6,632 matches
-
și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii mei bani, să-mi cumpăr o barcă pe care să o folosesc la pescuit
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SIMFONIA UNOR VORBE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului De pe întinderile mării, ale valurilor scuturi Se răstoarnă peste țărmul viselor sentențios, Tu acoperă, iubito, cu o vară de săruturi Timpul ce ne părăsește cu un aer grațios. Pân’ la inocența clipei, fără insolente plângeri, Cu o alintare nudă să mai torni un vin în cupe, Când ne
SIMFONIA UNOR VORBE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361974_a_363303]
-
-te, Sol din ceruri pajiștilor înflorite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VI Născutul cu căiță, insemn prevestitor, Ursit a-ți duce viața sub visuri care dor, Să vrei, sădind sămânța eternității-n carne, Nimic lumina lumii în neguri s-o răstoarne, Legând-o apoi, cu duhul să le împaci visând - O dulce-mpreunare de suflet și de gând. Migală fără seamăn - și versul, pe încetul, Te-a-nscăunat în carte: Măria Sa Sonetul! Bucură-te, Pisc credinței, ne-nțeles de pământeni, Bucură-te, Făurarul
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > CE GUST AVEA SĂRUTUL TĂU...? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Iubito, tu nu vezi că lumea se răstoarnă? N-auzi arhanghelii cum ne anunță-n goarnă? Nu simți cum ziua pe furiș ni se scurtează, De-abia ce ne-am trezit și e deja amiază?! În somnul nopții visul nu se odihnește Și-n amintiri ne prinde viața
CE GUST AVEA SĂRUTUL TĂU...? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362045_a_363374]
-
masă rotundă, moromețiană, cu scaune pentru pitici și cu linguri de lemn și o strachină încăpătoare în mijlocul mesei. Poate că nimic nu mi-a rămas în minte mai clar din copilărie, decât atunci când Zonia Grecu, mama mea de-a doua, răsturna mămăliga uriașă, vârtoasă, aburindă, pe masă și o tăia cu o ață groasă. Nimic nu era mai bun decât asta. Însoțită de brânză sărată, de tacâmuri de pasăre cu mujdei de usturoi. Sau varză călită. Poate de aceea mă visez
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
crucile. Ne-am închinat. I-am sărutat mâna Zoniei în spirit, încă o dată, în semn de respect și recunoștință pentru că mă hrănise în copilărie, când mama nu era acasă și mă strigau la gard să vin și eu că au răsturnat mămăliguța. Unde mâncau 11, mergea și a douăsprezecea. I-am mulțumit și lui Marcel Grecu pentru bomboanele chihlimbarii, cu miere de albine, cleioase, lipite una de cealaltă, scoase în mod miraculos din fundul buzunarelor lui, care ascundea adevărate comori pentru
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
fandosită Lumea urlă fericită Nimeni nu mai are stres Holaa, holaa Cordobez! Dându-și sângele afară Taurul trăgea să moară El cu coarnele pilite Sta departe de ispite N-a luat pe nimeni în coarne Să-l împungă, să-l răstoarne I-ar da lacrimi dar nu plânge Fierul roșu-i intră-n sânge; Soare-nțepenit pe turlă Oamenii-n picioare urlă Dar el nu mai înțelege Că ei au o altă lege; În ochii lui de taur pur Moare cerul de
TAURI ŞI CORIDE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362104_a_363433]
-
a rămâne veșnic unite prin Good angel cu Fiica dragostei în Terra Mirabilis. Cine are urechi să audă! Și Ochi să vadă! E timpul, spuneam, să ne trezim la realitate și să vedem cu cel de-al treilea ochi cerul răsturnat, plin de “Stele arzătoare cu opt raze”, și deasupra alte stele precum focurile altor oameni locuind în cer. Locuind în cer și pe pământ în același timp, într-un Templu al soarelui care colcăie de ființe înnaripate, și care nu
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
care mă văd venind în viteză se retrag și totuși... Și totuși se încumetă un invalid, sărmanul de el, parcă-l văd ca acum, cu mâinile pe cârje și îmi barează drumul. Calc disperat frâna și aud cum mi se răstoarnă bidonul cu vin. Opresc, sar din mașină și fuga în spate. Când a văzut bietul de el cât de brusc am sărit din mașină, a fost convis că mă reped la el să-i aplic o corecție, că nici nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
Poetul este un infinit iubitor de lumină și de viață, acceptând de dragul lor chiar și bucuria durerii, energia sa vitală, ca parte cosmogonică, iubindu-se în cel mai firesc mod laolaltă cu elementele naturii înconjurătoare, cu lumina, pe care o răstoarnă, cu viața, o sferă ce se rostogolește continuu. În poemele sale, „lumina înflorește/Altfel lumina este o ucigătoare săgeată/Aerul o prinde și o îmblânzește/ Aerul face lumina înceată.” În viziunea sa totul este iubire, totul se rostogolește sferic, elementele
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
obiective, și în al doilea rând, deoarece o restrângere arbitrară a obiectului provoacă grave scrupule din considerente de teorie a cunoașterii”. În determinarea raportului dintre poezie și proză, facem încercarea de a porni de la epoca noastră, chiar dacă ea ascunde sau răstoarnă relațiile inițiale dintre poezie și proză. În secolul XXI există ideea curentă că poezia și proza formează o disjuncție. În felul acesta, în momentul când se termină poezia, începe proza, și invers, sfârșitul prozei autorizează începutul poeziei. Dacă ar exista
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
prinde marea măsoară rama în care o poți cuprinde adună scoicile de sub cuvintele ilizibile apoi lasă un poem în urma urmele Lui întru bucuria orbilor duminicilor pline de har și cântecul să-l lași pe banca de piatră când îți voi răsturna paleta de culori pe treptele strâmbe pașii tăi se vor colora și poate cine știe vom mai găsi o pană de pescăruș în plin zbor căutând azima gândului într-un cântec altul decât al tău mereu al Domnului 16 ianuarie
