2,283 matches
-
Ei, și-atunci John Beals i-a scris din nou, dar de data asta era foarte hotărît, ajunsese la capătul răbdării: „Acum să te hotărăști repede ce ai de gînd să faci“ - a zis - „că n-am să-ți mai rabd multe. Hotărăște-te dacă vii singură sau dacă trebuie să vin eu să te iau, dar să-ți fie foarte clar că, dacă vin eu să te iau de acolo, am să vin cu tot ce Îmi trebuie, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i pricina“ - și se duce drept În dormitor și se-așază lîngă fată: „Ascultă, n-ai nimic, iar eu n-am de gînd să-ți mai rabd mult mofturile.“ „Vai de mine, am să mor de rușine!“ - zice fata - „n-am să mai pot scoate capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la el. Truman a spus că a rămas acolo cu el cam un an și-apoi s-a Întors la tatăl ei. Chiar el i-a povestit, Înțelegi. A spus că era Îngrozitor și că fata n-a mai putut răbda, că Ed Începuse să-și piardă mințile și că uneori aiura și țipa că sufletele celor pe care i-a ucis se-ntorc din mormînt ca să-l hăituiască și să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sălbatic și nestăpînit. Uneori mi se pare că nici n-am ajuns să-l cunosc: parcă se ascundea În el un demon, ceva sălbatic și ciudat, pe care n-am ajuns niciodată să-l Înțeleg... uneori nu mai puteam să rabd tot ce-mi făcea și ce-mi zicea, mă umplea de amărăciune și mă rugam lui Dumnezeu să-l pedepsească, dar, Doamne, a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-mi vin În minte toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de rău aș ajunge, nu mor eu de foame. Mă duc acolo și semăn tot ce-mi trebuie și-o să am ce mînca din plin. Iar dacă te doboară sărăcia, poți să vii și tu“ - am zis. „N-ai să rabzi de foame, eu pot face plantele să crească.“ „Vai, dar e prea tîrziu, Eliza, prea tîrziu. Amîndoi sîntem prea bătrîni ca s-o mai luăm de la-nceput și-am pierdut tot ce aveam.“ „Nu, n-am pierdut tot“ - am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
comune, că granițele statului vor cădea odată împreună cu acele ale naționalității lor. Poate că mult timp vor trebui românii să mai aștepte întruparea acestei dragi vedenii; dar oricât ar fi să așteptăm, mărimea țelului să ne dea puterea de a răbda, și întreaga noastră strădănuire, întreaga noastră muncă să fie îndreptată numai și numai spre acest scop sfânt și măreț. Fericit e poporul ce poate avea în această lume un ideal de realizat; al nostru este viu înaintea ochilor și noi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dar mi s-a spus că toate distorsoarele personale vor fi debranșate în douăzeci și patru de ore, fie că mergem sau nu pe Gela. El se încruntă. - Dacă Gosseyn s-ar grăbi! Cred că voi putea să-i fac să mai rabde o zi-două fără să vă dezvălui identitatea. Mă gândesc că ar trebui să ne asumăm acest risc. Părerea mea este că Gosseyn este mai important decât noi. - Ai aflat ceva? întrebă scurt Patricia. Ce s-a întâmplat? Este război? Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe când eu mă pregăteam să-i atrag atenția tânărului Iason că nu se cade să stai peste cineva care deschide ochii și te privește atât de expresiv, chiar dacă e mort, chiar dacă e păpușă de ceară, „nu-i nimic, Dragoș o să rabde, îl doare, dar o să rabde, el, care a trecut prin atâtea în viață“ (așadar, cel lungit pe masă purta numele Dragoș) „dumneata spune-i ceva fetei care te privește ca pe mirele mult așteptat“. „Draga mea“, i-am spus eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i atrag atenția tânărului Iason că nu se cade să stai peste cineva care deschide ochii și te privește atât de expresiv, chiar dacă e mort, chiar dacă e păpușă de ceară, „nu-i nimic, Dragoș o să rabde, îl doare, dar o să rabde, el, care a trecut prin atâtea în viață“ (așadar, cel lungit pe masă purta numele