5,384 matches
-
a părut ciudat a fost că foarte mulți tușeau groaznic. Și eu tușeam. Credeam că am răcit și că aveam probleme cu gâtul. Dar nu numai eu, ci și alții tușeau. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă o fi răcit toată lumea. Respiram foarte greu. Coboram la Tsukiji. Voiam să mă dau jos cât mai repede și să inspir aer curat. Cum am ajuns în stație, am ieșit repede pe peron. M-am îndreptat în grabă spre ieșire. Am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la Centru să-i contactăm în cazul în care ne simțim rău, a început să mă ia. În jur totul era întunecat. «Este aprinsă lumina?» A început să-mi curgă nasul, ritmul pulsului mi s-a accelerat. Deși nu eram răcit mă simțeam de parcă aș fi fost. I-am anunțat pe cei de la Centru: Se întâmplă ceva ciudat cu mine. Acestea sunt simptomele.» Mi-au spus că e destul de grav și că trebuie să iau metroul până la Ningyōchō și să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zi. Pe 20 martie am pierdut mai multe metrouri, deoarece erau amânate din cauza ceții de pe râul Tone. L-am luat pe cel de la 07.50 și ceva. Care era super plin. A fost groaznic. În vinerea de dinainte am fost răcit, aveam și temperatură, așa că mi-am luat liber. Dar m-am dus la birou sâmbătă. Trebuia să schimb un sistem pentru un client. Duminică am dormit toată ziua. Luni nu m-am simțit prea grozav, chiar voiam să mă odihneasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu sarin. Au sunat cei de la Resurse Umane și au zis: «Domnule Anzai, e o problemă serioasă. Ar fi mai bine să vă duceți la spital.» M-am dus. Asta era pe la 11.00. Nu simțeam nimic. Eram un pic răcit dinainte și nu îmi era rău. Am mers la spitalul Kantō-teishin. Acolo doctorul mi-a spus că sarinul îmi afectase ochii. Nu am conștientizat lucrul acesta nici o clipă. Nu vedeam întunecat. Aveam pupilele contractate. Mi-au pus perfuzie imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai grea și m-am angajat la o fabrică de filatură pentru a câștiga bani. Fabrica asta e de mult timp aici. Într-o astfel de fabrică muncești fără întrerupere timp de douăzeci și patru de ore. De îndată ce o oprești, mașinăria se răcește și firele nu mai ies întinse. Lucrăm în trei ture. În paralel mă ocupam și de agricultură. Tura de dimineață e de la 05.00 la 13.30, tura de după-amiază e de la 13.30 la 22.00 seara, iar tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
l-am întrebat: «De ce vorbești așa?» La noua slujbă lucrau în ture: două zile stătea acolo și trei zile acasă. Probabil că re referea la zilele acela când el nu va fi cu mine. În cazul în care copilul o să răcească sau o să se îmbolnăvească, va trebui să te descurci singură.» Stătea două nopți acolo, dar trei avea timp să se joace cu fetița. Ne bucuram de lucrul acesta. Trebuia să-și ia și carnet de conducere. A plecat la 07
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine unde să vă duc, că-mi sunt caii nădușiți și răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui mare patriot român, unul din cei mai mari poeți ai neamului, când toți deplângeau trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, cine credeți că s-a găsit chiar pe televiziunea națională să spurce amintirea poetului care nici măcar nu se răcise după moarte? Ați ghicit. Jidanul de serviciu pentru veșnica mânjire cu rahat a acestui popor, care și de data aceasta poartă un nume, cosmetic-românizat, Andrei Cornea. Cine este acest om care nici pe morți nu-i lasă în pace? Este
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
explica comportamentul psihologic aberant a liderilor în politică și afaceri. Dar observ, nene struțule, că tot nu auzi ce freamătă în jur, ci doar simți la modul acut loviturile ce ți le dă guvernanții la ... părțile moi. Așa că degeaba îmi răcesc și eu gura să te lămuresc, vorba ceea, caravana trece, câinii latră. Nu-i așa că dacă aș scrie despre politica Ginei Pistol, care a decretat că fericirea provine din goliciunea trupului (poate și a capului, cine mai știe), atunci m-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îmi ești tot atât de necesar, dar s-au schimbat multe. Aș fi incapabilă să mai am conflicte, gelozie, ură, patimă. Aș suporta chiar să pleci cu altă femeie și te-aș aștepta cu același calm. Ți-aș lucra flanele ca să nu răcești sau aș băga de seamă ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți închipui că într-un timp atât de scurt s-a putut face o transformare atât de mare! N-au trecut decât câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine unde să vă duc, că-mi sunt caii nădușiți și răcesc cât vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dacă mișcă profund, e tristă. VARIA 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe careîl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche labătrînețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se răcesc și rămân ideile, care, pierzând și ele elementul entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzîndu-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe caretrîntorii nu-l pot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu existența ei! Și înfățișarea pasivă de adinioarea, când îi era somn... Părea că-i expiră voința... Acum doarme în căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii largi, cu sânul delicat... I-am scris să-mi răspundă dacă n-a răcit. (Aseară, când am ajuns aici, termometrul din cerdacul meu arăta zece grade.) "Cum puteam răci, când temperatura era atât de ridicată? - Adela." Ridicată? Temperatura mea? Atunci mă persiflează. A ei? Atunci mă persiflează și mai crud. Iar dacă nu mă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
