28,736 matches
-
astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau în zig-zag sau cu ocoluri, entuziast sau șovăielnic, dorind să te întorci, chiar să abandonezi, totuși găsind puterea de a nu te lăsa, odată ce - printre profanatorii de morminte și paznicii de la templele strămoșilor - te vezi
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și, implicit, mentale care puneau în valoare tipologii. Într-un tîrg de provincie moldovenesc conviețuirea civilizată dintre un român, un evreu și un turc era un fapt obișnuit. Spectacolul lui
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
Marianei Bojan: cel jucăuș al Phanatasticonului și cel sumbru al Hainei de cînepă. "Poemele alese pentru acest volum sînt, explică poeta, organizate cronologic, însă pe două culoare - un soi de răsuciri de ițe deșirate pentru a li se vedea culorile pure. Astfel, prima secțiune, Phanatasticonul, alege poezii de esență preponderent ludică, în vreme ce Arta înfocării /sic!/ inventariază cele mai reprezentative poeme grave" (Irina Petraș, "Un tremur sensibil al umbrei", prefața antologiei de față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
teoretice? E vorba probabil despre o tendință explicativă nereprimată, puțin obositoare, puțin redundantă. Suportabilă totuși, pentru că Vasile Andru scrie cu eleganță, iar candoarea narațiunii formează cu aceste popasuri meditative un amestec rar. Memorabile sînt însă povestirile cu adevărat laconice, povestirile pur și simplu. Un bărbat matur și o femeie tînără se întîlnesc întîmplător într-un autobuz în Canada. El e în vizită, ea e localnică. Se îndrăgostesc fulgerător și în cîteva ore ajung să vorbească în amănunt despre viața lor viitoare
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
care tratează despre "rasa" evreiască și "specificitatea" evreiască, este demn de toată atenția. E valabilă, desigur, opinia că însuși conceptul de rasă, confundat cu națiunea nu rezistă analizei științifice. Antropometria și chimismul sangvin, pe care se sprijină "știința" raseologiei, sînt pure născociri. Toate analizele și experiențele au demonstrat definitiv că metisajul social este atît de profund și generalizat în lumea civilizată încît același indice cefalic și același indice sangvin sînt valabile la toate popoarele, dezmințind teoriile raseologice despre rasa ariană, pură
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
pure născociri. Toate analizele și experiențele au demonstrat definitiv că metisajul social este atît de profund și generalizat în lumea civilizată încît același indice cefalic și același indice sangvin sînt valabile la toate popoarele, dezmințind teoriile raseologice despre rasa ariană, pură și pretins superioară. Toate aceste deosebiri de înfățișare fizică nu au, în vremea noastră, de mare amestec între tipurile omenești, nici o legătură cu diferențele de limbă vorbită. Te întîlnești cu un slovac care seamănă perfect a român. Dai peste un
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
În al doilea rînd, credem că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a transformat
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
al II-lea Război Mondial, cu urmările sale dezastruoase pentru noi, românii, dar și cu anii premergători care au tulburat totul, lumea noastră caragialian-minulesciană ar fi devenit și tudor-mușatesciană, trecînd în beatitudinea unei nevinovății cu alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
numărîndu-te. Noua apariție, la vremea aceea, era o "supapă"; știu că-l publicați pe Noica, ieșit din închisoare, pe mulți alții ținuți deoparte pînă atunci. Era o altă lume. Mă simțeam fericit. Febril-fericit. Puteam practica - nestingherit - pictura, scriam, călătoream. Flanam, pur și simplu. Începuseși să publici cărți. Mă uit pe ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de cai, joacă go sau șah... Sau rezolvă cuvinte încrucișate... Da, și cuvintele încrucișate, jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu toate acestea. Vă puteți considera, așadar
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
clasificările canonice ale romanului (Să nu uităm, că, acum, în 1924, Rebreanu era, după Ion și Pădurea Spînzuraților, o glorie a romanului interbelic): "Nu există - credea prozatorul - roman psihologic sau social, sau cum le mai clasifică critica savantă. Există romanul pur și simplu, care trebuie să fie, în același timp, și psihologic și social și fantastic și istoric". Sigur, prin cele două ale sale romane amintite, Rebreanu izbutise performanța deosebită de a fi și social și psihologic, totuși distinct în fiecare
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
nu i se ia! Nu-i cred atât de proști încât să muște nerușinatele momeli chiar fără să-și dea seama. Dar un resort psihologic secret, dorința tânjitoare de-a se simți protejați, alinați, încurajați, fie și la nivel de pură gargariseală, îi împinge ca un arc spre licheaua care anunță iminenta revărsare a laptelui și mierii peste ei. Prietenii îmi reproșează c-am devenit în ultimii ani un fel de dispecer al catastrofelor din societatea noastră. M-am înhămat, e
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu. Era semiîntunericul tulbure, cu miros de coșciug, dulceag,... de la glicina a doua oară înflorită pe zidul de afară în care soarele de septembrie liniștit și frenetic, cu mireasma difuză, distilată... în care izbucnea din cînd în cînd fluturarea
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
