14,215 matches
-
prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți și săraci". (Reluare)
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
pe dinăuntru, meseria de povestitor nu se pierde. Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un decor sinistru. Întreg jurnalul îmi pare, totodată, amuzant și serios; la extreme, comic și tragic. Autorul nu poate decât surâde, fiindcă râsul e nociv pentru plămâni. Însă când își amintește o întâlnire de la Clubul Prometheus, unde l-a ascultat pe Andrei Pleșu, riscul revine. Umorul debordant al vorbitorului se placa pe o realitate deloc veselă: situația de la Muzeul }ăranului Român, atât de
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
pe care realitatea numită astfel o are în viața și în istoria noastră. A face bășcălie, de cineva ori de ceva, explică dicționarul, înseamnă a-ți bate joc, iar sinonimele sunt: a batjocori, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ocară, a înjosi, a dezonora. Exagerând puțin, s-ar putea vorbi aproape de un antonim al onoarei. Să nu anticipăm însă și, mai ales, să nu privim lucrurile static. Fiecare epocă are sufletul său", spune Spengler, și problema
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
boierești, pentru ca pe a doua treaptă să se râdă de surogatul pe care îl reprezintă șofranul, utilizat ca să mascheze lipsa ouălor din cozonac. Ceea ce nu trebuie să ne facă să uităm că, paralel cu aceste ironii, batjocuri, zeflemele, luări în râs, se desfășoară istoria pe care rareori am încercat s-o schimbăm. Că, ironică sau nu, este vorba de o privire de pe malul istoriei, din afara ei. Și, dacă încercăm să găsim în toate acestea un sens mai profund decât simpla descărcare
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
internarea abuzivă a poetului în ospiciu, în acea tristă zi de 28 iunie 1883; format din argumente pe cît de stupefiante și insolite, pe atît de inconsistente, puzzle-ul compus de Nae Georgescu nu are nici măcar meritul de a stîrni rîsul. Tot din același număr aflăm că, în recenta sa carte intitulată Eminescu, azi, Cassian Maria Spiridon s-a decis, intim, să adopte definitive ca dată a nașterii lui Eminescu ziua de 15 ianuarie, și aceasta dintr-un motiv simplu: "este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
amintit sfatul pe care tatăl lui Nicolae Steindhard îl dă fiului său înainte ca acesta să se prezinte la Securitate, urmînd să fie arestat. Este același sfat, dar cu alte cuvinte, părintele îi cere imperios să nu-l facă de rîs și să nu se comporte ca un evreu fricos. Papa Ioan Paul al II-lea spune același lucru, nu într-o enciclică, ci într-o cuvîntare directă, iar cuvintele sale au de asemenea valoare testamentară: "Să nu vă fie frică
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
dintr-o castă războinică, o confrerie de războinici-vînători-de-capete, asemeni ancestralelor mannerbünde de care amintește Mircea Eliade într-un minunat eseu, De la Zalmoxis la Genghis Han. De membrii tribului lui Labă de Jaguar îi desparte în mod fundamental o cultură a rîsului și a ironiei, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August cel Prost. Absența progeniturilor, naivitatea, blîndețea, relația tensionată cu o soacră acră îl recomandă drept obiect al deriziunii generale. Toată lumea rîde
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August cel Prost. Absența progeniturilor, naivitatea, blîndețea, relația tensionată cu o soacră acră îl recomandă drept obiect al deriziunii generale. Toată lumea rîde, cîntă și dansează, rîsul îi reunește pe membrii acestei mici comunități, iar glumele sau farsele care i se înscenează nu conduc niciodată la o rezolvare violentă, șeful este cel care împarte organele animalului ucis, în funcție de o ierarhie bine stabilită. Pînă și testiculele tapirului vînat
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
de la gară la cenaclu, Sorin Preda și Nedelciu îi pregăteau atmosfera. Adică relatau faptele și vorbele lui Crăciun din timpul studenției, îngroșîndu-i seriozitatea, ceea ce nu era prea greu, încît cînd Gheorghe apărea - grav, blajin și nemulțumit, ne umfla pe toți rîsul. Vedeta noastră era Nedelciu, cel care a fost vîrful de lance al prozatorilor optzeciști, dar strategul a devenit Crăciun. El ne dădea la toți peste picioare dacă uitam sau nu aveam loc să amintim de generație și de reprezentanții ei
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
final, când, apropo de celebra frază inaugurală din Manifestul Partidului Comunist, conchide: Pentru a le rezista șideologiilorț trebuie să rămâi viu, reactiv, neînregimentabil. Să-ți păstrezi umorul. Nimic nu e mai ridicol și mai neputincios decât o stafie care provoacă râsul." Umorul este, de altfel, unul dintre principalele, insidioasele surse de seducție ale oricărui text de Andrei Pleșu. El este prezent, discret, subtil dar perceptibil în fiecare dintre aceste conferințe. De o colocvialitate cuviincioasă, adică fără familiarități și hăhăieli de bodegă
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
existat vreo revoluție. Și pentru că, din perspectiva prezentului, această revoluție a eșuat, atunci care sunt vinovații? Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz". Certurile celor din studioul televiziunii ca și certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
Vatră Dornei, "la ??ime, cu o mare deschidere... cu munii care se ridic?de ambele p?i." Pasiunea c??oriei o dovedise ?c?din anul trecut, 1922, c?d, ca o veritabil?alpinist? vizitase vechile m??tiri din Grecia (Meth?râs), ??ațe pe v?furi de st?ci, ? locuri aproape inaccesibile. Acum, este ?c?țâț?de Coastă Dalmat? ?dr?oștit?pur i simplu de faimoasa Ragusa, denumire italieneasc?purtat?? evul mediu de oraul Dubrovnik de azi, aparin?d Croaiei. Cuv?tul