Dragoș) „dumneata spune-i ceva fetei care te privește ca pe mirele mult așteptat“. „Draga mea“, i-am spus eu atunci, încet, fetei aceleia, „fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ochii de bolovanul acela de pământ, urât, negru, respingător; firește, bolovanul a atras asupra lui toate blestemele, toată ostilitatea cercului, m-a iubit, s-a ghemuit, s-a înnegrit și mai tare și a plesnit, încordându-se parcă și răbdând chinul, pentru mine, pentru întreaga lume, pentru tot pământul aflat în primejdie; atunci vrăbiile și-au văzut de treabă, au redevenit prietenoase, ciulinii au foșnit cât se poate de plăcut, o mare povară mi s-a ridicat de pe suflet, iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-o ai, ți-o dau, o tai cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că n-o am, dar de ce ești așa de nenorocit, cum naiba rabzi să-și bată ăia joc de tine ?“. „Rabd fiindcă sunt urât“, mi-a spus, „vouă vă dă mâna pentru că sunteți frumoși, pe când eu iubesc o femeie, sunt nebun după ea și nu mă place, mă uit la voi ca să vă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu foarfeca din ziar și ți-o dau“. „Stau pe strada Leonida, 5“, i-am spus, „adu mi-o diseară, că n-o am, dar de ce ești așa de nenorocit, cum naiba rabzi să-și bată ăia joc de tine ?“. „Rabd fiindcă sunt urât“, mi-a spus, „vouă vă dă mâna pentru că sunteți frumoși, pe când eu iubesc o femeie, sunt nebun după ea și nu mă place, mă uit la voi ca să vă imit, să-i fac impresie; în plus, cheltuiesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar mi s-a spus că toate distorsoarele personale vor fi debranșate în douăzeci și patru de ore, fie că mergem sau nu pe Gela. El se încruntă. - Dacă Gosseyn s-ar grăbi! Cred că voi putea să-i fac să mai rabde o zi-două fără să vă dezvălui identitatea. Mă gândesc că ar trebui să ne asumăm acest risc. Părerea mea este că Gosseyn este mai important decât noi. - Ai aflat ceva? întrebă scurt Patricia. Ce s-a întâmplat? Este război? Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și cu migrările alternative între locul unde locuiesc și acela unde muncesc. Această putere de atracție este prin urmare veche. Pribegi nevoiași, adesea săraci lipiți, încercînd să scape de o viață în care nu de puține ori erau siliți să rabde de foame, au fost atrași în secolul al XIX-lea de marile șantiere ale lui Haussmann și de industrializare. Unii mai înstăriți, adesea înzestrați cu capital cultural, au venit în capitală în căutare de avere sau faimă. "În 1830, consecințele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
asta îl lăsă rece pe Grosvenor. Kent încerca desigur să-și justifice fapta criminală pretinzând că urmărise doar să pedepsească un dezertor. Prea furios că să poată vorbi, Grosvenor trecu pe lângă Kent, fără să-l privească. Luni de zile îl răbdase pe chimist dar purtarea acestuia îl convinsese acum că nu era vrednic de postul de director. În săptămânile grele ce-i așteptau, subiectivismul și nervozitatea lui Kent ar fi putut deveni fatale pentru expediție. Când coborî pe platforma cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
om însera, Și avem de trecut stânci, Văi adânci, Munți Cu brazi mărunți Brazi mărunței și-ntunecoși Bine v'am găsit sănătoși! Socrule, ce s-au făcut Nu mai e de desfăcut. Dă opt boi și șapte vaci Și apoi rabdă și taci. 306 {EminescuOpVI 307} Ține, soacre, plosca bine Uscată la rădăcină, Ice lată, colo lată - Și-nchină, soacre, odată; Da de-i săruta-o tare Căciula din cap îți sare Că e vin din Dealul Mare Și nu e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câștigat el averea ceea. Ș-au dus-o acolo la casele smăului ș-o rugat-o: - Mamă, în toate casele să îmbli, numai în odaia asta ce-i închisă să nu îmbli. Ea v-o două săptămâni s-au putut răbda. Pe urmă așa a gândit ea în mintea ei: De ce să nu mă lase băetul meu să într-un casa asta? Și noaptea când dormea i-au furat cheia. S-a dus la vânat, că era o frumoasă pădure acolo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 367} 75O vrei și lânoasă și lăptoasă și cu coada groasă, să vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere. 79Ochii se înveselesc și inima rabdă-n sec. 80Ochii, ce nu se văd, lesne se uită. 81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 181Vremea când te silește, sbiară și tu ca măgarii. 