5,766 matches
-
borcan are ciorbiță. Poate-o mânca... Dacă nu vrea, atunci o s-o mănânce el... Îi e foame de nu mai poate, dar... uite că poate! El, poate să apuce ziua de mâine și fără ciorba aia... Miroase păcătoasa de-ți răsucește mațele-n tine de poftă. Eh... o să guste nițică când ajunge așa, cât să-i facă poftă lui Nicușor! % Somnul nu se lipește de el. Cât ce-adoarme, îl vede cu gura căscată, cu ochi holbați scăldați în lacrimi încercând
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
palmele zilei iar poarta timpului trecea prin mine dincolo de hotarele lumii. Aici dorul vegeta așteptând orga de sunete a sufletului tău pe care dănțuiau degetele mele flămânde. Nu eram decât eu, o adiere de vis venit de aiurea, cu timp răsucit în călcâiele în care se înfipseseră neliniști și lacrimi pentru un timp netrăit. Iubito, singurătatea liniștii moare-n tăcerile noastre venite prea devreme, mult prea devreme. Leonid IACOB Referință Bibliografică: singurătate / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 863
SINGURĂTATE de LEONID IACOB în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354732_a_356061]
-
Toate Articolele Autorului Neadecvare Vai, stupoare ! Mânz împiedicat în galop Pierzând potcoava... Pisică blândă Nepoțica mea Mângâie pisa pe boț Pissss... zgârie rău ! Amantlâc Budoar la castel Baldachinul prințesei Bocanci de soldat Pedeapsă Un sărut strivit De umbra unei păseri Răsucită-n zbor Creație Coapse de roua Dezmierdând lujer de gand - Arome de fâț Moștenire Recea umbră a Sărutului lui Iuda Rană pribeaga Ochi întors Muc de feștila Calcinați de flacăra Ochii zeului Rația de metafore Poetului i-au Aruncat peste
OCHII ZEULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347082_a_348411]
-
de taxat fără să‑l vadă, atent la șosea. Se apropia o mașină. Din spate nu se vedeau altele în mișcare. Nici țipenie de om pe șosea. După ce a trecut mașina ce o văzuse, a întors capul și s‑a răsucit puțin către Amalia. A privit‑o batjocoritor și i‑a vorbit, amenințând‑o: - N‑am nevoie de banii tăi, cucoană! Oricum vor fi ai mei. Și ei și tu. Dacă ești cuminte, nu‑ți fac nimic. - Domnule, vă rog foarte
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide dobitocule, nu auzi? Când s‑a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap, într‑o
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor, aștepta încruntat muștruluiala de care nu credea că a scăpat. După ce și-a frecat mâinile și s-a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: - A fost cuminte Bătrâna, nepoate? - Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de acasă, când, dintr-o dată, ochii mi s-au umplut de lacrimi și am știut că tot răul mi se trăgea de la mami. -Vrei să faci pipi? m-a întrebat noua mea prietenă. Am clătinat din cap și mi-am răsucit picioarele. -Tovarașa, a început cu o voce miorlăită, fata asta face pe ea! Toate capetele s-au întors spre mine și astfel, sub presiunea privirilor a treizeci de fete și a vezicii urinare devenisem galbenă. -Cine are nevoie să intre
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
să ne facem câte o țigare! Mi-a răspuns Mia netezind o bucată de ziar. -Alegem mătase să ne facem câte o țigare! mi-a răspuns Mia netezind o bucată de ziar. -Să nu ne spui! a continuat Mița. Mia răsucise deja trei țigări, le lipise marginele cu salivă și după ce le-a măsurat cu privirea, ne-a întins la fiecare câte una. De data aceasta îmi era frică la gândul că ar putea să afle mamaia și am ezitat înainte
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-i Marioarei că, începând cu astăzi, ai să înveți singură și numai după ce ai terminat toate lecțiile o lași să te asculte. Și încă ceva, îți divulg un secret... -Nu-i spun la nimeni! i-am răspuns repede și m-am răsucit degetele ca să jur că țin secretul. Se uită la mine puțin derutată, bănuiam că nu era convinsă dacă trebuia să-mi spună sau nu, secretul ei. -Tu nu știi, mi-a spus cu timiditate. Nici eu nu știu să citesc
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să clipesc, am simțit că mă durea ceva și nu știam ce. Aceeași durere ca în ziua când am înțeles că berzele noastre nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
care țăranii o aveau: paturi și mese. Toate țărăncile văruiau pereții odăilor unde petrecuseră iarna la gura sobei. Erau puțini în sat care își permiteau să își încălzească și a doua odaie. Seara, când se întorceau de la câmp, bărbații își răsuceau câte o țigară din tutunul rămas din toamna trecută. Tataie alerga să-i dea o mână de ajutor mamaiei. O ajutam și eu atât cât puteam și mai ales cât îmi cerea. Mă țineam după ea și mai mult o
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
se răcise și el. M-am uitat la el și am ieșit și eu pe ușă după mamaie. -Trage ușa după tine să nu intre pisica! mi-a spus nervos. Am închis ușa și am văzut cheia în broască, am răsucit-o încet și indiferentă m-am îndreptat spre grajd. Mamaie mângâia vaca și îi vorbea încet la ureche. Aceasta se uita la mamaie cu o privire tristă, că fără să vreau m-am scuturat și m-am lipit de perete
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
