8,957 matches
-
sunt atât de masiv-liniștite nu pot fi, oare, comentate cu o amoroasă distanță estetică? În finalul acestor câteva cuvinte, nu pot trece peste spusa lui Alecsandri, contemporanul lui Negruzzi și al nostru, prin care se arăta că valoarea scrierilor acestui "prozator incomparabil" crește nemăsurat în raport cu "timpul de sterilitate în care ele au fost produse". Mutația valorilor nu funcționează când e vorba, mai ales, de opere de prim rang. Iar revizuirile se cuvine să fie neapărat autorevizuiri. Și inovațiile recente n-au
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
comunism, înainte de 1989, și păstrând-o ca pe o zonă liberă de vulgaritate, în perioada postcomunistă. La colocviile din Onești au fost prezenți, de-a lungul a patru decenii, oameni de valoare din toate domeniile culturii (îndeosebi critici literari, poeți, prozatori și dramaturgi), ca Iorgu Iordan, Mircea Zaciu, Alexandru Piru, Dana Dumitriu, Marian Papahagi, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Alexandru Dobrescu, Dan Mănucă, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și mulți, mulți alții. Se prăbușesc regimuri politice
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
au fost foarte animate. Vorbitorilor vârstnici li s-au adăugat autori din generații mai noi - dezinvoltul și în același timp iubitorul de nuanțări Bogdan Crețu, unul dintre cei mai talentați critici literari din noul val, ca și causticul Petru Cimpoeșu, prozator de succes (național și internațional) afirmat după 1989. În vizita făcută la Școala Generală "G. Călinescu", Eugen Simion și Nicolae Breban i-au captivat pe elevi și profesori cu istorisirile lor pline de înțelesuri. Au fost și multe banchete, transformate
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
Cosmin Ciotloș Traiectoria de prozator a Florinei Ilis se conformează, oricât am încerca să nuanțăm situația, unei logici evolutive destul de simpliste. În sensul că fiecare nou roman e mai bun decât cel care l-a precedat și mai puțin reușit decât cel pe care, editorial
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
îndeosebi prin folosirea stilului indirect liber: situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească". La prozatorul Daniel Drăgan ochiul este mai important decât urechea. Dialogurile sunt rare și, de cele mai multe ori, expeditive, fără mari veleități stilistice. Personajele comunică economicos, doar atât cât este strict necesar pentru a se face înțelese. În schimb, descrierile sunt ample, precise
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
o rână, cumpenele obosite ale fântânilor și ici-colo pereții cu tencuiala căzută de la silozurile risipite și goale" (p. 116). Arania lui Daniel Drăgan este un fel de Yoknapatawpha sau de Jormania. Un ținut fictiv, pe care fiecare nouă carte a prozatorului îl transformă într-un loc identificabil geografic, populat cu figuri umane familiare (personaje), ale căror destine se prelungesc dintr-o proză în alta. O performanță epică deloc la îndemâna oricui, la care Daniel Drăgan a ajuns după o trudă literară de
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
important, Liviu Rebreanu ne apare totuși nu îndeajuns de bine plasat în epocă. Contemporan mai curînd cu Ioan Slavici sau Emile Zola decît cu Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, M. Blecher, Anton Holban, autorul lui Ion a fost continuat de acei prozatori care, dedicîndu-se lumii rurale, s-au mișcat cu stîngăcie în cea urbană, precum Marin Preda sau Zaharia Stancu. Complexitățile vieții lăuntrice, acele "deplasări nevăzute ale sufletului subtil", cum remarca G.Călinescu, i-au rămas puțin accesibile, el vădind în schimb
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele mai bune. Totuși această viziune întunecată s-a grefat pe trunchiul unei psihologii mai curînd "cuminți", chibzuite, de factură consacrat ardelenească. La care se cuvine amintită latura austro-ungară a formației prozatorului, care i-a insuflat negreșit un simț al datoriei, o specifică disciplină a muncii. S-ar zice că un echilibru, o rînduială a structurii auctoriale ar fi fost trebuitoare pentru a contrabalansa frecventarea "profunzimilor" tulburi ale sufletului colectiv, bîntuit de
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
