3,042 matches
-
noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat aici
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dacă să-l folosim în sezonul acesta sau în următorul. Și dealerii de mașini trebuie să se străduiască să vândă ca să-și facă pontajul. Dacă vreți să vă cumpărați o mașină, asta e perioada propice. Nu avem nici o clipă de răgaz. Firma noastră de vânzări auto trebuie să ia numerele până la 31 martie. Dacă încheiem un contract, nu înseamnă că mașina este vândută. O trimit pentru înregistrare, și abia atunci apare ca fiind vândută. În comparație cu anul trecut, vânzările la mașini au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spun este că până la urmă logica nu este decisivă în ceea ce privește motivațiile persoanelor. Nu cred că cei cinci care au acționat au fost în stare să judece logic atunci când li s-a spus să împrăștie gaz sarin. Dacă ar fi avut răgaz, ar fi judecat logic și ar fi dat înapoi. Au fost presați, panicați, au intrat în spiritul momentului și au făcut ce li s-a spus. Mi se pare imposibil ca cineva să poată face așa ceva având raționament. În cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
4. atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor. 6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace, izbucnesc oamenii în cîntece de veselie. 8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bucura Dumnezeul tău de tine." 6. " Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți de loc! 7. Și nu-I dați răgaz, pînă nu va așeza din nou Ierusalimul, și-l va face o laudă pe pămînt. 8. Domnul a jurat pe dreapta Lui și pe brațul Lui cel puternic, zicînd: Nu voi mai da grîul tău hrană vrăjmașilor tăi, și fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână armurată strângând o sabie, pe care se încolăcea un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de al doilea V.V. poetul cel pârlit pe care nimeni nu dădea doi bani, dar care pe timpul lui Ceaușescu se plângea oricui voia să- l asculte că întreaga Securitate română era cu ochii pe el și-l supravegheau fără nici un răgaz, fără sărbători egale sau zile libere compensatorii, continuu, zi și noapte. Nu prieteni, eu spun adevărul fiindcă am văzut personal, cum se învârteau pe deasupra blocului trei sateliți de spionaj, Made in USA, ce aveau pictați pe ei steagul american, iar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o mulțime de chestiuni fără rezoluție, să fie parcă încîntați la capătul fiecărui an trecut că nu s-a stricat mașinăria. Și oamenii încurajează: "Cu vremea se aranjează totul". Adică, apărând pericolul bătrâneții și al morții, totul se simplifică, nemaiavând răgazul pentru a reîncepe. Toate aces-tea sunt exacte pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevăr de viață la mijloc, fără mari oscilații, îi învinuiesc de lipsă de sensibilitate. Entuziasmele mele se darmă imediat, n-am perseverență în nici o hotărâre și, orice plan aș alcătui, am netă prezența timpului care se scurge fără pic de răgaz și deci e ridicol să-l întrebuințez, oricât de important ar fi scopul. Astfel, nu fac nimic, din frica de a-mi pierde timpul făcând ceva nu destul de însemnat ca să fie plătit cu zile de viață. Am impresia că lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă, aceea care supără mai precis, cu toate că nu e sonoră și, de altfel, nu are izbucnirea decât în mijlocul unei discuții înfierbîntate, când n-ai răgaz să mai combini ceva. După o zi am cerut Ioanei să mă lămurească, dar ea a negat că ar fi vrut să spuie ceva deosebit. Poate că aș fi crezut-o, însă la fiecare nouă întrebare găsea o altă explicație
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lume, alăturați, cu atât mai puternici. Ioana scâncește, își întrerupe somnul: - Am visat pe Ahmed... APRECIERI CRITICE " De fapt motivul literar aproape unic este un proces sentimental între bărbat și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic autorul însuși, nelăsând femeii nici un răgaz de apărare. Proza nu e obiectivă. Autorul își rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și adesea dramatice ale sacrului în lume. Din acest motiv, la mulți primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum și oricând, ci doar în cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamnă, iarnă) sau între ceremoniile religioase, deci într-un răgaz de timp sacru. Lumea este întemeiată de fapt prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe, fie că este vorba de realitatea totală, Cosmosul, ori de o parte a acesteia - o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atentă a hunului. Pe urmă, punând jos cu zgomot paharul gol, întrebă: — Plecăm mâine? 