2,766 matches
-
vis. — De-atunci, mi-ai fost nelipsită - mie, care nu sunt mai mult decât un pustnic de munte - gătindu-mi mesele dimineața și seara, având grijă de mine, pregătindu-mi chiar și medicamentele. — Nu, a fost doar pentru un scurt răstimp. Pe-atunci, tot spuneai că niciodată n-aveai să te însănătoșești. Dar, de cum te-ai făcut bine, i te-ai alăturat Seniorului Hideyoshi și ai luptat pe râul Ane, la Nagashino și în Echizen. Pe-atunci, erai destul de în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și schimbările prin care va trece lumea de-acum încolo... le înțeleg cu adevărat. Japonia se află acum în pragul unei mari schimbări. Aș dori să văd ceea ce se va întâmpla cu națiunea. Acest lucru îl păstrez în inimă, dar răstimpul de viață ce mi-a fost acordat nu-mi va permite să-mi împlinesc dorința. Cuvintele îi deveneau, treptat, tot mai limpezi și părea a vorbi cu ultimele puteri. Trupul îi ceru un moment să respire, dar își controlă zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o mână. Dintr-o dată, Hideyoshi înălță capul și, din ochii adânciți lui Hanbei, păru să se îndrepte direct, spre el, o rază de lumină. Hanbei se afla aproape de moarte și nici chiar Hideyoshi nu putea fi sigur de propriul său răstimp de viață, dar, pentru un moment, ochii li se luptară în tăcere. — Știu că, în adâncul inimii, probabil sunteți nedumerit de lucrurile pe care le spun, fiindcă acum îl serviți pe Seniorul Nobunaga. Vă înțeleg sentimentele. Dar Providența l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să iasă pe drum la miazăzi de Templul Ichijo. Urcaseră încontinuu, dar, din acel punct, drumul avea să coboare tot timpul. — Odihniți-vă! Mitsutada îi trecu lui Mitsuhide comanda trupelor. Mitsuhide descălecă și el, pentru a se odihni un scurt răstimp. Dacă ar fi fost zi, ar fi privit diversele străzi ale capitalei. Acum, însă, contururile orașului erau cufundate în întuneric și nu se deslușeau decât formele acoperișurilor de temple și pagode, precum și marele râu. — Yomoda Matabei nu ne-a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, îl încerca o stare stranie. Era o stare între vis și veghe, care dura doar o fracțiune de secundă, dar, în răstimpul acela infinitezimal, prin minte îi treceau mai multe gânduri, cu viteza fulgerului. Erau amintiri ale unor experiențe trăite din vremea copilăriei și până în prezent, reflecții asupra vieții lui actuale sau așteptările sale. Orice-ar fi fost, acele idei îi ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicându-se, întrebară: N-ar trebui să pornim imediat spre Yamazaki? Hideyoshi, neclintit de agitația oamenilor și de tensiunea momentului, răspunse, extrem de calculat: — Cred că ar trebui să așteptăm aici, încă o zi, sosirea Seniorului Nobutaka. Este limpede că, în răstimpul de o noapte și o jumătate de zi cât așteptăm, această mare ocazie se va pierde clipă de clipă, dar aș dori ca unul dintre fiii regretatului nostru senior să participe la bătălie. Nu vreau să-l pun pe Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul în răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului nostru în lumea de apoi, fie și numai puțin. Hideyoshi conchisese în scrisoare că rezultatul tragediei ar fi trebuit să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din partea seniorului lor. Dar nu aveau ce face. — Seniorul Katsuie vă felicită pentru cucerirea provinciilor Kai și Shinano. Ca simbol al felicitărilor sale, vă trimite aceste daruri. — Seniorul Katsuie v-a trimis aici ca să-mi transmiteți felicitările lui după un răstimp atât de lung în care nu ne-am văzut. Vai de mine, câtă politețe. Astfel, solii porniră pe drumul spre casă cu un gust amar. Ieyasu nu le dăduse nici un mesaj pentru Katsuie. Avea să le fie dificil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse el însuși un cal și-i dădu preotului căpăstrul. Muntele Yukiichi era locul taberei lui Sakuma Genba și a fratelui său mai mic, Yasumasa. Omul îmbrăcat în preot era Mizuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor, în completă dezordine. Era Ora Berbecului. Nu trecuseră nici două ore între sosirea primului mesager și plecarea lui Hideyoshi. În acel răstimp, Hideyoshi preschimbase o înfrângere din partea de miazănoapte a provinciei Omi într-un prilej de victorie. Crease pe loc o strategie nouă pentru întreaga lui armată. Instruise mesageri și-i trimisese, cu ordine, pe drumul de treisprezece leghe până la Kinomoto - drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceai. — Ei, doamna mea, spuse el în timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră amândoi, iar Hideyoshi spuse: — Ascultă la asta, Inuchiyo. Se pare că femeile un uită ușor vechile discordii. Mai vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe-atunci. — Un