8,590 matches
-
apropiată foarte mult de sacru. Mă plimb printre clădirile Înalte, privesc cum vechiul se Împletește cu noul și Îmi țin respirația. Totul este agitat, Însă agitația emite o liniște de catedrală. Statuia lui Am avut un vis. Se facea că rătăceam În Lumea Oglinzilor Cea din alte timpuri, Din universul magic - al Alissei Fabulos. Nu mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de mână / ca prin valurile reci, turbionare, / să ieșiți spre țărmuri împreună”; doar iubirea rămâne veșnic călăuzitoarea: „cu-aripi de sfinte zburătoare”, mereu în armonie, „sunet de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după un deal de aur ce străluce / și
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
mare” - Alegerea duhovnicului este un lucru extrem de greu. Abia în momentul în care găsim duhovnicul potrivit, conștientizam câte urcușuri și coborâșuri are drumul pe care trebuie să ne ducem propria cruce. Părinte, ce ne sfătuiți să facem pentru a nu rătăci de pe drumul cel bun? - O spovedanie este, negreșit, un fel de catehism. Permanent te cercetezi, iar când ajungi la duhovnic nu trebuie să te rușinezi cu niciun chip: „Domnule, asta am facut!”. Ce rușine? Rușinea este armă diavolului, grozav de
Despre Spovedanie şi Împărtăşanie [Corola-blog/BlogPost/96763_a_98055]
-
și apun, universuri identice se surpă în sine,/ paradisuri, infernuri, locuri de trecere,/ clopote de eter macerează timpanele,/ hohotul deșucheat al bătrînei apocalipse/ ce se repetă etern" (ibidem). Coloana sonoră e cea uzuală a momentului ^60: "acele țipete, acele lătraturi,/ rătăcind prin tăcerile uriașe, pustii" (ibidem). Sau într-un crescendo ce s-ar vrea muzical (,acele țipete, acele lătraturi,/ strigătul, urletul, hohotul,/ țes împreună un altfel de muzică, ce le topește pe toate" - ibidem), dar care culminează într-un soi de
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
armoniei perfecte dintre un EU debusolat, instinctual, bântuit de nevroze, angoase, visceralitate și un univers (bucureștean), grotesc, întunecat, sumbru, înspăimântător. Citit în afara contextului, fiecare poem al Oanei Cătălina Ninu este o mărturie despre existența traumatizată a unui tânăr de azi rătăcit în coșmarul unei lumi decerebrate, aflate la cheremul simțurilor (monstruoase). O poezie confesiune în care intensitatea trăirii (venită pe filieră Angela Marinescu) se îmbină cu suprarealismul combinatoriu specific memoriei și fanteziei mereu capricioase ale Norei Iuga. Poemele din prima secțiune
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
răzbate puterea visului, pe unde eul poate coborî în sine, cît mai adînc; ca în acest poem antologic: "Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu./ El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
parc și nici la familia Florcioiu; să-l regăsesc pe Balduin, n-am mai vrut. Poate că n-aș mai fi știut niciodată de el, dar prin decembrie, se pregătea de Crăciun și voiam să-i fac mamei un cadou, rătăceam prin Taica Lazăr unde rămăseseră incă - gândește-te, suntem în 1953 - câteva magazine prăpădite de tricotaje... din față-mi apăru o pereche ciudată pe care nu mi-a fost greu s-o recunosc: Balduin, fără eterna pelerină, pur și simplu
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-am eliberat creierul de forme umane/ am privit ploaia care a supt trei orașe cu mînăstiri cu tot/ și fulgerul a apărut de trei ori în formă de cruce/ trăznind toți peștii din rîu
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
mică parte a operei sale împrăștiate prin diferite publicații (sau din sertarul cu trandafiri galbeni!), închegând un volum reușit despre care se va vorbi cu siguranta multă vreme. Ba chiar îndrăznesc să cred că acesta carte numită inspirat și sugestiv Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni va deveni o carte de referință pentru cercetătorii și iubitorii de teatru din România. Trandafirii galbeni semnifică prietenie sinceră, fericire și dragoste platonica - fie că așa să fie... pe vecie! Toți cei care o cunosc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cu siguranță că ar fi venit cu drag și s-ar fi bucurat alături de noi de acea dimineață literară de excepție petrecută la Nottara. Să nu uit - a mai fost prin sală și unul - nu merită să-i rețin numele - rătăcit prin statul Nevada, care merită felicitări pentru cenzură perfectă pe care practicat-o într-un articol pus pe internet. Da, așa cenzură mai rar. Să fie vreun urmaș al specialiștilor în cenzură de prin vremurile trecute? Bine că a plecat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
puternici. Publicam și spunem ce ne dictează conștiința. Nu suntem influențați de nimeni. Mulți oameni de litere de peste ocean privesc la noi cu speranța că menținem o ștafeta înaltă de valori românești, ca recuperăm și nu pierdem talentele literare românești rătăcite prin lumea largă. Publicam mulți scriitori din țară - încurajăm tinerele talente și în felul acesta ținem legătură cu ai noștri, de acasă. 5. Asociația Canadiană a Scriitorilor Români este un loc în care se construiesc punți trainice între limba și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Plutesc printre nori, cu singurele mele averi: Credință, Nădejdea, Dragostea... Pustiu, la capăt de lume, înzăpezit în nopțile stelare, primesc să stau la masa de joc cu Moartea... Începe jocul..., jocul..., jocul, flacăra nestinsa a vieții.., durerea umbrelor îngenunchiate și rătăcite prin deserturile infernului..., jocul de-a Viața..., jocul de-a Moartea..., jocul de-a Dragostea... Respirația trupului meu e gata de atac, căzând în nedumerire..., cine?..., cine va câștiga și de data aceasta?! Vulturii de pradă, mă hăituie sub ploile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
