KorAP: Find »[drukola/base=pulover & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...74 >

1,831 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

iertare că nu i-am plătit cei 1500$ pe care-i datorez fiindcă mi-a calculat impozitul pe venit global; și lui Paul de la Ralph Lauren, de la care recunosc că mi-am însușit pe furiș, în sezonul trecut, încă un pulover de cașmir... Nu făceam decât să-mi salut câteva dintre cunoștințe și, iată, aveam deja o scrisoare lungă cât lista invitaților de la Apartamentul 16. Am continuat: Când veți citi această scrisoare, eu voi fi murit. Sunt très fericită aici, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
bătute pe muchie. În sinea mea, îmi doresc să nu mă mai plimbe niciodată cu mașina. Nu-i trebuie nimănui să ajungă undeva cu 185 de kilometri la oră. Cred că Eduardo este bărbatul perfect. Are mai mult cașmir în puloverele lui Malo decât toate caprele de pe un munte la un loc. Mama lui este o fostă actriță de la Hollywood, iar tatăl, cică, ar fi fost regele Savoiei dacă ar mai exista pe-acolo un astfel de regat. În mod normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
m-am chinuit să mă salt din pat și am început să despachetez. Mi-am agățat de șifonier noua rochie mini de la Balenciaga (foarte sexy, foarte la modă, foarte probabil să treacă neobservată în Stibbly). Am scos din valiză pantofii, puloverul și lenjeria. Dar unde erau cerceii mei rotunzi, bătuți cu diamante? La drept vorbind, nu erau chiar ai mei, ci ai lui Julie. Uitase de ei, dar jur că-mi pusesem în gând să-i înapoiez de secole (de mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

a V-a. Ființa asta, din greșeală, ajunse om; de fapt, trebuia să fie înger. Îl vedeam în fiecare zi, în cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență biblică. Nu mai era om, ci ființă eterată. Eu sunt sigur că atunci când Iisus a strigat „Lăsați copiii să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

aer de detașare plină de încredere, deschid ușa larg și zic veselă: — Tarquin! — Becky! face el, holbându‑se la mine de parcă aș fi comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne din buzunarul vestei. Îmi pare rău s‑o spun, dar ar cam fi cazul ca al cincisprezecelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe care i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin își trage puloverul simplu negru pe cap, și‑l aranjează și - ce diferență! Pare chiar distins. — Părul, zic, privindu‑l critic. Trebuie să facem ceva cu el. Îmi ia zece minute să i‑l ud, să i‑l usuc cu foehnul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
decât să‑ți uzi puțin părul, să‑ți treci puțin degetele prin el și o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai l‑aș fi pus să țină minte o complicată formulă matematică. O să încerc să țin minte. Îți trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să râd și individul mă fixează fără nici o expresie, de parcă aș fi anormală la cap. Așa și trebuie, zice. Ăsta e modelul. A, da? zic imediat. A, da. Și dispar instantaneu în cabină. Nu îndrăznesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
recunosc că nu știu cum se pune. — Nu... nu, zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în oglinda de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa. Rămân cu gura căscată, holbându‑mă la el. — Madonna are pulover dintr‑ăsta? Exact ca ăsta? — Îhâm. Dar dumneavoastră vă vine incomparabil mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc orașul ăsta. Unde în altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc orașul ăsta. Unde în altă parte mai găsești invitații cu feliuțe de pizza sclipitoare, rimel gratis și pulover ca al Madonnei, toate în aceeași zi? Când ajung la Royalton, am un zâmbet enorm și voios pe față. N‑am mai avut o zi atât de plină de satisfacții la cumpărături de... ei, da, de ieri. Îmi las toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi‑a trimis coșul cu fructe și era înnebunit să mă cunoască și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A! Madonna. Îi e adus cappuccino‑ul și ia o gură. — Deci... cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Michael cu voce tare. Ei! Se pare că m‑am înșelat, zice zâmbind. Și sunt nespus de bucuros. Își ridică ceașca în direcția mea. În cinstea unui test de mare succes mâine. Pot să‑ți dau un sfat? — Ce anume? — Puloverul. Se strâmbă comic și clatină din cap. OK. Cu ce mă îmbrac mâine? Cu ce Dumnezeu mă îmbrac? E cel mai important moment din viața mea. Un test video pentru televiziunea americană. Trebuie să fiu îmbrăcată la marele fix, în niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva de băut și apoi rămâne tăcut. De la geam, văd întregul Manhattan. Se înserează și se aprind luminile la ferestre, până departe în zare. Dar lumea s‑a restrâns la această cameră; la acești patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zic? spun, râzând. Zău, așa mă știi tu pe mine de mironosiță? Vorbim pur și simplu despre... Tac în clipa în care ușa lui Suze se deschide - și e doar Tarquin, care nu arată rău deloc, în pantaloni sport și puloverul de la mine. — O, zic surprinsă. Am crezut că tu ești noul amorez al... Mă opresc brusc și mă uit la Suze cu un zâmbet cât toată fața. Dar ea nu‑mi zâmbește. E ocupată să‑și roadă unghiile și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
scurt‑circuit. — Ăăă, Tarquin, zice Suze, cu un glas strident. Poți să te duci să cumperi niște croissante? — A, ăă... OK, zice Tarquin, pe un ton cam fals. Bună dimineața, Becky. — Bună! zic. Îmi pare bine să... te văd. Drăguț... pulover. În timp ce el iese, în bucătărie e o tăcere împietrită, care ține până în clipa în care se aude ușa trântindu‑se. Atunci, foarte încet, mă întorc spre Suze. — Suze... Nici nu știu cum să încep. — Suze... ăla era Tarquin. — Da, știu, zice, studiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tușesc. Scuze! Scuze. Deci, cum s‑a întâmplat? — A fost la petrecerea aia din Scoția! se vaită ea. Numai niște mătuși expirate, niște băbăciuni. Tarquin era singura persoană sub nouăzeci de ani. Și cumva... arăta complet altfel! Avea pe el puloverul ăsta foarte drăguț Paul Smith, părul îi stătea foarte ca lumea și nu‑mi venea să cred, ăsta e Tarquin? Și m‑am cam îmbătat și știi că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi, Suze, recunosc timid în cele din urmă. Cred că a cam fost... vina mea. — Vina ta? Ridica ușor capul și mă privește. Cum adică? — Eu i‑am dat puloverul. Și i‑am aranjat părul. Tresar când îi văd expresia. Dar, zi și tu, de unde să știu că o să ducă la... asta! N‑am făcut decât să‑l ajut să arate și el ca oamenii! — Bravo, mi‑ai făcut‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]