1,472 matches
-
și actele neîmplinite. Până în 1920 publică volumele de mare circulație și contrarietate receptivă: Interprétation des rêves (1900); Trois Essais sur la théorie de la sexualité (1905); Totem et tabou (1912). Cu Au-delà du principe de plaisir (1920), Freud opune viața și pulsiunea ei celei a morții și înlocuiește schema inconștient-preconștient-conștient prin libidum și eu-suprem. în 1910 fondează International Psihoanalitical Association (IPA) prin care instituționalizează psihanaliza. Nu e cazul să analizăm aici asimilarea subconștientului la inconștient, pe care spiritul nostru o consideră forțată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dintr-o perspectivă psihanalitică: ”prin renașterea mișcării de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul în care subiectul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
va fi pozitivă sau negativă. Unele dintre aceste dispoziții și instinctele se cer a fi înfrânte, altele stimulate; în unele cazuri este necesară prezența unei autorități ca să sprijine și să conducă procesul de dobândire a experienței și de inhibare a pulsiunilor nedorite social, în alte cazuri copilul simte nevoia liberei sale manifestări. Cu cât crește mai mult, cu atât trebuința sa de libertate devine mai puternică. O astfel de autoritate, acceptată de elev și care permite manifestarea și creșterea gradului său
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
orientări care se opun intervenției adultului în procesul devenirii copilului. Adepții educației noi, de exemplu, se situează la extrema opusă, susținând că, pentru a se dezvolta, copilul are nevoie de libertate deplină. O astfel de concepție abandonează copilul propriilor sale pulsiuni și influențelor neprevăzute ale mediului. Fără a merge atât de departe în a susține ideea autonomiei, pedagogia nondirectivă recomandă intervenția adultului numai la cererea copilului, în rest, lăsându-i acestuia din urmă libertatea de a-și alege activitățile. Concepțiile amintite
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
celelalte orori ce compun povestea lui Oedip și a nefericitei sale familii." Din subiectul pe care i-l oferă povestea fiilor lui Oedip, pe Racine îl interesează ura frățească în stare pură, pe care nimic nu ar putea-o înfrâna. Pulsiunea de moarte ce inițiază această ură este atât de puternică, încât Eteocle și Polinice, indiferenți față de propria lor viață, nu pot decât să se omoare între ei. Implorările mamei lor Iocasta, cele ale Antigonei, sora lor, rămân neputincioase. "Etéocle: Nous
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
punir ainsi l'inceste, Et que dans notre sang il voulut mettre au jour Tout ce qu'on de plus noir et la haine et l'amour."57 În piesele sale ulterioare, Racine, fără îndoială pentru a masca parțial violența pulsiunii, pune la baza urii dintre frați o rivalitate politică sau amoroasă. În Britannicus, Nero atras de Junie, care îl iubește și este iubită de Britannicus, fratele său vitreg, îl dă pradă morții pentru a i-o smulge. În Bajazet, sultanul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură, atătea ispite cărora le tot cade pradă bietul personaj. Întoarcerea e
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi [...]"21. Sau mai degrabă, fenomenul apare fie ca interfață și consecință estetică a decadenței politice, fie ca un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la această răscruce de drumuri care separă în istoriografia artei moderne viziunea iluministă a triumfului rațiunii asupra pulsiunilor instinctuale de o revalorizare a subiectivității transcrise prin stările sufletești, prin ambiguizarea raportului dintre vis și realitate, prin cultivarea unui erotism la confiniile cu macabrul, prin invocarea misterelor și a vagului etc., trăsături care definesc noua sensibilitate simbolisto-decadentă. Hans Henrik
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul ei. Cele trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de forțele destructurante, obscure, ale pulsiunilor instinctuale, ale subconștientului, a căror eliberare Freud o anunța subversiv prin motto-ul care prefața Interpretarea viselor. Tabloul care va cunoaște celebritatea este pictat la cererea lui Marie Berna, viitoare contesă de Oriola, care-i comandă pictorului întru memoria răposatului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are un remediu, moartea, figură centrală a tabloului, simbolizată printr-un schelet al cărui craniu se află lângă chipul emaciat al unei femei ale cărei trăsături au prins contururi de tigvă. Viața se prezintă sub aspectul ei irațional, dominată de pulsiunile erotice, de voința de putere, de suferință și eșec. Eros și Thanatos sunt cele două jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de forțe jungian anima/animus a unei anime benevolente, creatoare. Oricum, este evident că, spre deosebire de himerele și sfincșii decadenți, a dispărut la Paciurea elementul care le edifica, tensiunea dintre principiul plăcerii și pulsiunile tanatice, care configurau un erotism contrariant, deviant, morbid. Formalismului decorativist, sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată în termeni de o misoginie implacabilă de către Baudelaire 355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel al virtuților consacrării religioase, corpul feminin este posedat de un demonism care nu mai are nimic din factura efuziunilor romantice cu expresia fulminantă a afectelor. Pulsiunilor sentimentale le-au luat locul pulsiunile sexuale și o nouă expresie corporală: "[...] o nouă propensiune pentru tensiunea imobilă, crisparea nervoasă, sau încă ostentația extazului sexual, mereu prin intermediul reprezentării corpului oprit într-un moment semnificativ"358. Simptomele marii nevroze, Charcot le identifica în procesiunile dansante la școala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femeia fatală ca înger al morții este poate cea mai nimerită întruchipare a relației dintre Eros și Thanatos, Principiul plăcerii (Lustprinzip) enunțat pentru prima oară în 1848 de către psihologul experimentalist german, Gustav Theodor Fechner este dublat la Freud de o pulsiune tanatică, distructivă și autodistructivă. Wagner le sintetizează în ceea ce el numește Liebestod, dragostea-moarte, concept transpus dramatic în opera sa Tristan și Isolda. Helen K. Gediman în Fantasies Of Love And Death In Life And Art: A Psychoanalytic Study Of The
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
află și Nud, (inventar 309, nedatat, nesemnat, ulei pe carton, 0,980 x 0,570 cm), aflat în prezent la Muzeul Național de Artă al României, Pallady urmează rețetarul simbolisto-decadent al înscrierii feminității într-o arie a ambiguității, abandonată complet pulsiunilor sale sexuale. Într-un alt tablou, senzualitatea se dublează de o notă de reverie. Culcată pe niște perne pe un divan, cu o moliciune orientală de odaliscă, femeia pare transportată în paradisul artificial al unei feerii opiacee, în timp ce farmecul corpului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
natura posibilă a acestei muzici: Dionysos. Esența tabloului este nietszscheană, bazat pe tensiunea între apolinic și dionisiac, așa cum o prezintă filozoful german în Nașterea tragediei. Există un filon tragic în acest tablou, care subliniază prin intermediul simbolurilor prezența în muzică a pulsiunilor instinctuale într-un cadru care prin intermediul pietrei tombale face aluzie la prezența insinuantă a morții. Cruzimea, dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma prăbușirii sistemului comunist, care vreme de cincizeci de ani a reușit să țină în frâu pulsiunile etnice. În istoricul recent al relațiilor româno-maghiare, ostilitățile interetnice localizate spațial în Târgu Mureș în martie 1990 reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]