3 Plecară din casa lui Audbert a doua zi, la primele licăriri ale zorilor. Capătul călătoriei era departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi făcea trebuință pe singurul cal ce-l mai avea - un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grijă să nu îngăduie adversarului să-l prindă descoperit. Securea cu două tăișuri pe care o strângea în mână era, poate, o armă grea, dar îi permitea să aplice lovituri la fel de eficiente și cu dosul ei, nelăsându-i lui Sebastianus răgazul să răsufle; șuieratul pe care-l scotea, tăind aerul, ar fi fost el singur de ajuns ca să îngrozească nu doar un singur războinic. Romanul, cu mare mobilitate a picioarelor, se retrăgea și para cu greutate, căutând să nu primească direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată greutatea pe Sebastianus, surprinzându-l pe când deja se pregătea să înainteze ca să aplice lovitura decisivă, și îl aruncă îndărăt. Respins astfel, romanul dădu înapoi clătinându-se, își pierdu echilibrul și căzu pe spate, în strigătele mulțimii, dându-i astfel răgaz adversarului să-și ia cu repeziciune arma și să se pună iarăși în gardă. Sebastianus fu imediat în picioare, reproșându-și că pierduse prostește ocazia. Se găseau acum iarăși unul în fața celuilalt, hotărâți amândoi să termine treaba cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi douăzeci și-o să fac din ei un singur detașament; o să-i ascundem pe toți printre copacii de pe coastă, sub stânca de care tocmai am trecut: or să-i ia pe huni prin surprindere și n-or să le dea răgaz să răsufle. Chilperic încuviință și spuse ceva, dar Sebastianus nu reuși să-i audă cuvintele, căci vacarmul mulțimii în goană părea acum să umple cerul: sute de persoane cuprinse de panică alergau cu sufletul la gură pe drum, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și a celor aflați în mari nevoi, îi coordonează pe voluntari, se îngrijește de rațiile de provizii, e mereu pe bastioane, ba mai mult, găsește și timp ca să se roage și să spună liturghia. Nu-și îngăduie nici o clipă de răgaz. De fapt, eu nici nu-mi închipui de unde are atâta putere. în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îndepărtau de centru, străzile erau tot mai goale. înaintând, auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor acolo unde părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i dădu răgaz și, după un duel scurt, printr-o altă lovitură directă, îi înfipse sabia în încheietura coapsei stângi. Căzu în genunchi în fața ei. Sprijinindu-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu amândouă mâinile, încercă să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar Nahaș, Amonitul, le-a răspuns: Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept, și să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel." 3. Bătrînii din Iabes i-au zis: "Dă-ne un răgaz de șapte zile, ca să trimitem soli în tot ținutul lui Israel și dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ție." 4. Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
o stâncă. Nu avea nici un motiv să se lase pradă grijilor și, cu atât mai puțin, să-i lase pe alții să-i descopere chinul. Răspunsurile la cele două scrisori îi vor parveni la timpul lor. Apoi va avea destul răgaz să cerceteze în continuare această problemă. Luă în mână contractul Winthrop și începu să-l citească. Douăzeci de minute mai târziu îl izbi gândul că își petrecuse majoritatea timpului încercând să-și amintească doar ceea ce făcuse în luna mai 1968
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână armurată strângând o sabie, pe care se încolăcea un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o primblare în public. Ea îmi mărturisi că și-a rupt și botinele. În adevăr, când ne oprirăm pe o bancă, îmi dovedi de visu1 acest nou dezastru. Dar toate o făceau fericită. Așezîndu-și din nou și mai în răgaz părul, îmi mulțumea mie, ca unui regizor al naturii, pentru toată ziua aceasta și, spunând că n-are să uite niciodată soarele de pe Ceahlău, îmi împlîntă o săgeată ascuțită în inimă; în apelativul cu care mi se adresează întotdeauna făcu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alte mobiluri. Exhibarea dorinței sale, rușinoase, comune, l-ar coborî în propriii ochi. Teama de Adela, de nefericirea ei, în ipoteza însoțirii lor nepotrivite, este în fond teama de sine, teama de a nu tulbura intelectualitatea pură. Intelectul își permite răgazuri, chiar luxul unei provocări conturbatoare prin interemediul erosului. Nevoia unei realități complementare și compensatoare este dată de un timp (estival, vacanță) și de un spațiu (munte, încărcat cu conotații juvenile și erotice) propice. Aceste paralelisme, complementarități prefigurează în Adela o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să fie și autorul meu preferat: L. Manning Vines. Sau Hinds. În ciuda acestei legături spirituale dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între picioare, în Georgia. În 1942, toate vagoanele trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]