la el și l-am chemat în antreu să stăm de vorbă, să nu ne audă tanti Oala. -Tata-mare, trebuie să nu-mi spui”Nu”. Te rog să mă ajuți! am început cu o voce miloagă. Tata-mare mă privea gânditor, răsucindu-și mustața. -Tata-mare să nu spui “Nu”. Am să mor de supărare, spune “Da!” Vreau să am și eu o jucărie care nu se strică, vreau să am și eu o soră, vreau să am pe cineva de care să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
palma mea. -Tata-mare, dacă îl pierd să știi că mor! i-am spus repede, tremurând de teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ceva să o leg. Tot învârtindu-mă, am văzut pe jos o sârmă. M-am aplecat, am luat-o și i-am explicat Cameluței că trebuie să-i leg picioarele, așa cum făcea tata Gogu, urmând ca după aceea, să-i răsucim aripile. -Și pe urmă? m-a întrebat nerăbdătoare. -O lăsăm aici până mâine după-amiază, când i-o dăm lui Matei, în locul iepurelui. Am ieșit din curtea fără locatari exact când ne strigau mamele să intrăm în casă. De la distanță o
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
vin din via profesoarei de matematică. -E trecut de miezul nopții, se aude acceleratul de București. Ajunși pe strada spitalului, botezata mai nou Bagdazar, intrară în curte, tiptil, tiptil. -Să nu facem gălăgie să nu ne audă domnișoara Mariana! Popescu răsuci cheia în ușă de la intrare și pătrunseră în holul mare al casei. Lumină neonului din strada albăstrea aerul încăperii. -Încet fraților că văd ușa întredeschisa unde doarme profa. Intrară în camera lui Popescu, închiseră ușa, si aprinseră lumină. -Bine că
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
Însuși titlul volumului de versuri dedicate iernii este o invitație, o chemare la sfințenia cu care bunicii noștri așteptau Sărbătorile, iar icoana bunicii este înveșmântată totdeauna în văluri de borangic, cu fir subțire de mătase sau în fuioare de lână răsucite din fus, viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulițe pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Naștere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarna: “Alb anotimp”: Iarna, mare ștrengăriță,/ A ieșit
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://www.kaifineart.com/2013/12/andrew-ferez.html artist: Andrew Ferez acum nu plouă sau plouă. undeva tună a povești tu lași mâna pe coapsa fierbinte. răsucești amintirile sevraj neterminat de ani buni prelungit voit te văd printre umbrele cum săruți aerul la masa cu o singură lumânare aprinsă stai scaunul lasă spătarul să-ți fie prieten neîncetat săruți aerul din jurul buzelor cărnoase surprinse într-un dialog
MÂNA ACEEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357485_a_358814]
-
imponderabilitate. Curând, însă, a simțit că mersul devine din ce în ce mai greoi, ca și respirația, iar intensitatea luminii scade treptat, după fiecare pas. Privind în jos, văzu că picioarele calcă pe lespezi de piatră netede. Și-a plimbat privirea lateral, și-a răsucit trupul și a înțeles că a lăsat în urmă culoarul imens plin de lumină. În față se lărgea un platou muntos acoperit de iarbă, străjuit de conifere ce urcau până departe, unde privirea lui nu mai putea pătrunde. Călca pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Strofe > Creatie > GOLF Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului țintă a unui pumn de cuvinte, joc golf. reconstruiesc gropile sensurilor. retrăiesc teama virgulelor, punctând frazele sau doar strigătele, cu banalități. răsucesc verbele până la mișcare nasc poeme prea lungi, metaforizând prostia umană râd până la lacrimi gura-mi se rujează singură clownul a renăscut... cu crosa în mâini tremur în căutarea aruncării perfecte în gol. aruncat-aruncător sublim cuplu, pe terenul plin de iarbă
GOLF de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357935_a_359264]
-
dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr sălbatic. Cerul se legăna în jurul lor, apa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
ÎNCĂ O TĂCERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului spune-mi să fug spune-mi să las în urma mea pașii fricilor pe aleile timpului netrăit înainte merg înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale să aleg. ce să aleg. nu pleca. spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb și îmbrățișarea unei iubiri visate demult de copila cu ochii cărbunelui neatins
CU ÎNCĂ O TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358529_a_359858]
-
că o vor sfârteca palele turbinelor la centrală, îi vor apuca brațele și părul....Heeiii, eheeiii, nu acolo femeie, întoarce-te!...și-a pus el palmele pâlnie și își agita brațele. Era convins că l-a auzit: femeia s-a răsucit, s-a arătat din față, a bătut apa cu palmele, s-a ridicat pe jumătate, s-a scufundat, a reapărut... se zbătea sau se juca ... Îi făcea semn cu mâna... Și-a smuls cămașa și pantalonii și a plonjat în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Lupta cu disperare să taie vârtejurile prin zidul nesfârșit de ape tulburi și învolburate. Un gel în clocot și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]