187,471 matches
-
aceasta între înseși formele grupului. Cele două anatomii își revendică rolurile. Cea clasică rezolvă formele picioarelor, a mâinilor, cealaltă, cea afectivă, rezolvă restul și culminează cu dramatizarea înfricoșătoare a capetelor. Moore e un stăpîn diabolic al formei plastice cu o putere de transfigurare imensă pusă exclusiv în serviciul ideii sale de eternitate. Supusă măcinării continue, forma umană va rămâne la Moore redusă la o ultimă expresie definitivă, sugerată uneori de elementele pietrificate din sînul naturii. Controrsiunile marchează o suferință ce a
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
prin italianul Marcello Camilucci), pentru filosofie (prin Constantin Micu, preocupat de caracterul specific al spiritualității românești, și prin Grigore Popa, militând pentru o filosofie românească după modelul celei a lui Lucian Blaga, o filosofie a mitului și a metafizicului, ca puteri revelatoare, capabilă să depășească faza profesorală) și, foarte vag, pentru politologie (prin Coriolan Gheție, scriind despre "problematica mulțimii"). La ultimul număr, apărut cu mențiunea ianuarie-aprilie 1942, revista îi are ca directori pe Ovid Caledoniu și Vintilă Horia, iar ca prim-
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
din stat în urma unei revoluții. Adversarii săi sînt însă de părere că dl Iliescu a confiscat Revoluția în urma unei abile manevre de salvare a structurilor comuniste, pe care le-a recondiționat în anii tranziției. Or, în perioada de început a puterii sale, Ion Iliescu a fost susținut la scenă deschisă de revoluționari care, din convingere sau din interes, au susținut că el e reprezentantul legitim al mișcării populare care l-a dat jos pe Ceaușescu. Așa că la sfîrșitul ultimului său mandat
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
bune intenții - dar nu este posibil să facem abstracție de raportul dintre creator și creație. "Primatul esteticului" nu este altceva decît o strategie prin care se încearcă în mod ipocrit ascunderea compromisurilor pe care le-au făcut unii scriitori cu Puterea dinainte și după '90. Deci! Să începem cu... începutul, adică cu "autorul" și apoi să trecem la "operă". Vă propun un dialog care nu are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
tradiție, trecut, dreptul și obligația la memorie, iertare și - în cele din urmă - la uitare? " Cine deține trecutul, deține prezentul și viitorul", spunea Orwell. Afirmație valabilă și pentru prezent. "Ei" dețin trecutul și tot "ei" dețin prezentul și sînt la putere... S.G.: Aș vrea să-mi dați cîteva exemple? B.N.: Am cerut printr-un articol ca "scriitorii de curte" să fie... nu condamnați, ci dezavuați pentru a se face o deosebire dintre "ei" și "noi". Articolul a fost refuzat de o
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
excepții, criticii nu s-au întors în trecutul care se dovedește că... nu mai trece. Valorile și ierarhiile dominante dinainte de '90 sînt și acum neclintite de pe piedestalul lor. Mi s-au dat numeroase explicații: transformarea mentalităților, conștiințelor și atitudinilor revin puterii politice sau istoricilor. Dar noi... fiecare dintre noi, nu avem o responsabilitate la nivel individual? Cum să nu fii nebun dacă îți imaginezi că citind dosarul de Securitate și scriind un eseu (Un Tigru de hîrtie) se va face o
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Am propus revistei 22, dar m-a refuzat. Mai mult, majoritatea celor care au citit cartea s-au oprit la capitolul informatorilor, fără să se intereseze cine și de ce au format toată această rețea pe care s-a construit piramida puterii. Sînt privit cu indulgența celui care este lipsit de spiritul realității și mi se spune deseori: "Hai! Lasă. Pe cine mai interesează informatorii? Nu știi că și în Franța a fost la fel."? Uneori mă simt ca un elefant într-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
a fost la fel."? Uneori mă simt ca un elefant într-o vitrină cu bibelouri pe care le sparg din neatenție. Bibelourile sînt false! Și eu le sparg chiar dacă sînt considerat un elefant nebun! Și dacă fiecare dintre noi - cu puterile lui - ar fi făcut puțin curat în fața ușii, nu cumva acum nu ne-am fi găsit cu toată această mizerie în casă, pe stradă și în viața publică? Ne plîngem și ne văităm mereu! Așteptăm pe alții să ne facă
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
în care se manifestă ciclurile timpului... Istoria nu are sens și nu merită nici să căutăm "sensul nonsensului". Ciclul istoric - mare sau mic - are sens, dar nu ne este accesibil. Cercul are sens. "Mandala" (imaginea lumii, a cosmosului și reprezentarea puterii divine) are semnificație și sens, dar numai pentru anumite persoane: aleșii spiritului. Istoria se mai explică și printr-o continuă mișcare care basculează între un Infern urmat de o Renaștere, o Renaștere urmată de un alt Infern...și așa mai
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Povestea pătrunde în trecutul nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă putere decât cea a ochiului. Cuvintele "văd" în timp și aduc pacea pe care ochiul n-o poate instaura. Cruzimea întâmplărilor văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
astfel de transă, precizează E. Lovinescu, sau disproporția efortului față de rezultate e fatal, prin urmare, să trezească o revulsie aproape categorică dinaintea Ťmaterialului ocazionalť într-un scriitor ce s-a refuzat cu energie mecanizării și și-a rezervat modesta lui putere de creație numai pentru rarul moment muzical, în care dispare orice inhibiție. Lucian Raicu se întreabă cu schepsis, spre a răspunde printr-o negație de bun-simț: "Istoria civilizației române, Istoria literaturii române să fie opera unei dispoziții muzicale sau chiar
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca lungmetrajul să fie o deconstrucție a familiei tradiționale și a ierarhiei de putere pe care o presupune. Pentru a atinge acest scop, regizorul utilizează ingredientele melodramei, pentru că acesta e genul care se concentrează asupra familiei și valorilor morale. Punctul de pornire al filmului constă în două familii dezmembrate: cea a lui Jeffrey, el