loc desfășurării creației. Modestia nu e și dezinteres, ci dimpotrivă o atitudine. Fără amestecul meu direct, opera va putea crește și trăi independent. Copilul zdravăn n-are nevoie în viață de hainele tatălui". "Modestia" clamată nu-l împiedică totuși pe prozator a pune pe același plan arta cu "creația divină", aceasta devenind astfel "cea mai minunată taină": "Creînd oamenii vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
până de curând ca un excelent pictor al automatismelor, mentalităților și stereotipiilor care conferă notele distinctive, dar și pitorescul vieții în România nesfârșitei tranziții spre nu se știe ce. Odată cu apariția volumului de proză scurtă Celelalte povești de dragoste, interesul prozatorului ieșean suferă o mutație semnificativă. El nu mai vizează în mod explicit mecanismele sociale, ci ceea ce se întâmplă la nivelul psihicului uman. Altfel spus, în termenii filosofului Mihai Șora, asistăm la o deplasare a focalizării atenției autorului de pe axa orizontală
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
o dată la ESPLA să mă cunoască - trimis de Doinaș - și căruia... (voi povesti mai jos episodul) îi spusesem, la început, "idiotul"... lucru de care Nego făcea mult haz... A urmat Nicolae Balotă, Umanistul colosal, ce avea să devină și important prozator. Ion D. Sârbu de a cărui sinceritate brutală îmi era teamă... Un om de teatru ce avea să fie închis și să pățească multe... Cornel Regman, critic și el, dar alt fel decât Negoițescu... și încă vreo câțiva - să mă
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]
-
Elisabeta Lăsconi Julio Cortázar face parte din acea specie rară de prozatori care devin constante în evoluția literaturii și a lecturii: înfruntă nepăsător schimbările de mode și curente literare, de gust și de valoare, succesiunea generațiilor de cititori, trecerea timpului. Nu sunt prea mulți cei ce aparțin acestei categorii cu prezența continuă
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
consacrate spațiului carceral și nu numai, de care se ocupă C. Coroiu i se datorează lui Petre Pandrea - Memoriile mandarinului valah. Este apreciată, pe bună dreptate, excelenta portretistică, în genere, negativă, a autorului, care "îl poate face gelos pe orice prozator de mare forță epică și coloristică". Substanțială și observația că închisoarea politică le-a sporit nimbul eroic acelor figuri de intelectuali, deținuți în cazul de față, la Ocnele Mari, "fiindcă au convertit o cumplită suferință fizică și psihică într-o
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
erau Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Marin Preda, ultimul dovedindu-se cel mai rezistent ca valoare. Evocările sunt romanești, comentatorul reținând în primul rând figura lui Lucian Blaga, îndrăgostit de o fată din Urziceni, orașul de baștină al lui C. }oiu. Prozator de mare finețe, trăind și el "complexul Preda", se întâmplă că trece uneori de la ironia blândă la pamfletul vitriolant. La fel de însuflețit, scrie C. Coroiu despre Octavian Paler și volumul său Autoportret într-o oglindă spartă, expresie într-un anume sens
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
o autoficțiune, în care el ne apare ca personaj asemănător celor din romanele sale". Și memoriile lui Augustin Buzura (Tentația risipirii și Teroarea deziluziei) sunt în bună măsură jurnal de creație, din care se poate reconstitui geneza operei "unui mare prozator, opozant nezgomotos, dar temut al regimului", cum îl definește foarte bine C. Coroiu. Augustin Buzura este un dezamăgit (și nu e singurul) de perioada postdecembristă "epoca de zgură", cum i se pare autorului Fețelor tăcerii, care uneori a fost minimalizat
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Mă gândesc la singuraticul și discretul poet Aurel Chirescu (1911-1996) sau la Mircea Popovici, în vârstă de 85 de ani astăzi, care nu a revenit în actualitatea editorială din 1946 până în 1987, neacceptând nici un compromis. Mă gândesc la anglistul și prozatorul Dragoș Protopopescu, care s-a sinucis în 1948 de teama noului regim. Mă gândesc la poetul George A. Petre (mort în totală uitare în 1958), la prozatorul V. Beneș (sfârșit în anonimat în 1960), care nu au căutat pactul compromițător
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
