2,464 matches
-
-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de avertisment, declanșaseră atacul. Ambuscada lor devastatoare, reușise. Mândrii cavaleri ai Occidentului, nici nu știuseră ce i-a lovit! Cu toți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și o mașinuță care întorcea singură când ajungea la marginea mesei. Ne-am jucat împreună o vreme, până când, tot scoțând și arătîndu-mi jucării pe care eu nici nu visasem să le am, au ajuns la una care mi-a tăiat răsuflarea. Mi-au arătat o păpușă chinezească: un mandarin cu mâinile încrucișate pe pântece. Jucăria era de plastic și se compunea dintr-o sferă mare, pântecul, iar deasupra una mai mică, pe care erau pictate trăsăturile orientale, fioroase și bonome în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum terminam inspecțiea și veneam la bungalow să-mi iau baia. Era un ceas în care anevoie îmi mai simțeam carnea; dacă mă zgâriam atunci, nu mă durea. Și totuși îmi simțeam nervii ca o plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu va spune ceva d-nei Sen sau lui Lilu. Nu știam nimic, nu credeam nimic. La masă n-a venit, dar, îndată după aceea, Lilu se apropie de mine și-mi spuse: ― Poeta vă trimite biletul acesta. Îl deschisei cu răsuflarea oprită. Ca să nu înțeleagă nimeni, era scris în franțuzește: "Vous venir matin six heures en bibliothèque". IX Mă duceam la birou de-abia îa zece, iar ceaiul îl luam eu toții la opt dimineața. Puteam sta deci neturburați de vorbă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
către umeri se îndreptau spre ea, toată. Și o ghicii atunci cum se clatină și se reazămă mereu, tot mai mult, de mine, până ce și-a încolăcit celălalt braț de umerii mei și a început să mă strângă, lăcrămând, fără răsuflare. Peste câteva clipe o avui în brațe, dîndumi-se ea (căci nu făcui nici un gest ca să-i violentez alunecarea, hotărât fiind să-i chinui numai brațul), și, când o sărutai de astă dată pe gură, înțelesei că nu mai era o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbeam, îl sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le scriu, i le spuneam numai lui; cine altul m-ar fi înțeles? Și când mă mângâia el, cu frunzele pe obraz, simțeam o fericire atât de dulce, încît îmi pierdeam răsuflarea. Mă rezemam de trunchiul lui, ca să nu cad. Fugeam noaptea din odaie, goală, și mă urcam în pomul meu; nu puteam dormi singură. Plângeam sus, între frunze, până ce se apropia ziua, și începeam să tremur. O dată era să mă prindă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
genelor. Am întrebat-o, într-o doară, de ce plânge. N-a răspuns. M-am apropiat de ea, i-am luat mlinile, am întrebat-o din nou, i-am strâns brațul. Tăcea întruna. Și atunci mi-am apropiat fața mai mult, răsuflarea mea aproape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai insinuant. A oftat o dată lung, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umerii mei, sărutîndu-mă pe buze, mușcător, sălbatec. Am avut o ciudată bucurie când m-am dus să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea fi comparat cu Corul tragediilor grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri, și tinerii nu se înșală niciodată atunci când e vorba de viață... Maria apucă iar brațul lui Ieronim. - Ai auzit ce-a spus? A
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri, se opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări cu privirea, tresărind la răstimpuri din tot trupul, parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
om lăsa mai în voie... Domnule elev, adăugă apropiindu-se, dumneavoastră vă țineți la mijloc, între noi. Vă uitați când la stânga, când la dreapta, și urmăriți cum se clatină porumbii. Când vreți să vă odihniți o clipă, să vă trageți răsuflarea, ne fluierați ușor, și ne oprim și noi și vă așteptăm... Pe aici, își dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scoase piatra și o așeză pe marginea șanțului. Era o piatră mare, bolovănoasă, care parcă se clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am liniștit, vreau să-i cer iertare c-am îngropat galbenii și m-am prefăcut că-i găsesc. Moșul își înălță fruntea și-și roti