2,010 matches
-
să fie prudent și sceptic în fața vorbelor starețului, acesta din urmă pune la încercare virtuțile gestului: "Părintele Procopie, ridicându-se de unde ședea se duse la el și-l sărută pe obraji". Replica vine tot în termenii istoriei biblice: "Sărutarea Iudei, rânji Pahomie, ștergându-și obrajii cu batista înmuiată în vin" (1964, 59, s.n.). Invocarea istoriei sacre face parte din jocul și din limbajul interacțiunii monastice: orice e permis atâta timp cât se realizează în acord cu regulile locului. Gest și cuvânt, limbajul repertoriului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
te ține cu sufletul la gură că Răul e unic, fie că-l îmbrăcăm în mantale ponosite sau în costume Armani dichisite, fie că răzbate din demagogice sloganuri ingurgitate de popor și din trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În orice caz, barbaria, soft sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
POEM DE SFÂRȘIT Un scaun, o masă, un vis, o tăcere, o hemoragie de suflet, un rând pe crucea din cimitir. Atât va rămâne după ce voi trăi moartea, În vreme ce ea, va sta În colivia din odaie, cu ochelarii pe nas, rânjind absent la fiece vers, legănat de ciutura spartă a fântânii crescute Înlăuntrul ierbii din mine.
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
brațele și degetele dracilor se subțiau; mâinile li se agățau de portiță; iar doi dintre demoni săreau înăuntru. Într-o clipă, unul își înfigea ghearele în gâtlejul copilului, îi oprea strigătul, pe când altul i se așeza grecește pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă creatură, demnă de fanteziile cinematografice ale unor Tod Browning sau Wes Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu cele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a sexualității, se regăsește și în literatura finiseculară, iar Catherine Lingua îl semnalează în romanul decadent al lui Jean Lorrain, Domnul de Phocas (1901), ca "motivul recurent al unei statuete androgine cu, în loc de sex, un mic cap de mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la afișul lui Louis Raemaekers: Aparent, intenția sa a fost să comenteze cu privire la faptul trist că lauda tinde să vină la omul de geniu numai după moartea lui, dar ceea ce Louis Raemaekers trebuia să arate atunci când a pictat o demimondenă rânjind și ținând un craniu între coapse pentru un poster avertizând împotriva răspândirii sifilisului, era că acelui simbol i s-ar fi putut da o interpretare mult mai directă"561. Cel de-al doilea caz este analog castrării, boala venerică, asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de piele de Suedia și abia atunci se ducea să descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule! declara tata și Mateiu iarăși rânjea, încântat că și-a ajuns scopul de a-l exaspera pe tata." Își va fi amintit și de represaliile paterne înfățișate tot de sora sa vitregă: "Îl adusese la Berlin spre a urma cursurile de Drept la Universitate. După cîtăva
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
era o sabie fin conturată. [Mai tîrziu, în mod misterios, moare un pasager și naratorul notează în carnetul său:] Atunci l-am zărit sau am crezut că-l zăresc printre marinari pe mecanicul bine făcut. Am avut chiar impresia că rînjea. A dispărut pe furiș pe ușa de la bucătărie. A trebuit să-l ajut pe infirmier să-l ducă pe bătrîn. La infirmerie l-am întins pe un pat. Medicul i-a scos cămașa pentru a-l examina. Pe brațul său
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și s-a aplecat să mă drăgălească un pic. Nu știu ce i s-a năzărit câinelui nostru că deodată a ieșit de la umbră, s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a mârâit scurt și a așezat pe umerii lui Leon două lăboaie, rânjindu-i în față, gata-gata să-l apuce de beregată. Atunci, bietul evreu a țipat ca din gură de șarpe și noroc că a ieșit mama și s-a răstit la Tarzan, altfel se întâmpla pozna. De altfel, era un câine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nepoți se aflau dincolo de poartă și mai strigau: „Sandule, vezi, în tren e curent, să-ți pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și femeia însărcinată, și copilul nenăscut moare și el, bărbatul cu carabină. Mor toți. Sunteți nepregătiți și muriți ca muștele. De ce această mare de zăpadă, de ce o haiată de lupi și nu o primăvară cu flori parfumate? Neprevăzutul, iată-l rânjind ca lupii flămânzi. Împrejurările nefaste ale vieții, fiare flămânde cu bale roșii, care atacă nemilos. Preocupări cotidiene, nechibzuite și excesuri negândite, pe care le credem normale și le facem de dragul plăcerii de a trăi viața din plin, care ucid, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
