3,432 matches
-
e prea mic, și a o privi printr-un gin martini on the rocks, În pahar larg; fața ei se descompune În cubismul transparent al gheții, efectul se dublează dacă apropiați cele două pahare, fiecare ținându-și fruntea lipită de răceala paharelor și Între o frunte și cealaltă sunt cele două pahare - cu paharul cu picior nu poți. Ora scurtă din micul bar. Pe urmă vei aștepta tremurând o altă zi. Nu există șantajul certitudinii. Cine se Îndrăgostește prin bărulețe n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oricum”, Întrebă Belbo, și fără ironie, fără neîncredere, ca și cum Întrebarea Îl privea personal, „oricum, dumneavoastră Îi frecventați. În cine credeți... În cine ați crede, mă iertați, dintre toți aceștia?” „În nici unul, bineînțeles. Arăt eu a individ credul? Îi privesc cu răceala, cu Înțelegerea, cu interesul cu care un teolog poate să privească mulțimile napolitane care urlă așteptând miracolul sfântului Ghenarie. Mulțimile acelea mărturisesc o credință, o nevoie profundă, iar teologul se Învârte printre toți oamenii aceea asudați și băloși pentru că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajunseserăm la marginile rariștii, care acum apărea luminată de luciri slabe, ca niște torțe, sau, poate, de lumânări care pâlpâiau aproape jos, pe pământ, niște scânteieri slabe și argintii, ca și cum o substanță gazoasă ar fi ars cu un fel de răceală chimică În baloane de săpun ce pluteau pe deasupra ierburilor. Agliè ne spuse să ne oprim În locul acela, Încă adăpostit de tufișuri, și să așteptăm, fără să ne vadă cineva. „Peste puțin timp or să vină preotesele. Druidesele, adică. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior! O boabă! O bobiță, și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât aia, cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să riște vreun refuz, când are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Cameră și prieten. Hai la Deliceanu! El, drăguț și fin, acceptă fără nici o dificultate, dar îl trimite să se înțeleagă cu administratorul. Hai și la el! Acolo, răceală și văicăreală. Administratorul, un ovrei gras și cu ochelari de aur, îl ia cu teorii și cu cifre, că ziarul are cheltuieli formidabile și nu se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găurească o placă de metal de trei centimetri grosime. (Ash nu găsi nimic de spus la această replică usturătoare.) A venit vremea să realizăm cu cine ne batem! Urmă o scurtă tăcere. ― Ripley, preiei acum comanda. Parker o privi cu răceală. ― N-am nimic împotrivă. ― Bine. Ea îl studie câteva secunde. Vorbele și atitudinea lui Parker erau lipsite de sarcasm. Renunțase și el o dată la morga obișnuită. Și acum, Ripley? se interogă ea. Trei fețe în espectivă o urmăreau curioase. Căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
grijă de soarta noastră când ieșeam la judecată și nevinovați și proști. Ceea ce suntem! ― De ce? întreba Lambert. De ce nu ne-ai avertizat? De ce nu trebuia să știm adevărul despre operația asta? ― Pentru că v-ați fi putut opune, explică Ash cu răceală. Compania inista asupra necesității totalei voastre ignoranțe. Ceea ce a spus Ripley despre nevinovăția voastră la trecerea prin vamă, dacă scenariul se derula astfel, era destul de aproape de adevăr. ― Tu și Compania asta blestemată! scrâșni Parker. Și viața noastră, gagiule? ― Nu gagiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se omora învățînd, dar nici nu neglija cu totul școala. Ceilalți doi nu au vrut, pur și simplu, să scoată o vorbă, preferând să ia note proaste. Lili însă a luat lecția de la început și, cu un calm de o răceală de parcă ar fi vorbit de aparatul nervos sau aparatul digestiv, a dus-o până la capăt fără să omită nimic, fără să producă nici un fel de ilaritate. De ce oare psihicul nostru rănit nu reacționase și atunci .Dimpotrivă, toți o priveam cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care atașă un ac lung și gros ca o croșetă, cu vârful retezat oblic. Mi s-a părut straniu să nu văd nici o urmă de sadism pe fețele lor, ei, care se pregăteau să chinuie, care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu săgeți trase din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
the continuing story. Vrei să știi acum (și cu câtă atenție fața ta bizară, mongolă, cu părul umed, se lipește de clavicula mea) dacă am fost la ziua ei, unde mă invitase în mod neașteptat după încă vreo lună de răceală. Fost. Fost, fir-aș al naibii...Am șters-o, ce-i drept, după vreo oră, într-o stare de perplexitate absolută. Nu mai știam dacă să râd său să plâng. Marine Boy era prin Filipine, în schimb se adunaseră în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe vechiul temei de intensă af ecție. Poate pentru că am explicat inginerului ― când mă întorceam cu mașina de la birou ― indiscreția lui Mantu; care nu a înțeles prea bine concepția mea asupra mariajului, adaog eu. (Notă. Mi se pare că acea răceală, pe care jurnalul o atribuia paralizării proiectelor de căsătorie cu Maitreyi, se datora, de fapt, unei neînțelegeri; Mantu spusese că eu îmi bat joc de căsătorie, și, cum indienii nu concep datorie mai sacră decât aceasta, firește ca au reacționat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi apare când e binedispus și uită de toate astea ? Se trântește pe pat și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind din dinți, și ea, revenind, încălzindu-i sângele. Mirosul foarte timpuriu de primăvară al aerului, răceala lui, vie și tremurătoare, grămezile de zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se scurg șiroaie de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai mică vină... repeta. își justifica pentru prima oară în fața ei aventurile galante de o viață și plecările de acasă, chiar și răceala față de Tudor ; chiar și acest lucru îl recunoștea atunci, că nu totdeauna își îndeplinise îndatoririle de părinte. Acea seară de Crăciun pe care mult timp ea a crezut-o o seară a reechilibrării mariajului lor ; din păcate însă, nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orișice copil ce a depășit măsura. — Ah, j’en ai assez, elle fait tant des bêtises ! exclamă agasată doamna Mironescu, ridicându se brusc și îndreptându-se spre șnurul clopoțelului. Ia-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără a atinge vreunul din punctele vulnerabile. Din păcate, nu am fost în stare să păstrez această conduită până la sfârșit. Deși se apropiase mult, încât mâinile ni se atingeau, nu încercam nici cea mai mică dorință (din cauza sfiiciunii și a răcelii ei feciorelnice, nu m-a stăpânit prea mult niciodată trupește). Totuși, apropierea ei m-a tulburat, încât am călcat peste ceea ce îmi propusesem ! Mi-a trecut fulgerător prin minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am tăiat vorba scurt, atrăgându-i atenția că ne expunem din nou comentariilor servitorilor, dar cred că grija mea pentru aparențe a înverșunat-o mai tare. Drept care s-a năpustit cu țipete și lacrimi asupra mea, reproșându-mi egoismul și răceala mea, ce ar fi stricat totul, cauzându-i răni în suflet chiar dinainte de căsătorie etțetera, etțetera... Atunci de ce a insistat atât pentru căsătorie ? pentru copil ? înspăimântător mi s-a părut nu că aș fi săvârșit atât de multe rele (mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vopsite în albastru, mi s-a părut deodată că nu mai există război ; și, bineînțeles, nici drama mea intimă. La cină, Sophie nu a venit, trimițând vorbă că se simte rău. Am avut impresia că și Margot afecta o anume răceală față de mine, dar se poate să mă fi înșelat hipersensibilitatea mea. Totuși, calmat de scurta plimbare, am mers după cină, ca de obicei, amândoi în salonaș să mutăm stegulețele pe hartă și, oftând, am lăsat inamicului Petroșanii cuceriți. Oprirea în fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
brațele mele, fără a mai ține seama de martorii dimprejur. Am mângâiat-o pe obraz, prima oară după o lună întreagă de depărtare ; în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit cu toții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știu ! — Păi, da, vâră-ți la gărgăuni în cap ! Haidi, liniștește-te, nu vezi cât ești de nervoasă ? Io, de câte ori n-oi fi avut așa, da cin-să vază ? Că la noi n-ai cum să vezi ! Și-asta numa de la răceală vine ! — Tocmai aici e ! Că nu vine numai de la răceală ! Și mai degrabă nu de la răceală, dragă Vica... — O ții una și bună ! Dacă-ți spui c-ai răcit ! C-așa casă mare, și câte focuri ai ? Păi vezi ? Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștește-te, nu vezi cât ești de nervoasă ? Io, de câte ori n-oi fi avut așa, da cin-să vază ? Că la noi n-ai cum să vezi ! Și-asta numa de la răceală vine ! — Tocmai aici e ! Că nu vine numai de la răceală ! Și mai degrabă nu de la răceală, dragă Vica... — O ții una și bună ! Dacă-ți spui c-ai răcit ! C-așa casă mare, și câte focuri ai ? Păi vezi ? Și una-două-n baie, să te tot speli, las-că-ți știu io năravu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nervoasă ? Io, de câte ori n-oi fi avut așa, da cin-să vază ? Că la noi n-ai cum să vezi ! Și-asta numa de la răceală vine ! — Tocmai aici e ! Că nu vine numai de la răceală ! Și mai degrabă nu de la răceală, dragă Vica... — O ții una și bună ! Dacă-ți spui c-ai răcit ! C-așa casă mare, și câte focuri ai ? Păi vezi ? Și una-două-n baie, să te tot speli, las-că-ți știu io năravu ! N-ai și așa, o usturime
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate prejudecățile mele care ies la iveală mult prea ușor. În fond, acești oameni pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul lui Dumnezeu 1989 umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de tipărituri controlate de Partid. Obosesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-e dor de ea anume sau e doar o nostalgie difuză a zilelor de la sfîrșitul verii. Ajung să mă Întreb dacă a fost ceva cu adevărat Între noi. Ar fi trebuit să fie? E clar că mi-a trecut răceala. E clar că mi-a trecut și de Nico. Îi scriu și maică-mi, dar mă plîng prudent, ca să nu declanșez vreo operațiune de salvare. Nu adorm pînă nu-mi fac rutina. Mă văd pe o scenă cîntînd acea melodie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
una din asistentele În vîrstă de la etajul nostru, are grijă de noi. — O să pățiți naibii ceva. O să răciți. Da, mami, zice Moise, care suferă și el brusc de un acces de curaj (mai ales acum, cînd ne-am convins că răceala e cel mai mare pericol) și Începe să rîdă. Vine agale ducînd În spate o raniță flască. Vine ca un om care nu are nici o treabă, vine de parcă ar ști ceva ce nu știe restul lumii, așa că nu mai are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]