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate politică superioară și au acționat în sensul interesului românesc, găsind, în pofida voinței marilor puteri, soluțiile pentru împlinirea pasului necesar realizării unui stat coerent și puternic la gurile Dunării. Lascăr Catargi a dat dovada capacității sale de om de stat când în "acea memorabilă zi de 11 martie 1871", vorba lui Maiorescu, l-a convins
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
război mondial! Si asta în condițiile în care mulți fruntași ai partidului liberal erau mari moșieri interesați în menținerea latifundiilor! După încheierea războiului generalul Averescu a respins categoric cererile repetate adreasate lui de numeroși partizani de a acapara manu militari puterea; el nu s-a lăsat împins de orgolii și de ambiții deșarte; dimpotrivă, refuzând aventura, el și-a sacrificat popularitatea enormă de care se bucura, dar a contribuit decisiv prin gestul său la consolidarea sistemului democratic românesc și, probabil, prin
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
situat la nivelul pe care-l postulau timpurile de răscruce istorică pe care le trăim, apoi România ar fi fost de mult un membru respectat al Uniunii Europene. Din nefericire Ion Iliescu a făcut tot ceea ce i-a stat în putere pentru a salva cât mai mult posibil din oamenii și structurile vechiului regim. Ce să mai discutăm despre tratatul de vasalitate încheiat cu Gorbaciov care demonstra clar în ce direcție se îndreaptă preferințele sale politice. Pe drept cuvânt Vladimir Bukovski
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
Zilele nu se întorc niciodată, de Sorana Gurian. Acești autori și aceste cărți lipsesc din sintezele de literatură română publicate în perioada comunismului. Motivul nu este greu de ghicit. Unii dintre autori au părăsit țara o dată cu abdicarea regelui și instaurarea puterii comuniste (Mihail Villara, pseudonimul literar al fostului lider al tineretului liberal Mihail Fărcășanu, Alexandru Vona, Sorana Gurian), alții au suferit ani grei de închisoare comunistă (Dinu Pillat). Cert este că numele tuturor acestor autori au fost trecute la index, iar
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
fost trecute la index, iar cărțile lor au avut o soartă mai mult decît ingrată. La vremea apariției, unele dintre aceste romane au avut parte de cronici, poate chiar de premii literare, dar, imediat după instalarea deplină a comuniștilor la putere, au fost scoase din circulație, iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
proza) epocii. În stil de mare eseist, autorul face observații pertinente despre realitatea social-politică a unui interval pe care istoriile de tot felul îl înglobează fără discernămînt perioadei comuniste (se vorbea despre perioada postbelică de pînă în 1989 ca aparținînd puterii comuniste, fără a se delimita prea mult realitatea politică a primilor trei ani de după război, în care Regele Mihai se afla încă pe tron; cel puțin aceasta era perspectiva istoriilor apărute în anii comunismului). Or, Gabriel Dimisianu are meritul de
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
partidele, parlamentul, instituția monarhică, apăreau ziare de diferite orientări, legăturile culturale cu lumea apuseană se reluau. Toate acestea lăsau să se creadă că în România se reinstituiau formele vieții democratice, cum de altfel se știa că hotărîseră, pentru tot Estul, puterile învingătoare în abia încheiatul război, garantele democratizării, defascizării, ale libertății de opțiune a popoarelor etc." (p. 246) Citind aceste rînduri înțelegem mai bine cum a fost posibil ca bunicii noștri să stea ani de zile cu urechile pîlnie la aparatele
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
Constantin Țoiu Au fost miniștrii, care, direct ori indirect, au amenințat cu moartea oameni ai scrisului. În felul lor, de bestii joviale, ajunse. Inși cu educație precară. Vagmiștrii ai puterii, instalată, cică, pe veci... Ei, nu-i așa! Și Dumnezeu, se știe, nu bate cu parul... Alți dregători, duioși, sentimentali, însă prefăcuți, nu te amenință cu dispariția fizică. Ei încearcă să te câștige de partea lor, să te copleșească cu
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
fu preluată, la propriu, de ginta de la poalele Carpaților. Pomana, strict ciocoiască, prostește trufașă, va rămâne printre atâtea năuceli ale politicienilor români învârtiți, cuprinși de amețeala măririi peste noapte. Pe ziaristul, pe scriitorul care dezvăluie potlogăriile unora din mai marii puterii, brutele parvenite, de nu ar fi legea, i-ar ucide pur și simplu, incapabili de cea mai mică remușcare, înaintea hoției dată în vileag. Ei ar fi în stare să tragă, să-l omoare pe loc pe insul cutezător. Neputând
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră fabulatorie. Venirea comuniștilor la putere a însemnat, înainte de naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurerea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că și-au asumat anumite
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii gravitației. La jumătate drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
și se pierd în întunericul care rămâne ambianța dominantă a spectacolului. Mici luminițe, dispuse în structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații despre ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
pe cale de consecință, a partidului în incalificabilul său gest. Nu carele cumva să treacă asupra PSD-ului mânia pe care majoritatea românilor, inclusiv votanții din oficiu ai partidului mafiot, au resimțit-o față de eliberarea lui Cozma. Iar atunci când va prelua puterea, s-o facă într-un partid curat ca lacrima. Că la vârful său s-a adunat întreaga murdărie a cincisprezece ani de mârșăvii, pentru Ion Ilici n-are nici o importanță! În realitate, Iliescu nu și-a asumat nimic. A rosti
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]