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
la care a fost nevoie s? se recurg? ?treaga situaie e dezagreabil?pentru noi țoi." ?tr-un alt context ?rudit, Regina ine s?declare i s?accentueze: "Detest persecuia ? orice form?i doresc că s?nu existe persecuii sau ur?de râs? M??tristeaz?acest lucru." C?d i c?d, că i ? volumele precedente, autoarea ?semn?ilor zilnice revine asupra tragediei familiei imperiale din Rusia. (Era verioar?cu }arul Nicolae al II-lea, cel executat cu ?treaga familie de bolevici). Atrocit
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
hardcore-ul Vacanței Mari, care-ți lasă impresia unei forme grave de retard, "Familia Bundy", în locul cățelului familiei jucînd o găină rătăcită în sacoșa kazahului Borat și un fel de stand-up comedy grefat pe un sitcom, unde se pot auzi rîsurile lătrate din off. Pentru ca acest cocteil să devină cu adevărat incandescent peste el se toarnă feliat mărunt bucăți de Goran Bregovic din filme cît mai diferite, Regina Margot, Casă pentru spînzurați, Underground etc., dar și, pe platouri mai mari, bucăți
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
sufereau amînare și a mai avut niște treburi de familie, la fel de urgente. Dacă un cetățean oarecare ar fi spus asemenea inepții drept circumstanțe atenuante, poliția s-ar fi dus după el acasă, ca să nu se facă și mai tare de rîs. În cazul dlui Orban, cercetările au început după ce presa a investigat accidentul. Iar unul dintre capii poliției rutiere a recunoscut la televizor că și-a luat notițe după mărturiile obținute în direct de jurnaliști. Ce țară e asta, în care
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
Cristian Teodorescu Cînd aud de imaginea României în străinătate mă tem de dobitoceniile care sub pretextul că ne prezintă afară ne fac de obicei de rîs sau în cel mai bun caz nu interesează pe nimeni. Cînd am aflat că Dan C. Mihăilescu urmează să scoată un volum antologic despre această imagine m-am temut că l-a apucat și pe el nebunia de a scoate
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am amuzat și mai mult, aflând că Augustele Voastre palme au plesnit doi obraji universitari. Iar când am aflat că Augustele Voastre picioare au fărâmițat testiculele omonimului meu - m-am prăpădit de râs. îmi spuneam: "așa prinț și așa sergent mai înțeleg și eu!". Căci mie îmi place să fie omul popular. Alteță. Trăim vremuri democratice, și am credința că dacă ieri Ai zdrobit o pereche de testicule - mâine o să Te bați pe
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Cristian Teodorescu Ne cătrănim că ne fac de rîs țiganii în străinătate, iar acasă, chiar în Capitală, ne călcăm în picioare de ziua națională. Și nu în vreun cartier mai amărît, ci în inima Bucureștiului, unde s-au dat artificii. Auzeam și nu-mi venea să cred - mașini stricate
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
atâta tandră simplitate..." (pp. 98-99) Multă melancolie și tristețe ascunde ironistul Ioan Buduca. În pofida coperții foarte promițătoare, România e un thriller, de Elodia Ghinesco și Ioan Buduca nu este chiar o carte care să te facă să te prăpădești de râs.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
moși buni. Însă nu pînă acolo unde se exaltă legăturile de sînge cu Roma, "patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania." Romantismul lui Kogălniceanu visează cu măsură: "Să ne ferim, domnii mei, de această manie care trage asupra noastră râsul străinilor." Ce bine era să-l fi ascultat, întru exorcizarea tuturor maniilor noastre... Urmează, natural, firesc, o pledoarie pentru civilizație. Mergînd la rădăcinile cuvîntului, Kogălniceanu dă o definiție a cetății, străvăzută prin civilizație, care-ar flata orice oraș: "cetatea rezuma
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
urmei orice creație reprezintă, prin însăși condiția imaginarului pe care o întrupează, un mod de-a "înșela" un real resimțit, fie și pe o cale difuză, drept nesatisfăcător). Nu spunea oare Breton că umorul apare atunci "cînd se ridică bariera rîsului contra unui sentiment de oroare"? Și tocmai pentru a combate această prezumată "oroare", Nicolae "Magnificul" încearcă, printr-o gesticulație grandilocventă, a-și visceraliza poezia, a o acredita ca o emanație covingătoare a ființei sale concrete, a alcătuirii sale anatomo-fiziologice. A
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri, cu mersul ei de zână îndepărtat-apropiată, și a coborât spunând, cu un mic hohot de râs: "Am venit să mor pe pământul patriei." Am râs și noi, cei care o iubeam. Am râs și n-am luat seama la acea premoniție tragică, atât de vesel exprimată. Acum aștept să-mi trimiți semne, să-mi călăuzești gânduri
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
fine, postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu antiriu de cutnie ca gușa porumbului, încins peste mijloc cu un șal de }arigrad, cu ișlicul în cap și învelit pînă la ochi cu o giubea de postav albastru blănită cu blană de rîs" (cap. I). în această antologică scenă ne întîmpină un fond balzacian mai profund: nenumit, dar prezent, Lavater îl ajută pe scriitorul român, ca și pe Balzac, să citească pe fața eroului său caracterul și destinul personajului. Iar prima apariție a
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine indiciu al
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]