proiect de construcții de asemenea proporții ar putea dura zece ani. În zece ani, lumea se va fi schimbat, iar eu voi fi bătrân, râse Hideyoshi. Le-am ordonat supraveghetorilor să termine interiorul castelului, inclusiv decorațiunile, în răstimp de trei ani. Nu-mi pot imagina că va fi ușor să-i determine pe meșteșugari și muncitori să lucreze înr-un asemenea ritm. Iar cantitățile de piatră și de cherestea de care veți avea nevoie vor fi imense. Aduc lemnărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai devreme, comandantul Bâtlanilor Albaștri, Sanzo, fusese trimis de Shonyu la Morikawa Gonemon, comandantul castelului, care promisese că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-mi prietenul și fratele meu mai mare, făcându-și cu prisosință datoria, cu pricepere și devotament. Tatăl meu, care făcuse Primul Război Mondial ca soldat, îmi povestise de multe ori despre importanța ordonanței pentru un ofițer aflat în campanie. În răstimpul celor peste doi ani l-am trimis de câteva ori la părinții mei, mai ales când se afla în concediu sau în permisie. Prin el, tata era foarte bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
deschise subiectul care-l frământase de fapt până atunci: - Cum e căpitane? Poți să-mi spui mai multe lucruri despre ea? spuse el încetinindu-și pașii. - Despre... ea? Nu înțeleg la ce te referi! veni răspunsul după o pauză scurtă, răstimp în care Birmaq se opri dea binelea uitându-se foarte mirat la interlocutorul său. - Despre Terra! Nu într-acolo ne îndreptăm? reluă discuția Angir însuflețindu-se brusc. Am auzit că nu ai fi la prima călătorie spre Pământ și speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
prin ochii lor decât atunci când nu am încotro sau când vreau să-i cunosc mai bine, spuse el mirându-se de ușurința cu care își dezvăluia gândurile în fața căpitanului. Birmaq continuă să meargă, trăgând din când în când din pipă, răstimp în care Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
oficiază în templele locale. Își aprinse pipa și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi plăcea să spună, era pentru prima oară când i se cerea un astfel de riscant și neobișnuit serviciu. Neobișnuit deoarece venea din partea unuia dintre cei mai importanți clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu știu dacă tu ai luat seama la un lucru nou. --Ba bine că nu. --Ei? --Că biserica Armenească și mănăstirea Golia aveau “chervăsărie” proprie. --Mă, frate-miu. Multe minuni mănăstirești am întâlnit noi în drumurile făcute prin timp și răstimp, dar ca o mănăstire să aibă “chervasara” proprie nu-mi amintesc să fi pomenit. --Dacă mă lingușești crezi că nu-ți voi spune că ai mintea scurtă și judecata nesigură? Nuuu! Să-ți iasă din cap această amăgire... Nu ți-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din grup și cu nou-veniții. Ai reușit să fii drăguță chiar și cu Misty. M-am îmbujorat de mândrie. —în sfârșit, pot să-ți spun ce experiență satisfăcătoare a fost pentru mine să te văd schimbându-te și crescând în răstimpul petrecut aici! Am fost groaznică? am întrebat eu din curiozitate. —Ai fost dificilă, dar nu cea mai dificilă. Te-am urât, am fost șocată să mă aud spunând. Deși Josephine n-a părut să fie deloc deranjată. Dacă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să doarmă mai toată ziua, trezindu-se după-amiaza pentru telenovelă. Trebuie să-ți spun că nici eu nu fac altceva seara după cină, în spatele ochelarilor de TV, decât să mă las furat de somn precum soldatul în post, trezit la răstimpuri de accentele stridente ale unui film de acțiune sau de cortina muzicală ce cade/se ridică, introducând momentul publicitar. Începând cu Portia, care văd că îmi mai ocupă nervii, se pare că toți părem nemulțumiți cu locul pe care Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simtă ca acasă. Ești chinez? țipă Tang Nah. E obligația ta să ajuți un alt chinez atunci când e tratat rău! Tot trupul lui Tang Nah se cutremură atunci când polițaiul îl eliberează pe rus și îi dă amendă ricșarului. Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce, iar priveliștea înserării nu mai e liniștitoare. Trebuie să fie revoluție, mormăie Tang Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
șansă iubirii noastre. Nu acorzi. El izbucnește în plâns. N-a văzut niciodată un bărbat plângând în hohote așa. Tot trupul i se zguduie, precum vrejurile de castravete bătute de o furtună. Ea se oprește din împachetat. După un lung răstimp, el încetează să mai hohotească de plâns. Se ridică, se duce la ușă și o deschide larg. Nu-ți bate capul cu mine. Tu pleacă pur și simplu. În cameră e liniște. Rezervorul vasului de toaletă s-a umplut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]