octombrie. și pentru că George Filip este cel care a pus umărul la acest eveniment cu valoare imensă pentru mine, sigur că trebuia să mergem împreună să scoatem cartea de la tipar. și am mers. Prima persoană care a văzut cum arata Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni, a fost desigur Poetul. și i-a plăcut. A pus mâna pe un exemplar și nu l-a mai lăsat, nici pentru autograful pe care i-l pregătisem. Iată-ne, în sfârșit în ziua de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ziua de duminică, 3 octombrie, la sala „George Constantin” a Teatrului Nottara din București, unde datorită unui om special, un artist de excepție, pe care eu îl ador, Mircea Diaconu, lansarea, dublă lansare, pentru că Toamnă lui George Filip a venit Rătăcind printre șoapte și trandafiri galbeni, a fost altfel, a fost ceva atat de intim, atât de aproape de suflet, încât fiecare dintre oaspeții noștri au plecat cu un dar de iubire în suflet, un dar de la și pentru prieteni. Mulțumesc și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
alungarea fărădelegii, minciunii, nepotismului, furtului din banii publici, nesimțirii politice și penalilor din instituțiile publice. Dacă nu vom face asta împreuna în 2013 și în anii care urmează, nu vom avea nici libertate, nici democrație și nici progres, ne vom rătăci în întunericul minciunii și al dictaturii și vom rata drumul spre Vest, singurul drept. Calea dreaptă este cea mai scurtă și mai cinstită", a completat democrat-liberala. Și mai doresc pentru noi toți să avem în 2013 o presă liberă, definită
Macovei: Trebuie să ne opunem protejării "penalilor" din Parlament () [Corola-journal/Journalistic/40042_a_41367]
-
către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi prin pilde, luate din sus amintita poezie (?): „În pădurea cea umbrită Eu adesea rătăcesc, Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” Că d-ra are o „fantaisie” atât de „romanesque”, încât îi place să rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
naționale, ne vom nevoi a dovedi prin pilde, luate din sus amintita poezie (?): „În pădurea cea umbrită Eu adesea rătăcesc, Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” Că d-ra are o „fantaisie” atât de „romanesque”, încât îi place să rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită” nu înțelegem. Poate, umbrită de nouri!? Sau, poate, din lipsă de rimă pentru „iubită” din viersul al treilea! - Jertfe ale rimei
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
treacăt notele falșe, afectarea. Să vorbim despre idee, despre concepție? „Zădarnic ne-am mai zbuciuma Să le întâlnim în cale” (vorbind în limba muzelor, care e la modă). Douăzeci de versuri se învârtesc toate împrejurul ideiei că: se plimbă, sau rătăcește prin pădure, gândiduse la mititica ființă, care e pretutindene și necăiri. Această concepțiune e prea ordinară ca să mai merite discuție! Arta trebuie să aibă originalitate puternică, energie, vlagă. Arta trebuie să placă, să instruiască, să înnobileze, să farmece, să entuziasmeze
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
o tipografie, străbătând un drum greu până ce a pătruns în lumea literară., primul său roman Terra do Pecado (Pământ al păcatului) a fost în 1947. Manuscrisul următorului său roman - Claraboia (Lucarna) - terminat la vârsta de 30 de ani, s-a rătăcit la Editura Carrinho, de unde l-a recuperat în ultimii săi ani de viață și i-a apărut postum. Culmea este că Editura Carrinho este cea în care au văzut lumina tiparului celelalte scrieri ale autorului. Prima parte a expoziției, Sămânța
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
îngroșate încît sare peste marginea de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr/ în acest ghetou nesfîrșit al zilei și al nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit/ nici bătrînii nu își mai pot folosi protezele/ nici pîntecul femeilor nu mai poate fi plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
avut profesori vrednici la București, pe Alexandru Marcu, pe Umberto Cianciolo, pe Anita Belciugățeanu, dar dragostea pentru italiană i-o trezește primul un profesor cu sclipiri de geniu G. Călinescu. Erau vremuri de război, erau unele minți strălucite care se rătăciseră, Rebeliunea, decretele antonesciene, alarmele aeriene, mizerie, plîns, sânge. Directorul Institutului decide ca tânărul student de la Litere, Mircea Popescu, merită o bursă la Roma, să continue acolo anii 3 și 4. Profesorul Al. Marcu îl formase practic pe studentul lui din
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară Suspine prelungite în blonde note stinse" Cînd vioarele tăcură, VII). în constelația metaforică a lui Petică, sinestezia ocupă un loc central, deoarece ea concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pe Konrad Lang cu tratament specializat și de ultimă oră care să stopeze maladia. Simone și doctorii care o ajută reușesc să descopere „scheletul din dulap”: secretul, păstrat cu vigilenta de Elvira Koch, îl salvează pe Konrad Lang, care a rătăcit în amintirile anilor îndepărtați. Pozele din albumul familiei funcționează că stimul al memoriei, sexagenarul se întoarce în timp și retrăiește episoade petrecute în cursul călătoriilor în marile orașe, ca și farsele acelei vârste, când el și Thomas se numesc Koni
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]