editorială din 1946 până în 1987, neacceptând nici un compromis. Mă gândesc la anglistul și prozatorul Dragoș Protopopescu, care s-a sinucis în 1948 de teama noului regim. Mă gândesc la poetul George A. Petre (mort în totală uitare în 1958), la prozatorul V. Beneș (sfârșit în anonimat în 1960), care nu au căutat pactul compromițător de dragul unei noi afirmări. Aș putea adăuga, fără să exagerez, zeci de asemenea cazuri - care dovedesc demnitatea scriitorului român, care mai bine tace, se face uitat sau
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
realizată cu inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
se despartă de ideologic și să saboteze referențialitatea, dobândește tocmai prin acest lucru o semnificație etică. Dirijismului politic i se sustrage și Sorin Titel, mitul oferindu-i calea de a scăpa din realitatea nesatisfăcătoare și făcând posibil exilul autoimpus al prozatorului în ,, țara îndepărtată", spațiu ce rămâne, în ciuda toponimelor și a unei geografii concrete, un teritoriu miraculos, imaginar ce se constituie dealtfel într-o replică la ,, provincia socialistă" pe care un critic pretindea că o vede într-una dintre cărțile de
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
roșu, cea care l-a trădat pe vestitul gangster, asasinată în anul 1947 într-un apartament din Timișoara și despre destinul tragic al unora dintre cei care, peste ani s-au ocupat într-un fel sau altul de acest caz (prozatorul Mircea Nedelciu, regizorul Mircea Veroiu, soția acestuia Elena Albu). O stranie completare la filmul pe care abia îl văzusem și care m-a făcut să citesc pe nerăsuflate tot volumul Adrianei Babeți. Sunt convins că această destul de ciudată coincidență îi
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
cu un ochi complice la succesul de public. În treacăt, Dulce ca mierea e glonțul patriei era socotit "roman comercial". Succesul cărților sale era atât de mare încât Laurențiu Ulici afirma că autorul romanului Prins a fost "cel mai citit prozator al anilor 68-73". Tânărul, cu o "inteligență limpede, înainte de orice, tăioasă ca o lamă de diamant" (Dumitru Micu), nu numai că scria romane complexe, dar avea o capacitate extraordinară de a crea audiență, dobândind astfel alura de vedetă pop a
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
dnei Sanda Vișan (ar fi oportună reprogramarea discuției de la "Seratele muzicale" ale lui Iosif Sava), iar în ziare am găsit numai două evocări prompte: cea de pe blogul lui Cristian Teodorescu și cea din Adevărul (29 iulie) semnată de Andrei Pleșu. Prozatorul Cristian Teodorescu se temea că ar putea "să apară tot soiul de prostii despre el în presă" pentru că "mulți habar n-au cine a fost". Teamă nejustificată: presa a preferat tăcerea. Cităm din portretul colegului nostru: "Cel mai omenos chirurg
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
care mă ajută într-o perioadă în care haosul tindea spre desăvârșire. Am mers la Institutul suedez. Aveam la ei ușă deschisă. Este ceva înspăimântător, erau niște cărți ai unor istorici mai verzișori, și restul, Transilvania nu exista", a spus prozatorul. Zbaterea academicianului pentru crearea unui institut de prestigiu Academicianul crede că România este slab promovată peste granițe, deplângând rușinea unora de a recunoaște că runt români. Este un obicei moștenit de a sta în genunchi și pentru că au ajuns în
Augustin Buzura: Băsescu nu m-a lăsat să predau ICR. La două zile mă operam by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/70566_a_71891]
-
rătăcite printre zecile de nume care bat bine peste sută. în marele devotament pentru soțul și mentorul ei, Adela Popescu a supralicitat sumarul. Ar fi putut selecta din fiecare categorie: consăteni, colegi de facultate, publiciști bucovineni, ziariști locali, poeți și prozatori ajutați sau lansați de G. Muntean, fără să țintească exhaustivul. Așa cum este acum și având și o hârtie foarte groasă, ca de album, cartea abia poate fi ținută în mână. Mă rog, e o părere, care nu scade cu nimic
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
Mihai Zamfir Există puțini autori în secolul al XIX-lea românesc a căror poziție în canonul literar să fi fost, pînă astăzi, atît de fluctuantă ca aceea a lui Ioan Slavici. Citit de obicei doar din obligație, prozatorul ardelean face parte dintre acei autori extraordinari a căror valoare a rămas mereu ascunsă din cauza unei esențe de acces dificil, ca și din cauza prejudecăților critice, a aparențelor ce nu incită la lectură. Perceperea eronată a operei sale are o lungă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]