2,521 matches
-
undeva aproape de ieșirea din oraș, în stânga găinile, în dreapta traista cu de-ale gurii, bagajul în brațe și hârtia cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trei-patru săptămâni. Duma știa tot atât de puțin ca și Vuia, dar era guraliv și făcea strâmbături îndată ce profesorii îi întorceau spatele. Când se ridica, iute și hotărât, ai fi zis că răspunsul va veni într-o clipă, încât profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne putem ține de râs, iar profesorii ne potoleau cu amenințări. El născocea mereu scuzele cele mai bune și, dacă ne trebuia ceva pentru carnetul de absențe, îi ceream totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui de gimnastică. Crede că va fi bun pentru mușchii tăi de la picioare.” „Dar îi trebuie pentru inimă.” „Nu mai are putere să calce pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul chiar i-a interzis orice efort. De acum înainte, trebuie doar să se cruțe.” Nu știam ce să spun, dar mă întristasem. Am tăcut amândoi, până când Francesco mi-a întins scrisoarea, zicând: „Ți-am pregătit o surpriză, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea. Cum este blondă și frumoasă. Undeva departe scafandrii mișcându-se În apa murdară a porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și de rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a scafandrului. Ninge și peste ape. Afară este o noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul tău de iarnă strălucesc sărace globurile. Au cumpărat până la urmă un brad pricăjit pe care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Din acela care se dă pe bube la spital. Despre atom și bomba atomică ai citit În revista „Știință și tehnică” și acolo era o poză cu un laborator și niște eprubete. Deci, practic, ai descoperit atom. Descoperirea Îți taie răsuflarea și te duci la Oprescu dar nu poți intra la el. Mama lui Oprescu este croitoreasă, ea face șorțuri, capoate și cămăși pentru vecine și clienți, mașina de cusut se află În prima cameră care este și bucătărie, iar Oprescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el, și pe tine în vecii vecilor pentru această singură greșeală“. Chiar crezi că mi-ai fi mulțumit? Tot ar fi trebuit să-mi spui. Eu ți-aș fi spus. Mă îndoiesc, mormăi Lisa. Unde mergem? I se cam tăiase răsuflarea. Bun. — Mă duc la singura persoană în care pot avea încredere, singura prietenă care nu mi-ar ascunde nimic. —Maria? O, minunat. O să fie încântată. Credeam că stă în Clapham. Nu ai de gând să iei metroul? — Nu, merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Felul în care se precipitaseră lucrurile era de necrezut. Doar cu o săptămână în urmă, eram un cuplu căsătorit, iar acum el își petrecea noaptea cu soția unui prieten apropiat, mângâindu-i degetul mic prin cafenele. Mi se cam tăiase răsuflarea. —E gata micul dejun! Îmi pierdusem pofta de mâncare. Am sunat-o pe Lisa să-mi cer scuze pentru seara trecută și s-o pun la curent cu evoluția aventurii lui Mark și a lui Tally. —Doamne, Jen. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu m-am așezat pe vine în fața colecției de casete video. —Ce ai vrea să vezi? i-am strigat prin ușă. Matrix? Moulin Rouge? Ocean’s Eleven? A băgat capul pe ușă. —Originalul sau cel nou? Am rostit dintr-o răsuflare: —Cel nou, bineînțeles. —Așa să fie, a zâmbit el. În timp ce eu derulam trailer-ele, Mark a adus pe o tavă Coca-Cola, floricele de porumb, pătrățele de Kit-Kat, creveți, cârnăciori la borcan, niște struguri și medicamentele mele și s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus, sus și calea de nea lumina ca argintul. Ba nu, mai tare. Când plecau, se însoțeau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau acolo numai Ștefan și doamna Marica au băgat de seamă că vodă a inversat ritualul intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi Filotei, iar la sfârșit toți trei, vodă de pe tron, arhimandritul din altar și Filotei din strană, toți în românește. Ștefan, sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta îl iubea atât de pătimaș. Așa cum cântă el acum la denia mare, cum va bate mătăniile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dinu povestea ce frumos se cântă la papistași în biserică. L-a auzit și sfinția sa vlădica. Cred că de-aia l-a chemat pe Filotei. Îi păruse rău să audă un Cantacuzin că laudă papistașii... Nu se mai auzea nici o răsuflare. Amuțiseră parcă și bătăile inimii. Poate la domnia ta, Marico. — Ba. Mie îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Știam de toată strădania sfinției sale. — E tare bătrân. Îl simt cum pleacă dintre noi cu fiecare zi ce trece. Parcă ar vrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care le cerea citirea rugăciunii: — Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Se auziră foșnind satenurile din căptușelile caftanelor boierești și răsuflările grele ale celor care, învingându-și vârsta, băteau cu gesturi mari prima metanie. Pe vodă îl ajutară să se ridice cei doi feciori, Constantin și Ștefan. — Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-n lacrimi. — Am făcut-o și pe asta, m-a anunțat ea. — Sally, vai, Sally, nu plânge. — Dar tot am făcut-o, Alex. — ...Vrei să zici că asta a fost tot? am îngăimat eu. — Adică, m-a întrebat ea cu răsuflarea tăiată, mai vrei? Păi, sincer să fiu, încă un pic... adică, la drept vorbind, nu cred că nu s-ar bucura de succes... — Dar se face tot mai mare. O să mă sufoc. UN EVREU ASFIXIAZĂ CU PULA O TÂNĂRĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă un pat, păi, la atâta personal și aglomerație, atâtea suflete și răsuflări răbdându-se și dorindu-se zi și noapte, gândește-te numai, ei doi, un bărbat la patrușcinci și o femeie la treizeci de ani și doi copii, unul de paisprezece și unul de un an și patru luni... Cât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura fragilă a cărnii, făcându-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din case, și nici noi, cu cinci milioane și ceva la întreținere, n-am fi prea departe de Roșioara. O să trebuiască să facem la un fel... 15. Două mogâldețe conturate difuz în penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nu am făcut tot ce a fost omenește posibil ca lucrurile să se desfășoare pe un făgaș normal. Smaranda își trece dosul degetelor peste obrajii lui, mângâindu-l ușor. Se apropiase atât de mult de el încât îi simte răsuflarea pe față. Cu vârful limbii își umezește buzele frumos conturate care devin deosebit de ademenitoare, aidoma unor cireșe după ploaie. Observ că ai rămas același bărbat de bună condiție, deși frontul te-ar fi putut abrutiza. De ce trebuie oare să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
găsească o poziție cât mai comodă. Nu reușește, pradă iar vechilor neliniști. Stă câteva clipe cu ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de sânge țâșnește pe gură lui Manfred, odată cu ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani și jumătate de când poartă pe veston însemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie! Rezistent ticălosul. Dar i-am venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir electric pus acolo unde trebuie. Acum am nevoie urgent de o hartă detaliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și părul ei lung, despletit îi atinse fața, ca o mângâiere. Și ținemă bine la pieptul tău..., îl rugă Arm, de astă dată fără să mai vorbească la persoana a treia. Te țin, răspunse el, întorcând-o cu fața
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]