expiră voința... Acum doarme în căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii largi, cu sânul delicat... I-am scris să-mi răspundă dacă n-a răcit. (Aseară, când am ajuns aici, termometrul din cerdacul meu arăta zece grade.) "Cum puteam răci, când temperatura era atât de ridicată? - Adela." Ridicată? Temperatura mea? Atunci mă persiflează. A ei? Atunci mă persiflează și mai crud. Iar dacă nu mă persiflează... Imposibil!... Dimineața asta s-au petrecut mici evenimente extraordinare. Erau abia zece ceasuri când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pelerină mică pe umeri, cele două puncte de lumină din ochi se jucau cu impresia pe care ea bănuia că mi-a făcut-o pe când dădeam consultația medicală doamnei M.... Am întrebat-o din nou dacă, în adevăr, n-a răcit noaptea trecută pe drum. "Deloc. Nu știi că "femeilor nu li-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bănuia că mi-a făcut-o pe când dădeam consultația medicală doamnei M.... Am întrebat-o din nou dacă, în adevăr, n-a răcit noaptea trecută pe drum. "Deloc. Nu știi că "femeilor nu li-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în răstimpuri ochii mari - ca în fața unor surprize - gândurilor ce i se perindau prin cap, într-o solilocvie mută
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
între încheieturile degetelor și, dîndu-i în sus mâneca îngustă a pardesiului, i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore după miezul nopții, plouat până la piele și duhnind a băutură...Stau și mă 5 Legea Junglei Dumitru Crăc Întreb totuși, când ești În asemenea ipostaze, de ce nu te duci la tine acasă?” „De multe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte de-a mai adresa În direcția dormitorului câteva cuvinte de ocară!! În singurătatea lui, Tony Pavone pendula Între „Viață și moarte!!”. Somnul morții Îl cuprinse de o așa manieră Încât corpul i se răcise sub temperatura minimă necesară vieții. Pielea trupului avea culoarea albastru combinat cu verde și roșu, rivalizând cu unele ființe decedate de multă vreme urmând să intre În putrefacție...!! Singură respirația, o respirație muribundă, care Însă era pe cale de dispariție, totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice imaginație. În cele din urmă se dovedi faptul, sticlele cu șampanie nu putea fi răcite În termen deci, Georgică mai aduse Încă o frapieră fiind necesar ca el să lucreze fără odihnă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice imaginație. În cele din urmă se dovedi faptul, sticlele cu șampanie nu putea fi răcite În termen deci, Georgică mai aduse Încă o frapieră fiind necesar ca el să lucreze fără odihnă cu ambele mâini. Pentru a-i răsplăti osteneala, Tony Pavone Îl rugă să le țină companie, lucru acceptat cu plăcere de simpaticul ospătar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
onorul, ca de fiecare dată fără a pune Întrebări. Eu eram dat În consemn la corpul de pază cu permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului iar uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite la făcem masaje și le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l noulea Cer fericit de isprava mea și, pierdut În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de data aceasta nu voi scăpa dela moarte. Dece eram atât de sigur...? În timpul când lucram la infermerie am asistat la o discuție Între doctorul prietenul meu și un ofițer ce venise să solicite un tratament pentru nevastă-sa ce răcise, umblând În vreme de iarnă mai mult dezbrăcată. Printe alte discuții am reținut: “Te rog să crezi, nu sunt scorneli...apăsa pe fiecare cuvânt ofițerul. În interiorul lagărului morții dela Auschwitz, comandantul Rudolf Lang, pentru lucrări auxiliare, a format un batalion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței galactice a lumilor. — Poftim. Stai jos. Scoate-ți chestiile alea din picioare. O să răcești. Pot să Îi usuc În cuptor. Îngenunchiând, Îi scoase pantofii uzi. Cum poți să stai cu ei În picioare? Vrei să te Îmbolnăvești de pneumonie? — Emil se Întoarce direct acasă sau stă după nebunul ăla? — Nu știu. De ce Îi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ruda noastră Wallace. Nu-mi cere detalii. Ne vedem mai târziu. Își găsi pantofii mustind de apă În bucătărie la copt. Shula Îi așezase pe ușa deschisă a cuptorului electric și vârfurile scoteau fum. Și asta, acum! După ce Îi răci, se chinui să și-i pună În picioare folosind mânerul de la o lingură. Recuperarea manuscrisului Îl ajuta să fie răbdător cu Shula. Ea nu Întrecea, de fapt, măsura. Pe de altă parte, Însă, pantofii Își dovediseră pentru ultima oară utilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]