1,588 matches
-
Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise ușurată, dar nu și bucuroasă. Nu era doar durerea care încă pulsa înăuntrul ei; nici umilința că fusese expusă privirilor tuturor, chiar și părțile ei cele mai intime, ca o carcasă de animal; nici măcar ceea ce îi dezvăluise Miller nu era adevărata esență a misiunii ei în Ierusalim. Nu, ce simțea Maggie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai depărtat, cum un pluton de soldați se pierde în orizont. Măcar de-aș începe să învăț a-mi chibzui mai bine timpul ce mi-a mai rămas. De-aș putea curăța locul în care rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume reală, pe atât de reale păreau în cea pe care o locuiam acum. Inima îmi bătea neplăcut de tare, pulsându-mi în urechi cam la fiecare secundă și eram conștient de transpirația de pe frunte și buza de sus - devenită acum rece în vântul care se strecura în gang. Mi-am șters-o cu brațul, iar materialul de la jachetă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni să Îți facă o perfuzie, după care ai să te duci la birou, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stau așa până diseară. N-am știut dacă să-mi mai fac baia, dar până la urmă am făcut-o. N-am știut dacă să-mi spăl dinții. Până la urmă i-am spălat, dar cu grijă la măseaua care mai mult pulsa decât mă durea. M-am îmbrăcat în rochia gris souris. Șase unghii fuseseră deja tăiate și stăteau grămăjoară pe măsuța de toaletă, iar patru mai erau, cu arcul lor subțire și alb, pe mâna dreaptă a celei care scrie aceste
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întoarce“ Un lucru era clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca l-au crescut și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pretenții nici de la tine, nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși, singurul mod, prin care aș putea pleda pentru această cauză, este spunând că, prin lectură, imaginația, îmbogățindu-se în chip extraordinar, începe să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să mi se pară că-i simt Iozefinei tălpile fierbinți cum călcau peste ale mele; să am șansa de a-i mărturisi concomitent că în acele momente când timpul stătea parcă pe loc, eu îi simțeam aproape toate organele corpului pulsând - chiar mai mult, suflet și trup deopotrivă-cele două emisfere ale creierului, dar mai ales cea afectivă, cele patru camere ale inimii, dar mai ales cele inferioare, ventricolele stâng și drept care oxigenează sângele, cei doi plămâni, dar mai ales cel care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
argintie pe care stătea scris, nespus de frumos și sugestiv, numele drag al soțului ei, cu un adaos de lux: Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Pe Sonia, Nineta nu prea a reușit, în pofida dorinței ei arzătoare simțeam cum îi pulsează subconștientul sub povara acestei chemări s-o prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cei doi decid ferm: Mîine ne mutăm, spune fata. Te muți, iubito. Este casa ta și eu voi veni să văd ce mai face iubirea mea. Am zis așa. Dar avem o promisiune... Sigur, o să fie frumos. Cu inima pulsînd în fiecare venă și arteră, Nicoară vine pentru marea petrecere. Se aștepta să fie așteptat în ușă, dar... "ce știe copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult această destinație. Domnul D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei sciziuni a eului, o formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să intru în hainele curate, am scos o pungă de plastic din rucsac și-am băgat în ea, cu atenție, toate dictafoanele. Am înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva? mi-am întrebat imaginea din oglindă. Cuvintele îmi pulsară în urechi, devenind tot mai false și mai găunoase pe măsură ce răsunau tot mai adânc înăuntrul meu. Reflexia mea îmi aruncă o privire dezgustată și ezitantă, de parcă n-aș fi putut înțelege ceea ce tocmai spusesem. M-am sprijinit de perete ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simpli. Nimeni pusese laptopul jos și-și aranja părul într-un fel care să semene cu frizura fără cusur de dinainte. — Angajatorul meu îi poate îndruma, poate încuraja anumite comportamente. Cum am spus, e un expert în domeniu. Sângele îmi pulsa în maxilar, în urechi, în ochi. — Cheamă-l înapoi. — Ăsta-i un luxofag, zise Nimeni pe-un ton afabil, ca și când nu m-ar fi auzit, ca și când ar fi ținut o prelegere. Face parte din familia celor pe care le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ideea? Am simțit trupul ei zguduindu-se sub tremurul slab al unui hohot de râs. — Da, așa cred. După câteva secunde în care hainele ni se încălziră, în care am respirat același aer și inimile ne-au bătut la unison pulsând în vârful degetelor și-n timpane, ea șopti: — Pot să-ți spun ceva? Mda, sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În plus față de stricta satisfacere a nevoilor alimentare, un mic supliment; puteau deci Încerca să se bucure de viață; de fapt, nu prea mai aveau poftă. Michel simțea compasiune pentru Annabelle, pentru imensele rezerve de iubire pe care le simțea pulsând În ea și pe care viața le irosise; simțea compasiune, și poate era singurul sentiment omenesc de care mai era capabil. În rest, o rezervă glacială Îi invadase trupul; efectiv, nu mai putea iubi. Întorși la Paris, cunoscură clipe fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un elicopter deasupra pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simțeau atât de vii În existența lor fictivă, Încât dezvoltaseră până și acolo o adicție teribilă pentru calculator. Lipsiți de fluxul megabiților, păreau niște pacienți În stadiul terminal, decuplați de la aparate. Degetele arătătoare și cele mediane de la mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceva înainte de-a se despărți, nu-și amintea ce anume. Obosise, amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple fiecare cum poate. Sport, automobil, cărți, copii, prestigiu... Autoritatea de-a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]