cea de-a rămîne în exclusivitate subordonat operei sale, alții opinează că el e moralmente obligat a adopta o atitudine politică, "a ieși în stradă", cum se rostea Camus. Este mai vechea dilemă între "autorul cetățean" sau "angajat" și "autorul pur" sau "nonangajat". Dilemă pe care Bujor Nedelcovici o tranșează în sens camusian: "cînd vezi de la fereastră că cineva - cu o cască de miner pe cap - ucide cu o bîtă un trecător, mai poți oare să rămîi liniștit în camera de
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
luminarea celor în necunoștință de cauză mai mult, iar ca reper în orice orientare într-un viitor ale cărui surprize mai mult ne rânjesc, decât ne surâd, tema se esențializează. Ea țintește anume constante ale situației noastre în lume, în pura fatalitate a unor circumstanțe istorico-geografice date, dar și cu egală trimitere la propriile reacții și decizii. Umbra trecutului stă la spate, dar nu se desparte niciodată de noi. Fie că trăim sau nu în circularitate, cu istoria nu-i de
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
fie istoria (în dimensiunea sa de ISTORIE lipsită de majuscule), fie ea a lui Ioan Geograful și a Armeanului Zadic, a nenumiților din Drumul ori a fostului nobil și-a fostului iacobin. În ce măsură codul dramatic îi servește lui Agopian ca pur pretext e cît se poate de evident în cele două piese inedite scrise în 1973 și 1976: personajele sînt lipsite de identitate precisă (nu au nume, sînt cel mult fostul..., regele, celălalt), apar doar ca Primul și Al doilea, ca
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
soarele încins înfricoșător, armenii arestați mureau cu sutele și miile, neputincioși. Și ambasadorul menționează acuzator: "Afirmația guvernului otoman că ar fi avut măcar o clipă intenția de a-i deporta pe armeni către "o nouă zonă de reședință" este o pură prostie. Tratamentul rezervat convoaielor demonstrează clar că adevăratul scop al lui Enver și Talaat a fost exterminarea armenilor. Cîți dintre cei exilați către sud, care au călătorit în asemenea condiții revoltătoare, au ajuns la destinație? Experiențele prin care a trecut
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
înțelegem aceste transformări și rolul jucat de deconstructivism în producerea lor, Hillis Miller ne îndeamnă să începem cu începutul: la jumatatea secolului al XX- lea, studentului (de cele mai multe ori bărbat) care se pregătea să devină critic literar, istoric literar sau pur și simplu profesor de literatură i se oferea o educatie umanista în spiritul lui Matthew Arnold. Adică o educatie întemeiata pe valorile clasicismului, nutrita la "marile opere" ale omenirii, Platon, Shakespeare, Robert Browning și James Joyce. Literatura universală era necesarmente
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă și revelatoare pentru nihilismul faustic al umanității contemporane. Percepând gratuitatea pur estetică a figurii lui Euphorion, ca sinteză utopică a elenității contemplative și a europenității pragmatice, Ion Vartic punctează corect: Pentru că, de fapt, singura Europă reală, vie, e aceea faustică" (p. 46). Dimensiunea "evreiască" a ființării sale în lume, intuită de
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
ipostaza vetero-testamentară a lui Iov ori aceea modernă a lui Kafka. Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea aurorală a insului, a culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual, aflat într-o potențialitate inocentă. Aproape o jumătate a cărții este
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat/ (cum și sunt) de coaja groasă/ a unui ou, dacă aș fi îngropat, imobilizat,/ dacă nici cu gândul (ca acum) n-aș/ putea decât să pășesc, și n-aș respira
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
cumperi, s-o răscumperi. Nu mai bați monedă - gesturi zgomotoase de împietrire în efigie: dar în cuvinte." Poemele lui Bogdan Ghiu, poeme-confesiune, poeme-eseu, au forma fluctuantă, discontinuă și "fractalică" a subiectivității și realității și își sublimează strigătul într-un stil pur, cu metafore abstracte fără a fi reci, traducând obsesiile constante, copleșitoare ale unei conștiințe poetice profunde. Bogdan Ghiu, Pantaloni și cămașă, Ed. Pontica, Constanța, 200, Colecția Euridice, 64 pag., preț nemenționat.
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
ce nu ești. Mai în tinerețe îi ziceam "trînjeală". Nu se mai folosește vorba "a trînji". Ești un regizor minuțios, un artist căruia îi place ordinea. Structural, însă, ai manifestări care sparg așezarea prestabilită, ai tendințe anarhice. Sînt un anarhist pur. Aș fi vrut să mă nasc în perioada de glorie a anarhismului. Cred în valorile de corecție pe care le poate aplica anarhismul unui sistem chiar și democratic, cum e acum. Și atunci, individul are dreptul să corecteze legi. Să
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
acordul numeralelor, zonă în care mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis atît acordul cu substantivul care e subiect logic cît și cel cu numeralul care constituie centrul pur formal al sintagmei (în Gramatica pentru toți, 1997, p. 134, Mioara Avram consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza teoriei sale, Al. Cistelecan stabilește că Pillat nu concepe profunzimea altminteri decît în termeni acvatici. Inclusiv profunzimea lăuntrică, "eul adînc", căci autoscopia pe care o propune în paginile de Jurnal
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]