182Vremea meșter neplăcut că strâmbi din drepți ne-au făcut. 183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăbovește. 184Vremea poruncește, vremea rabdă, vremea săvârșește ceea ce noi nicicum gândim. 185Vremea pe vreme a născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân pe jos îl lasă. 187Vremea singură-ți grăiește, când bagi sama l-ale ei. 188Vremea scapă prin crăpătură când strângi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel ce pe cel nebun vrea să-l facă bun. VREDNICIE 197Vrednicia fără înțelepciune ca o frumusețe fără ochi. 198Cei mai destoinici pururea se vrăjmășesc de cei mai neghiobi. GURA 199Gura omului numai pământul o astupă. 200Gura să-ți mai rabde, Pîn-a grăi și altul. 201Pecetea gurei tăcerea și a tăcerii vremea. GUST 202 Gustul dispută n-are. PROVERBE, ASEMĂNĂRI, LOCUȚIUNI DIVERSE, ZICALE, CIMILITURI Se aude 203 Ca sgomotul de apă, când cade pe pietre. Ca sunetul pe văi. 372 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am iubit. 18 Simte, soro, nu e glumă, Simte că sunt om pre lume, Simte că mă prăpădesc - Amar mie, mă sfârșesc. Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare, Pentru tine sufăr toate, Pentru tine rabd și moarte. Ș-alt nimica nu voiesc Decât un ceas să vorbesc Să-ți spun a mele dureri Și-mmiite suspinări. Simte, soro, iarăși zic, Nu-i simțire, nu-i nimic - 397 {EminescuOpVI 398} Simte și tu pentru mine Un minut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te-am iubit. Nu vreu altă răsplătire Sau vr-o jertfă să-mi aduci Decât numai o iubire - Ah, aceasta să n-o uiți. 24 În lume născut Nime n-au stătut A fi fericit Cu desăvârșit. Tot patimi cercăm Necazuri răbdăm, Nu ne mulțumim Ș-alte le dorim. Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc. Adio slăvito, Ah, nu te mai văz, 400 {EminescuOpVI 401} Călător eu sunt De lume mă pierz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu lacrimi cu amar Pe al tău piept în zadar Vărs să te milostivești. De la toți catigorie, Fel de fel de distihie Și de lacrimi cu amor; Dă-mi degrabă săvârșire, Doamne, prea multă mâhnire, Nu mai pot ca să mai rabd. Nimeni mâna să n-o puie Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-nfocatele săgeți, 408 {EminescuOpVI 409} Iată pieptul chinuirei, Trageți în el de voiți. Căci a mele tinerețe Stînse-n lacrimi cu suspinuri, Ce mai au de a-mi fi bune Plăsmuite tot spre chinuri. Viața dar vrăjmaș îmi este, Greutăți numai răbdând Și frumseța lumei toate Pentru mine este - un chin. Vino moarte! unde ești? Alergări fă cu grăbire Vin odată, ah, apucă Amărâta mea viață. Iată, o deșartă lume, Săvârșit mă hotărăsc Și a tale slăviri toate Întuneric socotesc. Că și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fă cu grăbire Vin odată, ah, apucă Amărâta mea viață. Iată, o deșartă lume, Săvârșit mă hotărăsc Și a tale slăviri toate Întuneric socotesc. Că și-n iad de mă pogor, Fioroasa despărțire Neputînd-o suferi, Nu mai pot ca să mai rabd. Nici voiesc a mai trăi Ci ca o pe totdeauna Ziua bună vreau a-mi cere De la toți cei ce-am iubit. 34 Ticălos stăpân, Amoraș hain, Ah! amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. Dă-mi vr-o doftorie Ca să pot fii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]