2,886 matches
-
Nu era chiar plăcut, dar pe malul lacului Techirghiol, era multă lume și prin anomalia vieții, multe femei singure.Era în vara anului 2008. Masa de seară se servea de regulă între 18,oo-19,oo, așa că timp de plimbare pe răcoare era destul, iar zăpușeala de peste zi încă se mai simțea în camere.Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză ușoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
de peste zi încă se mai simțea în camere.Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză ușoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de sare și o binemeritată răcoare.- Nu v-ați mai așteptat colega ? m-a întreabat o doamnă pe care o cunoscusem la masă, împreună cu sora ei.Amândouă aveau un puternic accent moldovenesc, nimic mai firesc din moment ce veneau de undeva de pe lângă Bacău.... VIII. NE-NTINATA, de Flora
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
locală. Aveau și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. "Greii"scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era răcoare, o atmosferă plăcută de vacanță, toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat mai vârstnic decât restul colegilor, la vreo patruzeci de ani, anunță cu vocea lui baritonală: - Doamnelor și
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
îl vede pune-n jos ochii ăia albaștri, de zici că pică de rușine! Îl... respectă și ea! Le arăt eu respect la amândoi! Ptiu! Spurcații! Este de-o seamă cu fii-sa! Ora târzie, strecoară prin fereastră șerpi de răcoare. Frisoane scutură trupul înțepenit în gânduri lângă frereastră. Fiorii amorului s-au retras... Buzele au gust de lacrimi... Dacă nu-mi răspunde la telefon, mă... omor! Asta merită! Așa, o să mă aibă pe conștiință! Da! Asta o să fac! Mă omor
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
arătat hârtia aceasta și mi-a cerut adeverință. Citiți!Regrete eterne! - două, nu?... VIII. VISUL, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012. Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
numește cătunul unde casele cresc din piatră, unde strigi de fericire, iar ea se întoarce cu ecoul, braț la braț. Aici “toate-s fără ... Citește mai mult Dormi iubito, dormi!Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
roți! - o atenționă părintesc controlorul ieșit pe jumătate în afara ușii. Îți promit că pe Geani o să-l vezi și mâine. Te urc, eu, în tren. Anăăă! Te rog frumos, Anăăă, du-te acasă!... Mintea i-a mai rătăcit o vreme. Răcoarea a alungat-o. De pe terasă a intrat în cameră. Din cameră a ieșit pe hol și drept în tindă. S-a întors pe hol. Țuști! în camera de zi. Iar pe hol. N-a ratat nici un colț din bucătărie și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
cercetat: unele mătăsoase - altele aspre, unele viu colorate - altele incolore, unele dulci - altele amare... Le-a întors pe toate fețele și le-a grupat căutând înțelesuri: ”Mă urăște? Nu mă urăște! Mă urăște? Nu mă urăște!...” *** Afară, se simțea bine răcoarea zorilor, chiar dacă era spre mijlocul lui iunie. O Lună plină, încremenită, făcea fețe-fețe încercând să se desprindă. (Hazardul hâtru, o țintuise de cer c-o piuneză și-i lipise bandă adezivă pe gură, sătul de limbarița cu care-și muștruluia
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
special într-o cameră specială. -Dar, ce vei face, e trecut de 12 și dacă te duci la cămin te vor scrie pe lista neagră? - suna cuvenit de îngrijorată întrebarea prietenei. -Mă descurc eu, spuse Ana și a ieșit în răcoarea nopții. Era singură în fața stelelor. Cobora strada pe lângă gurile negre ale porților, amintindu-și atenționarea cuiva, nu te duce niciodată foarte aproape de porți, răufăcătorii te pot trage înăuntru fără să vadă nimeni. Și-a continuat drumul luând în stăpânire strada
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
-mi dați raportul, ticăloaselor! Nu plec neinformată...” se auzea la telefon vocea care ne-a făcut prezența...în cei mai frumoși ani. Râdeam înfundat și eu și șefa. E seară. Toți din bloc s-au culcat. Deschid, ca odinioară, geamul. Răcoarea nopții mă învăluie. Sunt lucruri care nu se schimbă. Pe buze, pe față, pe gât, pe forma decolteului...în palme...peste urechi...în plămâni...și-n vise încă mai stăruie mireasma adolescenței. „Să nu le dai sfaturi copiilor! S-ar
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
aici tabăra înaintea luptei de la Călugăreni în august 1595. În ajunul bătăliei aici și-a ținut consiliul de război, într-o pivniță pe care și eu am cercetat-o și am folosit-o că ascunzătoare în jocurile noastre. Umbră și răcoarea de acolo ne strecurau în inima o oarecare înfiorare. Mai apoi această moșie i-a aparținut lui Ioan Oteteleșanu. Acesta a fost ministru de finanțe în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Se trăgea dintr-o familie de mari boieri cu obârșia
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
