1,687 matches
-
europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele de mai sus constituie doar primul - și cel mai puțin controversabil - strat al realității. Dar oricine știe pe propria-i piele că existența e un lucru complex și contradictoriu: chiar și demult răposatele lecții de materialism dialectic ne băgau în cap acest neliniștitor adevăr. Orice obiect, oricât de umil, conține germenii contradicției sale. Ce vreau să spun este că până și chilotul tetra, zis „moartea pasiunii“, poate căpăta, la o analiză mai atentă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
polemici publicată În 1942, Victor Eftimiu notează următoarele : „Ei [= scriitorii evrei Ion Trivale, Felix Aderca, Benjamin Fundoianu, Alfred Hefter, Aureliu Weiss, Mihail Sebastian] m-au atacat paralel cu dreptcredincioșii creștini antisemiți de la foile naționaliste, tradiționaliste și ortodoxe, În frunte cu răposatul Nae Ionescu. [...] Puntea de trecere Între roșcații fii ai lui Israel și ortodoxia tuciurie o făcea tânărul Mihail Sebastian, evreu nebotezat și frecvent șabăsgoi al pravoslavnicilor” <endnote id="(155, p. 340)"/>. La 10 octombie 1942, În jurnalul său, Mihail Sebastian
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sud-dunărene. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Ion Nenițescu a descris această „breaslă” de evreice, care improvizau la capul mortului „bocete Într-adevăr frumoase”. „Între aceste bocitoare, unele ar fi adevărate artiste cu privire la scoaterea În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și evreicele cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a părăsit imediat România. A revenit curînd, devenind acționar principal la Credit-Bank, si beneficiind de numeroase facilități din partea președinților succesivi ai băncii. Astfel, pentru a stinge din datoriile foarte mari ale firmelor lui Gigi la Credit-Bank, unul din președinții Credit-Bank - răposatul Emil Cioflan - a achizionat hotelul Turist din Tecuci, de la Gigi Kent, cu 9,7 miliarde lei, deși acesta îl cumpărase doar cu 240 milioane lei. Gigi Kent a derulat și alte afaceri cu Credit-Bank, păguboase pentru bancă: a comandat, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
odihnă. Asta s-a întâmplat în seara aceea. Să știți că Vasile venea zilnic în Divizion. Îl vedeam când circulam între Baterie și PC, unde mă mai chemau să ajut la planșetă. De acolo, am și amintiri oarecum comice cu răposatul Blanariu. Am fost chemat să punem pe planșetă, tot așa, o situație, să-l ajut pe camaradul meu care nu mai făcea față. Mergeam cu două căști și puneam pe planșetă. În perioada aceea foarte intensă, în PC era nevoie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dispoziție o servitoare. Leonida și Efimița configu- rează locul comun al unei bunăstări burgheze sinonimă cu fericirea și certificatul ei de bună purtare, onorabilitatea. „Pasiunile” republicane sunt cocoloșite la temperatura molcomă a spațiului conjugal unde etatea a amortizat tensiunile amoroase. Răposata soție a lui Leonida pomenită evlavios nu provoacă nicio crispare consoartei care a înlo- cuit-o pacifist. Aceste „pasiuni” sunt la rândul lor confi- gurate după clișee mediatice, ziarul constituind resursa inepuizabilă de clișee și mediul nu doar informativ, ci și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pe o vreme urâtă și friguroasă, de sfârșit de iarnă, am stat câteva ceasuri la coadă cu colegii de la "postuniversitar", fiind convocați pentru a ne lua "rămas bun" de la marele conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele "de doliu de protocol" ale tovarășilor din preajma catafalcului, ci prin faptul că pe lângă noi a trecut la un moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chiliană prinzându-l în septembrie 1973 în Peru, de unde urma să meargă în Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende de a-l primi pe Ceaușescu după Lima la Santiago! Citind și citind mi-am dat seama câtă dreptate avea tovarășul ministru Ștefan Andrei când m-a întrebat: "Macovei, ce cauți tu la Roma?". Așa-i, la Roma era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut. Se spune că unii mari proprietari de terenuri și de turme de oi ofereau câte o liră sterlină pentru fiecare băștinaș omorât, proba cerută la plată fiind urechile răposatului! La 1830, la prima trecere a vasului "Beagle" prin zonă, 5 indigeni au fost luați și duși la Londra și prezentași regelui și reginei, fiind o mare curiozitate a vremii. Au supraviețuit doar trei care s-au reîntors la locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grijă să-i "oxigenez" cu tot ce avea "Cidade Maravilhosa" mai frumos, mai colorat, mai extravagant! De reținut că din cei patru "pionieri" care au realizat Brasilia, doar Kubitschek odihnește acolo. Niemayer locuiește la Rio, și tot la Rio "locuiesc" răposații Lucio Costa și Burle-Marx! La plecare, am refăcut cei 300 de kilometri parcurși pe întuneric și ne-am făcut cruce prin ce am trecut. Acum mai întâlneam din loc în loc un suflet de om cu câte o mică baracă, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mașina și șoferul ambasadei, am pus în portbagaj "exponatele" (care aveau să fie montate de șofer) și la inaugurarea Feriei eram prezent lângă standul "României", care arăta bine, chiar și cu "patronul" pe scaun. Fiind o fire "solară", cum spunea răposatul meu șef, Adrian Dohotaru, Dumnezeu să-l odihnească, îmi venea să zâmbesc, scena amintindu-mi de povestea cu "regele e gol". Și chiar așa părea! Am fost la "Conrad" și în alte ocazii "onorante" Conferința ONU pentru combaterea armelor toxice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici un minister de externe din lume format exclusiv din "tineri". Instituțiile de profil care se respectă asigură un echilibru între generații, între grade diplomatice, între "experiență" și "elan". La noi s-a instaurat un concurs de cadre, ca pe vremea răposatului "geniu internațional", cine raportează "conducerii" o medie de vârstă din ce în ce mai redusă, în final având șansă de câștig cel care va anunța că MAE are în totalitate cadre concepute la "kilometrul O al Revoluției" și născute în primul an de Libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul Padișah Mahomed El Fatih, Împărat al împăraților, Frate al Soarelui, Trimis al lui Allah pe pământ! Pare-mi-se că drumul Stambulului ți-e prea bine cunoscut de pe vremea răposatului Aron Vodă, când a îngenuncheat Moldova închinând-o Înaltei Porți otomane... Stanciu pleacă ochii. Înghite în sec. Și tace. Lui Ștefan îi pare rău că a adus vorba și-o drege: Și eu am făcut destule nemernicii... Parcă-i pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-avem nevoie de pace! îi sare țâfna lui Isaia. Aiasta ne-ar încurca socotelile! Da' Mahomed acela nu mai vine odată?! întreabă boier Cupcici... Vine! Vine! Și nu vine singur; aduce cu el domn nou: pe Alexandru Aron, fiul răposatului Aron Petru Vodă. Să te audă Dumnezeu... În sfârșit! continuă Isaia. A dat Domnul să zărim și noi o luminiță la capătul tunelului, că ajunsesem batjocura Moldovei! Noroc de turci! Și... crezi că dacă pun turcii laba pe noi, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule!”. După familia Nicoriuc, în fosta lor locuință s-a mutat o pereche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
admirația și invidia: pentru presupusul lui talent critic și pentru evidenta lui agilitate sportivă. Slujba religioasă era în plină desfășurare: cu acest prilej mi-a fost dat să aud pentru prima dată impresionantul, solemnul mod de rostire a numelui celui răposat: Tu-dor Vi-anuuu... (apoi, după ani, aveam să aud, rostit în același fel, numele lui Marin Preda, al lui Sorin Titel și al altora...). L-am văzut pe marele profesor abia când au scos sicriul din capelă: avea fața vânătă, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care i-ai văzut odată în mașina de Snagov, stând cuminți, ca într-o fotografie, pe banca din fund, de lângă motor, și văzându-i ți-ai spus: ce-ar fi ca ei să fie părinții Doinei - eram chiar noi, răposații ei părinți. Te gândeai pe atunci cu atâta intensitate la noi încât ni s-a dat un bilet de voie, de care ne-am folosit aranjând întâlnirea aceea «întâmplătoare» din mașină...” * „ - Dacă m-ar fi dus imediat la Odesa, după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
slujba mai frumos, a băut câteva stacane de zaibăr și a venit la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." - Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! - Nu, părinte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
militară chiliană prinzându-l, în septembrie 1973, în Peru, de unde urma să viziteze Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende de a-l primi pe Ceaușescu, după Lima, la Santiago! Citind și citind, mi-am dat seama câtă dreptate avea tovarășul ministru Ștefan Andrei când m-a întrebat: "Săvescule, ce să cauți tu la Roma?". Așa-i, la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
insulă neospitalieră, Dawson, unde nu s-au putut aclimatiza și au dispărut. Se spune că unii mari proprietari de terenuri și de turme de oi ofereau câte o liră sterlină pentru fiecare băștinaș omorât, proba cerută la plată fiind urechile răposatului! La 1830, la prima trecere a vasului "Beagle" prin zonă, 5 indigeni au fost luați și duși la Londra și prezentați regelui și reginei, fiind o mare curiozitate a vremii. Au supraviețuit doar trei care s-au reîntors la locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la Viena! (Gurile rele spun că, aidoma poetului Maiakovski, ale cărui ultime cuvinte înainte de a se "sinucide" au fost "Nu trageți tovarăși", și la Nea Marin "vienezul" ultimele cuvinte ar fi fost "Tovarăși nu trageți de sfoară"!) Se pare că răposatul, conform presei austriece, ar fi fost șeful "filialei pentru Europa Occidentală" a "Cooperativei" și că știa multe despre conturile în valută ale lui Ceaușescu! Un alt cap de acuzare din "Dosar": În perioada când s-a aflat în Austria (12-17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iubea, împărțindu-și sentimentele, în măsură egală, între eucalipt și motanul care creștea văzând cu ochii. Era un motan uriaș. La domnișoara noastră veneau cam în fiecare după amiază Marița și Didița Popovici (și ele nemăritate) și Madam Stavrat, văduva răposatului negustor. Nu avea nici una copii cum doamne iartă-mă să fi avut copii surorile Popovici, că erau fete mari? Iar doamna Stavrat era o femeie serioasă dar iubeau la nebunie și eucaliptul și pe motanul Ivan care le răsplătea acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
veșnice; ci ne lăsam mai bucuros cuprinși de nădejdea, că înaltul ierarh, mai înainte în destulă putere, va mai putea amâna trista întâmplare de a ne ruga azi la căpătâiul sicriului său [...]. Cine a cunoscut de aproape pe mult regretatul răposat, acela știe, că el n-a căutat asemenea slavă, ci - ca un credincios fiu și muncitor în via Domnului - s-a supus voinței celor ce i-au croit drumul spre ea și i-au așezat sarcini atât de grele pe
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]