1,709 matches
-
În concluzie, cu toții ne tragem din mineri. Munții noștri au avut aur dintotdeauna iar oamenii l-au scos din adâncuri de când se știu. Aceștia sunt munții pe care și-i doreau romanii când au cucerit Dacia și aurul lor îl râvneau. Unii dintre localnici aveau mina chiar în spatele casei. Ieșeau din bătătură și intrau în galerie. Bunicul meu a avut și el o baie de aur. Una micuță dar suficient de bogată ca să-i asigure un trai îmbelșugat lui și familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scurta de cap. Avea un paloș uriaș pe care îl purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dansator și... atât. Nu am o poveste de dragoste fiindcă statura și statutul nu mi-o permit. Sunt ca un lepros într-o lume care vrea să trăiască din goană, invizibil pentru fete, agasant pentru profesori, incomod pentru părinți și râvnit de prieteni, fiindcă am învățat să ascult și să înțeleg pe cel care e în suferință. Ce amestec ciudat, concluzionă ea. Poate că te lauzi... Mie îmi pari un băiat de treabă, unul mic cu sufletul mare, mare de tot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
decât și-ar fi putut imagina el. Îi mulțumeam nu numai pentru bal, pentru flori sau orice altceva de genul ăsta. Îi mulțumeam pentru că Îmi era alături, pentru că mi-ar fi iertat orice, pentru că mă iubea deși nu meritam asta. Râvnisem prostește la ceva ce nu puteam avea, În timp ce aveam lângă mine ceva poate și mai bun. Fusesem atât de oarbă, așa cum și el fusese orb când nu văzuse că nu sunt așa cum ar fi trebuit să fiu. Și totuși această
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
doctori, dar unul dintre chirurgii principali de la spital îl cunoștea pe directorul companiei de navigație și acesta, ca o favoare, l-a angajat pe Abraham. Peste câteva săptămâni autoritățile universitare de la spital au primit demisia lui din postul atât de râvnit. Asta a stârnit o uimire puternică și zvonuri de tot felul. Ori de câte ori un om face un gest neașteptat, cei din preajmă îl atribuie unor motive cum nu se poate mai rușinoase. Dar întrucât cineva era gata să-i ia locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. Nu m-așteptam să-i placă atât de mult locuința și grădinița. S-a aruncat fericită în brațele mele: ― Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-aș mai râvni. Am sesizat numaidecât tâlcul vorbelor ei. ― Vom avea, Aimée, poate una și mai frumoasă. Numai tu să mă iubești. ― De tine atârnă asta. Pe o femeie o cucerești ușor, dar o păstrezi greu. La drept vorbind, nu-mi plăcea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată. Ce noroc neașteptat! Trebuia să moară Coleșiu ca să ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne sânt piedici și așteptăm să dispară ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care trăia îi aduce alin în acea clipă de răscruce: toate femeile sânt la fel! Adică ― niște cârnățărese. De ce aș cere neveste-mi mai mult? Adevărat, cârnățăreasă durdulie din piața centrală își oferea grațiile oricărui client care i le râvnea, fără nici o alegere. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobândit dintr-o experiență proprie de viață. Îl propagau alții, iar el îl accepta. Și acum venise sorocul să încerce o verificare, căci era el însuși în joc. Trebuia, pentru liniștea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nas. ― O, asta îmi displace profund. Înțeleg să fiu pizmuită pentru calitățile mele proprii, dacă le am, nicidecum pentru ceva exterior cum e averea, care de fapt nici nu-i a mea, ci a părinților. ― Nu te mira. Un prieten râvnește la celălalt tocmai ceea ce îi lipsește lui. Mihaela nu îndura sărăcia, după ce trăise în opulență. Dar să lăsăm asta. Răspunde-mi mai bine la o întrebare care mă obsedează de la un timp încoace: de ce nu te-ai măritat până acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la ministerul său. N-am primit. Ce n-a făcut să mă înduplece, chiar Cecilia stăruia mereu să nu refuz. N-a fost chip. Eu voiam același post, dar la Ministerul de Finanțe, acolo unde era Nenișor. Ambiția mea nemăsurată râvnea ca soțul Mihaelei să-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o, nu!). Voiam, pur și simplu, să-l zdrobesc cu mărinimia mea, numai și numai ca să știe Mihaela de ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu prețul tuturor suferințelor pe care le-am îndurat după aceea. Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce-ți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ți dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparență just. Dar ce experiență aveam, de unde să știu că iubirea dintre două