repetat figura cu cirul și l-am mâncat pe tot, după care m-am culcat urgent. Dar n-am mai visat așa frumos, ba dimpotrivă: porci morți duși de niște ape învolburate, furioase și niște oameni morți de tifos exantematic rânjind la lună. Totuși, de cir nu m-am lăsat, mai fac uneori, dar mănânc în cantități rezonabile, așa că totul e în regulă. De un singur lucră însă îmi pare rău: că de atunci, de când cu refuzul alor mei de a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crengile copacilor acum dezolant de goi. Dar n-am apucat să fac doi pași când din dreapta m-a hămăit scurt și gros de două ori un câine mare, negru și tare fioros. Era la un pas de mine și-și rânjise botul hârâind surd și arătându-și superba colecție de colți albi și lungi. Nici nam tresărit la hămăitul lui, ci numai o mare mirare s-a ridicat din mine. Ne priveam ochi în ochi, om și câine, de câteva secunde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în sfârșit, după ce își atinse fruntea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai Cantacuzino, care recunoștea versete întregi din Coran recitate cu măiestrie. Când a ieșit în antecameră, exaporitul s-a apropiat de vodă și i-a șoptit în românește: — Ce făcuși, frate? Brâncoveanu, uitându-și maiestatea, se întoarse spre cuscrul său, rânjind cu toți dinții lui de oltean: — Frate? D-aia mă jupuirăți de viu, și trase o înjurătură. Se reculese, apoi pe un ton normal, reluă: Iartă-mă, frate, dar dacă nu mă ușuram plesneam. Îți mulțumesc, frate! În anticameră apăruseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
BF boyfriend prieten BFN Bye for now la revedere BTSOOM beats the [stuffing] out of me habar nu am ce vrei să spui BTW by the way apropo FYI For your information pentru informarea ta GR&D grinning, running, & ducking rânjind, alergând și ghemuindu-se IC I see înțeleg IMHO in my humble opinion în umila mea părere IMO in my opinion în opinia mea / părerea mea IOW in other words cu alte cuvinte LOL laughing out loud râzând tare RSN
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
năvală în incinta mânăstirii. Când au auzit că arhiepiscopul vrea să închidă mânăstirea, să-l răspopescă pe starețul Machedon, au început să tragă cu pietre și să-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase, cu copită despicată. O piatră mai mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
putea să spună orice, de pildă că l-a chemat tat-său acasă sau cine știe ce altceva și că nu el îi dusese acolo, zău, să-l... în... pe mă-sa care minte, ceea ce m-ar fi mulțumit) îl văd că rânjește și îmi întoarce spatele. N-am înțeles decât mai târziu, de la alții. Dinadins o făcuse, știa că insul acela cu miriștea era un om negru nu numai la chip, ci și la suflet și dusese caii pe miriștea lui tocmai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru orice fel de oameni... Pentru el nimeni nu era bun. Nu iubea pe nimeni, nici măcar pe sine, mersul său legănat se armoniza cu grimasa chipului, veșnic iritat și nemulțumit. Clipe senine petrecuse doar la țară, dar scurte, când fuma rânjind și îi spunea câte unei tinere și frumoase muieri: "... bine fă, Marițo, te măritași și nu mă pusei și eu o dată pe tine". "De, Ilie, dacă te puneai pe altele, ce să-ți fac?" Avea un cinism degajat și parcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nevoie... Ce să facă cu el? În cine să tragă?... Legiunea... Căpitanul ... Echipa morții... Era beat. Am ieșit amândoi pe seară împleticindu-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-a văzut, a rânjit. Mi-a desfăcut patul. - Culcă-te naibii și dormi, mi-a spus el cu blândețe. Te-ai îmbătat și tu... Am adormit cu un vag, dar treaz semn de întrebare rătăcind printre gândurile mele turburi. Știam de ce vrusesem să-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
știut să citesc: "ce tramvai e ăla care vine?", adâncimea bulevardelor, cerul limpede și înalt, de un albastru metalic, numerele străzilor... Nilă a făcut așa hî, când m-a văzut, adică așa, ca pentru sine, să nu te superi că rânjește de tine, e și el vesel din când în când... M-a întrebat dacă acum văd mai bine. Văd perfect, i-am răspuns și i-am mulțumit pentru bani, altfel, am adăugat, în nădejdea tatei puteam să stau așa mult
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dacă repetam eșecul de la Bălcești? Am simțit totuși că trebuie să mă relaxez, mai ales că Furnica se umpluse de scriitori și artiști. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mândru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendelsohn (fără Bartholdy, cum îi spunea Alexandru Jar rânjind, dar care îi scrisese totuși un scenariu de balet Harap alb, despre a cărui muzică proaspătul meu prieten Paul Georgescu avea să-i spună la premieră compozitorului că e "ca la noi la Tel-Aviv", provocîndu-i aceluia o reacție de isterie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un om... "Oui, le commerce! Pourquoi pas?" La Sinaia însă am avut bănuiala că pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioasă, promitea dezvăluiri infernale despre alții. Despre Popper nu spunea însă nimic. E drept că rânjea când îi asculta elogiile, dar îi plăceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american, care ne-a povestit despre miturile din țara sa... Le culte de Pachamamma... și alte legende care trăiau în sufletul lui... uitîndu-se cu simpatie la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am auzit-o, te pomenești, mi-am spus, că ăia pe care i-am gonit eu cu alpenștocul erau lupi... clănțănitul lor... cozile stufoase... Ducă-se dracului, bine că au mâncat cățeaua, am scăpat de ea... Am povestit la masă, rânjind de satisfacție, întîmplarea din timpul nopții. Bineînțeles că nu m-a crezut nimeni, dar, le-am spus, unde e cățeaua, ei!? Unde e? Și râdeam în hohote... Întâmplarea cu lupii m-a distrat colosal. "Acum trebuie să scrii, mi-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]