spre fondul destinului uman și râvneam la bolta înstelata a ideilor. Clujul îmi oferea acum anii se studenție la care visasem atâta timp. Era perioada când învățăm cu sete, pe rupte, citind afundata în biblioteci, ori învățând în liniștea și răcoarea copacilor din cimitir, era perioada când nu puteam zări vârful scării înălțimilor visate. Pe atunci iscodeam drumul spre nemurire și zăcea și în mine că în fiecare din noi la acea vârstă speranța că într-o zi vor ieși la
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Dai jos „textilele” și te duci să faci un duș! Intre timp fredonezi un pic de „Mambo Number Five”. În camera de baie garantez că poți cânta mai frumos decât Lou Bega! Termini dușul... vesel și bine dispus! Ah, ce răcoare, ah ce mambo! Te așezi la computer și începi să butonezi... În spatele tău parcă toarce o pisică! E Fugitsu, aparatul de aer condiționat! Toarce că e „Inverter”... Aparatu' drakului te bate în spinare, și încet, încet... te învăluie frigul! Te
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
luminoși în cuget, mângâiere. OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme somnul de dimineață Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios El privește vasta întindere desfășurată în răcoare, Tăria cerului ce înveșmântează nopțile-n splendoare Din începuturi,nu ca moșneag,ci ca un OM adevărat Dăltuit în piatra- piatră de strămoșul pelasg-dac El dovada vie și înălțătoare a dăinuirii noastre A dorului ce ne frământă, din depărtările albastrel
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
am pornit cu nerăbdare către Petrăhăițești. Am trecut cu pașii ușurați de griji pe lângă o pășune sănătoasă, cu miros puternic de fân cosit, pe care sclipeau ca două bijuterii de abanos doi cai superbi, numai fibră, și am intrat în răcoarea pufoasă, cu miros de ciuperci, a pădurii. Senzațiile înălțătoare a unei lumi pline de magnetism m-au năpădit deodată, de-a valma, așa încât, până am descoperit cascada, eram deja transpusă într-o stare de împăcare și echilibru interior, greu de
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
unde aveau porumb. Apa o aduceam de la Cârța,dar ne făceam cârțe și noi.Cârța era un loc unde se afla un izvor cu apă rece, limpede ca și cristalul. Uneori uitam să mai venim cu apa ,acolo era așa răcoare și bine izvorul ,fiind în pădure . Răcoarea pădurii ne îmbia la ședere și la joacă. Odihna pe care noi copiii ne-o însușeam atrăgea asupra noastră ocară multă,batrânelele incepeau: -Dimonilor ce n-ați mai stat ? Murim de sete cu
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
Cârța,dar ne făceam cârțe și noi.Cârța era un loc unde se afla un izvor cu apă rece, limpede ca și cristalul. Uneori uitam să mai venim cu apa ,acolo era așa răcoare și bine izvorul ,fiind în pădure . Răcoarea pădurii ne îmbia la ședere și la joacă. Odihna pe care noi copiii ne-o însușeam atrăgea asupra noastră ocară multă,batrânelele incepeau: -Dimonilor ce n-ați mai stat ? Murim de sete cu voi ,am zis ca veniti in graba
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
cu iarbă și vise . Pe măguri de raze acolo oile cântă , cântă-n pășune surâsul păscutului viu , până la părul a cărui umbră ne răcorea , când pașii sub el ni se opreau , sub părul acela în spice de vânt și de răcoare când vara toridă ochii îți moaie , și pașii te-mbie doar pe la umbră . La Ogrădeasa , spice de raze îți mângâie ochii , ca roua în vis prin iarbă când umblii. Pe acolo s-au dus anii copilăriei mele , pe strunele timpului
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
m-au pus imediat la curent cu evenimentele. Cu inima strânsă am pătruns în locul fostei păduri care acum nu mai era decât un fel de maidan plin cu buturugi și crăci aruncate în toate părțile înlocuind fără pic de milă răcoarea binefăcătoare pe care o știam cu o duhoare de putregai și buruieni care năpădiseră fericite pârloaga ce le fusese astfel oferită în mod nesperat iar odată ajuns în poiana de la livada de sus unde știam că se află renumita Fântână
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Poate că era și el în căutarea unei noi iubiri sau, cel puțin a unei aventuri la malul mării. Flăcăul, un visător incurabil, dansa lângă Dalia cu gândul că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Și-a șters și el ochii.... - Cafeluța este gata, domnule. Poftiți, vă rog! - Băutura dumneavoastră preferată este pregătită, domnișoară. Poftiți, vă rog! Cafeaua din cești își purta victorioasă caimacul, iar băutura din pahare largi - ”Ballantines” veritabil, de 40 grade - primea răcoarea binefăcătoare a cuburilor de gheață. Amândoi erau satisfăcuți de isprava lor și au izbucnit în râs complimentându-se reciproc. - În sănătatea ta, cea mai frumoasă fată! toastă Mihai înclinându-se elegant. - În sănătatea ta, cel mai educat domn! răspunse Daniela
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
i-o oferise. - Ștefan, spuse ea la un moment dat, făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de aer condiționat. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii și apoi e atâta libertate... - Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]