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe pământ dar sufletul îi rătăcea după o umbră de speranță pentru viață. O perioadă de câțiva ani am lipsit de pe meleagul natal. Când am revenit, trecând prin locul unde era casa acelui om în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi pune eu capăt acestui blestem foarte curând. Vreau, cu asta, să spun că mă voi desăvârși, voi deveni perfect, adică îmi voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un ideal, nimeni nu poate. Iubesc adevărul mai mult decât orice pe lume, căci adevărul este idealul meu, idealul este moartea mea, iar moartea este găsirea absolutului, ce doresc să fie al meu. Și, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosi această șansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat în larg. Și era să mă coste ușurința cu care uit că nu mai sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era mai mult decât un zvon, dar rareori iese fum fără foc. Ranmaru, pajul favorit al lui Nobunaga, era fiul lui Mori Yoshinari, vasalul clanului Oda care murise în luptă cu ani în urmă, la Sakamoto. Din acest motiv, Ranmaru râvnea, în taină, la Castelul Sakamoto. Se auzea chiar și zvonul că primise deja o promisiune tacită de la Nobunaga. Și nu era numai atât. Mulți erau de părere că ordinul dat lui Mitsuhide să avanseze spre Drumul Sanin fusese calculat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E ca și cum ar trimite agenți instigatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de stejar! Și nu se mai putea opri din râs. Nimerise drept în plin. De câtva timp, Nobunaga râvnea după tablou. Atât cutia de ceai, cât și pictura, însă, erau moșteniri de familie, iar, din acest motiv, nici chiar Nobunaga nu putuse spune deschis ce voia. Acum, însă, proprietarul fusese destul de amabil pentru a deschide subiectul, iar Nobunaga își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-ajuns să fii. Solidaritate? Da' de unde! în uniformă kaki, trebuia să știi să te-acoperi în peisaj. Și să lovești pe la spate. Asta ajunsese armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl râvnea foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
imaginația lui Abdulah și deveni, de altfel, cauza care declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu luptă decât pentru glorie și că-și putea păstra călăuza. Pe când Florismart și Flordelis îi jurau recunoștință veșnică, regele Sacripant i-a ajuns din urmă și râvnind la doamna unuia dintre cavaleri și la armele celuilalt, i-a provocat la luptă. Astolfo se măsură cu el răsturnându-l cât ai clipi din ochi și îi dărui lui Florismart armăsarul regelui, acesta rămânând a se înoarce pe jos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
totuși, niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. 11. Dar dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește, va fi un străin pentru mine. 12. Tot așa și voi, fiindcă rîvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13. De aceea, cine vorbește în altă limbă, să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14. Fiindcă, dacă mă rog în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
voi a ajuns el? 37. Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. 38. Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39. Astfel, deci, fraților, rîvniți după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rînduială. $15 1. Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
ori sau doar o singură dată, scânteia cutre murătoare a fericirii. „O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc“, scrie despre ea Hölderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulți oameni n-o caută și n-o râvnesc, pentru că ea îi poate dis truge. A trăi ca zeii, fie doar și pentru o clipă, e un hybris care se plătește. Bineînțeles, nu aceasta e fericirea din Declarația drepturilor omului. Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
popor preia, iar nemții analizează schimbarea legislației în domeniu. Industria iaurtului, face parte din cele 11 sectoare socotite strategice de către Paris și unde orice preluare este vizată direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor în ordine, vorbește de voința noastră de a gândi corect spre a face să rodească pacea în suflet, pace mult râvnită într-o viață de om atât de trecătoare. Când sunteți triști, de valurile vieții, întoarceți-vă puțin la visele copilăriei să vedeți ce-ați realizat din ele și dacă v-a mai rămas ceva de împlinit... Mai iute ca fulgerul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]