scris o lucrare de proză scurtă, roman sau poezie și crezi că merită să fie publicată, astăzi e ultima zi când o poți trimite prin poștă la sediul Asociației Catalist, iar până pe 24 aprilie inclusiv fie poți depune personal aplicația, fie o poți trimite prin
Ultimele zile de înscrieri pentru Bibliofagia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82503_a_83828]
-
participanților care nu au luat premiul final. Înainte de a trimite lucrarea nu uita să verifici dacă toate condițiile formale specificate în regulament sunt îndeplinite. Lucrările trebuie să fie în format tipărit, la secțiunea “Poezie” sunt necesare minim 25 poezii, pentru “Proză scurtă” minim 70 de pagini, iar pentru secțiunea “Roman” sunt acceptate aplicațiile cu peste 135 de pagini. Sunt eligibili doar candidații care nu au nicio lucrare publicată până în acest moment.
Ultimele zile de înscrieri pentru Bibliofagia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82503_a_83828]
-
și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
față de ale lui Urmuz, multe din ele tot în mica revistă a lui Arghezi, "Bilete de papagal". Fiind puțin cunoscute, voi cita, de data aceasta, insistent, din ele, pentru a le dezvălui forța de argumentație, particulară și de ansamblu. În prozele sale, strânse târziu într-un volum (În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932), ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, prefață de D.-L. Bîtfoi, Ed. Compania, 2005), eul narator este hipertrofiat, are Natura "sclavă" la picioarele lui. El
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Uranus ar fi fost Ionathan X. Uranus." Parodiază și el câteva genuri și specii literare, ficționale ori nonficționale, chiar și teoretizante (Tratat practic și teoretic despre soare), un zodiac (Manualul bunului zodier) etc. Bradolin și Sulfinela este o parodie a prozei sentimentale, cu suport oniric și sacru. Jocurile de cuvinte sunt intens agreate: "vremea romanilor sau a romanelor sentimentale" (Omul exorbitant), "băgat într-o bagatelă invizibilă" (Autobiografie), " Nu știu: tracii aveau trac? Că fracii aveau frac." (Motto la Ispitele lui Moș
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
să fi făcut parte dintr-un roman sau dintr-o povestire propriu-zisă propozițiile lui Mircea Ivănescu s-ar fi constituit într-un fel de moment pregătitor pentru o întâmplare ulterioară). Oricum, rămâne de nătăgăduit faptul că de pretutindeni pândește tentația prozei, a extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Creație onomastică recognoscibil ivănesciană, "mopete" are, în mod evident, asociații sonore comice (s-ar putea crede că aparține unui motan, ceva mai puțin impunător decât theobald!), în jurul său stăruind un fel
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă de fapt nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața... Nu întâmplător scriitorul vorbea în-tr-un rând despre teama sa de neadevăr
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie față de proză; poate că proza i se pare prea emfatică, sau pur și simplu "mincinoasă", dispusă să inducă în eroare, mimând coerența într-o lume prin excelență incoerentă. Întocmai ca viața... Nu întâmplător scriitorul vorbea în-tr-un rând despre teama sa de neadevăr, de livresc, de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
poate se vor mira de ce spun. Nu în ultimul rând, îl vedem manifestat, acest spirit critic, în literatura Adrianei Bittel, chiar dacă este filtrat deseori de emoție și de sentimentul compasiunii umane. Cu dreptate s-a vorbit despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă. Nu pot intra acum în amănunte privitoare la opera epică a Adrianei Bittel, dar spiritul critic mi se pare a fi unul din
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
pentru bunica ei și pentru Iulia în iuliele ei și pentru Parisul ei cu întâlnire. Pentru ochelarii ei de care nu se desparte și în dosul cărora ascunde priviri albastre pline de litere. Pentru că e cea mai bună autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere să scrie). Pentru că are personalitate, dar nu ține s-o afirme în orice clipă, iar orgoliul ei e
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
să crească, viguroase, laudele viitoare. Îl evocă, mai degrabă, pe Marin Preda, cu luminosul pragmatism al directorului de la Cartea Românească: Dacă are talent, monșer, he-he, atunci să-i punem o pilă!..." Talent are, cu carul, și binefăcătoarea lor. Dacă despre proza sa am scris mai pe larg cu altă ocazie, simt nevoia să spun acum câteva cuvinte și despre critica pe care o practică. Tobă de carte, cu lecturi întinse și aprofundate în varii domenii, Adriana Bittel știe să meargă drept
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
că îi aparține Adrianei Bittel. Și totuși, dacă m-am înșelat. Poate că nu a fost decât o frumoasă și păguboasă iluzie personală. Știu că sună ca o amenințare: dar, pentru a mă edifica, mă gândesc să mă reprofilez pe proză. Daniel Cristea-Enache Blonda cu bibliografia făcută În timpul studenției, am fost coleg cu Adriana Bittel! Am stat cu ea în aceeași bancă, în special la seminarii! Era foarte frumoasă, aproape la fel de frumoasă ca acum. Și fină. Și binecrescută. Îi simțeam prezența
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]