privirile pe deasupra noastră. Parcă s-ar fi pregătit să ne spună ceva. Așteptam toți, ținîndu-ne răsuflarea. Dar el își împreună mâinile și începu să-și miște degetele, ca și cum ar fi vrut să se pipăie, apoi, opintindu-se, oftând adânc, dădu pătura la o parte. Am încremenit toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Când i-am văzut înaintînd pe șosea, am ridicat glasul și am strigat de departe: - Braț! Braț! Ia govoriu po russki! Alergam spre ei, cu brațul ridicat strigînd: Braț! Rumunski! Zdies niet Niemetzi! Apoi m-am oprit, ca să-mi trag răsuflarea. - Ce te-a apucat? strigă unul din ei. Sîntem români. Rușii urcă pe la Oglindești. Am oftat și am voit să-mi fac cruce. - Asta-i șoseaua spre Dumbrăvi? mă întrebă un sublocotenent. I-o arătai, așa cum se vedea, la câțiva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și lângă el, Ilaria, ca și cum n-ar fi auzit nimic, ci și cum n-ar fi înțeles ce se întîmplă. - La pământ, le-am strigat. Apoi i-am văzut pe amândoi prăvălindu-se, foarte aproape de șanțuri. M-am târât ținîndu-mi răsuflarea. - Ilaria! am strigat apucîndu-i mâna. Ilaria! - Spunea că nu scapă, a șoptit. Spunea că ăsta e locul. Era caldă și mă privea cu ochii deschiși. Dar eu știam. [1977) Mircea Eliade TINEREȚE FĂRĂ DE TINEREȚE... Pentru Sybille I De-abia când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dumneata, pe doctorul Gavrilă, pe cine altcineva am voi să luăm; într-un cuvânt, vor să te împrumutăm pentru o perioadă de timp. Și pentru că ne lăsăm greu, Gestapoul are mână liberă. Se opri, parcă și-ar fi pierdut deodată răsuflarea. Pentru întîia oară i se păru obosit, îmbătrînit. - A trebuit să le cedăm copii după rapoartele făcute în primele săptămâni, la spital. Lucrul se obișnuiește, și nu puteam refuza. Evident, n-am comunicat tot. În ceea ce privește materialele mai recente, printre altele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pașaport elvețian, pe numele de Martin Audricourt, născut în Honduras, la 18 noiembrie 1939. Paris, noiembrie-decembrie 1976 Mircea Eliade UNIFORME DE GENERAL Înaintau amândoi în vârful picioarelor, cu mare grijă, și de câte ori podeaua scârțâia mai puternic, se opreau brusc, ținîndu-și răsuflarea. Și în acea clipă, aproape fără să-și dea seama, Ieronim apăsa butonul lămpii de buzunar și rămâneau pe întuneric. - Să nu-ți fie teamă, îi șopti când, puțin timp în urmă, se împiedică de o frânghie pe care nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un sac cu lemne și uscături. - Poate au prins de veste, continuă Iconaru, coborând și mai mult glasul, și vin să ne caute... Tăcură amândoi, ținîndu-și răsuflarea. - Dacă ne surprinde cineva, începu brusc Ieronim, silindu-se să nu ridice glasul, le spui adevărul. Ne-am întîlnit întîmplător alaltăieri și ți-am vorbit de o colecție de fluturi. Dar ti-am vorbit mai ales de teatru, de tainele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ieșind dintr-un nor alb, soarele desena deodată pe zid conturul net al luminii și al umbrei, sângele mi se aprindea deodată când îmi aminteam. Mă înăbușeam amintindu-mi, sângele mi se îngrămădea tot în piept, în dosul frunții, și răsuflarea mi se îneca, vedeam, simțeam atingerea crudă și catifelată a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pregătim ținuta... Profesorul lasă să-i cadă din mână perdeaua de iederă și caprifoi, pe care o ridicase când se întorsese să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are să vină, ai să-i auzi pașii prin curte, acum-acum-acum îi auzi ? îi auzi ? are să vină ? n-are să vină ? Acum, acum, ai să-i auzi pașii prin curte, pe scară, în fața ușii, nimic, decât tic-tacul pendulei din hall, ca o răsuflare străină, egală, ca o prezență străină, mereu alături, mereu nevăzută, care te urmărește, e atât de ușor să se ascundă printre mobilele vechi, în penumbra prăfuită a casei, ca să te urmărească, și inima, care va plesni sub strânsoarea neagră, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care se trag ritmic, care se strâng, curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmărește, și nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]