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
mâinile ei de țărancă ignorantă”. Căută o cutie cu chibrituri, aprinse în fugă aragazul și puse pe el un cazan mare, plin ochi cu apă. Când îl văzu clocotind, aproape opărindu-se, vărsă apa peste vasele îngrămădite în chiuvetă mai răsturnă peste ele și o cutie de dero și cu o cârpă curată începu să frece cratițe, linguri, oale... nu ierta nimic. Terminând cu vasele din bucătărie, veni rândul lenjeriei și al hainelor. Goli șifonierul, sertarele toate, trase carpetele de pe pereți
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
și realizări, cu tot atâtea cuvinte de bine, inspirație, sănătate și binecuvântare întru frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică: 165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
copiilor lor, generației a cărei menire este să zdruncine ‘’unitatea de monolit’’ a partidului comunist și numai atât. Vezi tu, orice încercare venită din partea oponenților, înainte de vreme, nu poate decât să fie sortită eșecului. Oricât am încerca noi acum să răsturnăm acest regim ar fi zadarnic, rezistența ar fi impresionantă. Nu putem decât să ne folosim de proprii noștri copii, dacă să nu îi indemnăm, cel puțin să nu ne opunem aderării lor la ceea ce detestăm mai mult și mai mult
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
pe șotii, neputându-și închipui că în societatea socialistă multilateral dezvoltată mai pot exista tâmpiți în asemenea funcții. - Dă-mi geanta și treci la percheziție ! - Poftiți. - Scoate tot ce ai prin buzunare ! - Poftiți... - Prezintă buletinul ! - Este în geantă. Plutonierul a răsturnat conținutul genții într-un anumit fel, deprins de la fostul său șef, plutonierul major pensionat. - Nici urmă de buletin ; cu ăsta ce este ?! Între puținele lucruri ce-i aparțineau apăruse un cuțit cu prăsele, lucrat cu meșteșug. - Nu-mi aparține, nu
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă probabil am citit mult despre zboruri am curajul am seceta răsturnată pe tot cerul și o zodie roasă de dor singura care mă încorsetează acasă mi-a purtat umerii printre dialoguri cochete diguri și alte lungimi de suflet ce să zic poate reușesc să dau peste cap rolul lagărelor artizanale în
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]
-
zâmbet până la urechi. Era singura persoană căreia îi accepta un asemenea comportament. În rest, până și zeii tremurau în fața lui. Luă pocalul cu vin pe care îl avea pe masă și îl puse într-o parte, așa încât să nu fie răsturnat de năzbâtioasa lui fiică. -Hm... Cui ar trebui să îi mulțumesc pentru această vizită neașteptată? -Burnehsei! răspunse Talestri într-o clipă. De la ea l-am primit, în seara asta, pe noul meu prieten. Vreau să îi găsim un nume. Antal
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
a lui Comănescu i-a străpuns pe fiecare din foștii lui camarazi. De ce ei, de ce tocmai ei de care se simțise atât de legat, pe care îi iubise, porniseră să-l prindă pentru a-și primi pedeapsa ?! În minte a răsturnat realitatea. Și-a șters din memorie momentul dezarmării lui. S-a văzut înconjurat de foștii lui camarazi înarmați. Din foișorul lui de observație a deschis focul asupra lor împușcându-i pe toți cu ura ce o simțea acum. Cei vizați
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
decența să vă priviți în față Să puneți întrebarea... ce v-ați dorit în viață ?! Dac'-ați urcat acolo cu gândul doar la pradă, Eu zic să mai priviți din când în când și-n stradă. Ferească Dumnezeu... să se răstoarne carul, Nu cred să fiți în stare, să suportați amarul Vărsat de-atâta vreme, cu-atâta nepăsare. Nu încercați c'-un deget să măsurați o mare. Eu omul de pe stradă, așa cum spuneți voi, N-am unde să mai cad... sunt
SCRISOARE FĂRĂ PLIC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365482_a_366811]
-
devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești pe ele, te înfunzi în labirintul de sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ar viscoli, mă biciuiască vântul Și aspre mușcături să-mi ia din carne, Să nu-i aud singurătății, gândul Iar piatra-i pe mormânt mi se răstoarne. Să plec de-aici unde tăcerea-i boală, Din pragul netrecut al casei mele, Cu viața stinsa, netrăită, goală Doar m-oi aprinde iarăși, între stele. De-ar viscoli, de tot să mă îngroape, Să-mi piară urma sub nămeți
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CE GUST AVEA SĂRUTUL TĂU? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1002 din 28 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubito, tu nu vezi că lumea se răstoarnă? N-auzi arhanghelii cum ne anunță-n goarnă? Nu simți cum ziua, pe furiș, ni se scurtează, De-abia ce ne-am trezit și e deja amiază? În somnul nopții visul nu se odihnește Și-n amintiri ne prinde viața
CE GUST AVEA SĂRUTUL TĂU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365109_a_366438]
-
tine... S-au așezat în ram flori albe de cireș cu care ți-ai înmănușat brațele lungi ale șoaptelor. Șalul lor ți-acoperă umerii încărcați de enigmele vieții. Te respir, mă respiri iar plămânii ți se umplu de mireasma florilor răsturnată în aer. Te-ating și simt cum mă ucizi cu... primăvara din tine... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvara din tine... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia
PRIMĂVARA DIN TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365187_a_366516]