1,727 matches
-
mine, porunci el. În loc să se grăbească să se supună, bărbatul Îl fixa făcându-i semne din ochi. — Mai adineauri a venit unul, Manetto, când dormeați. Iar domnia ta dormi adânc, priorule. — Messer Manetto? Ce voia? — Te căuta pe dumneata. Un individ răutăcios, acru ca o lămâie. A zis ceva despre niște conturi. A zis că are să se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să-mi dea găzduire, dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la subiect și am fost în stare să răspund la toate întrebările care mi-au fost adresate. Când am terminat, m-am uitat la Lulu. Stătea cu brațele încrucișate pe trupul scheletic, iar fața i se încremenise într-o bosumflare răutăcioasă. Îmi dădeam seama că fumega de nervi. — Te-ai descurcat bine, copile, mi-a spus Phil îmbrățișându-mă atunci când ne întorceam către etajul doisprezece. — Datorită lui David, i-am răspuns în vreme ce colectivul de la Grant Books se îndesa în lift. Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prin expresivitate absența cuvintelor. Și dacă Între timp vine locomotiva? Până ajungi tu din nou În tren cu scleroza ta, noi vom fi departe, interveni doamna În vârstă cu o voce În care se amestecau mila, disprețul și o bucurie răutăcioasă. Și-apoi ce să auzi? Că nu-s În Parlament. Noi musai să ajungem acasă! Încolo, treaba lor. Cum o să plece trenul fără șef? Întrebă domnul cu Magazinul. Mă doare În cot de șef, domnule! Vorbeam de bărbatu-meu. Datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putut uita ceva, deși repetase de atâtea ori fraza asta la care muncise În taină, zile În șir și pe care o rostise cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a pură ignoranță; ei vor susține că și artiștii și publicul trebuie să fie Învățați să se Înțeleagă pe ei Înșiși și obiectul care-i leagă, să facă această relație clară și pe deplin conștientă; smulgeți frunzele omului verde și răutăcios, izgoniți-l dintre copacii lui. Nu contest că există loc și pentru analiza științifică sau cvasi-științifică a artei, așa cum există (ba Încă unul cu mult mai cuprinzător) pentru cea a naturii. Pericolul Însă, și În artă și În natură, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Dom’ ser... Koenig mă împroșcă cu salivă: — Sunt mai mare în grad, deșteptule! Faci cum îți zice Marele Bill! Am văzut roșu în fața ochilor. — Cere-le un alibi și întreabă-i dacă Betty Short se prostitua. Drept răspuns, Koenig chicoti răutăcios. Am străbătut peluza și am urcat scările în fugă, iar cei doi bărbați s-au dat în lături , ca să-mi facă loc. Ușa de la intrare dădea într-o cameră de zi sărăcăcioasă, unde un grup de tineri fuma și citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
arestări a lui Lee n-am aflat nimic. Am stat de vorbă cu lesbienele de la La Verne’s Hideaway, întrebând dacă domnul Foc s-a întors să le mai deranjeze, iar drept răspuns am primit numai „Nu“-uri și glume răutăcioase. Padre mi-a făcut rost de o copie după dosarul complet de arestări deosebit de periculoase făcute de Blanchard, dar n-am avut nici o revelație. Kay, mulțumită de monogamia noastră, mi-a spus că sunt mai rău decât un nătărău când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spațiul verde pentru primărie. — Și cu Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi de copil minune al artelor plastice, iar Madeleine o parașută, ceea ce bănuiesc că știi și tu. Nu fi răutăcioasă, Jane! am dojenit-o. Jane ciocăni ușurel cu inelul în masă și spuse: Îmi cer scuze. Poate că îmi doresc să fiu și eu așa. E clar că nu-mi pot petrece restul vieții cu grădinăritul și sunt prea mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-ar fi avut curaj să mai lucreze. Am plecat de acolo și am frecat menta, dând o raită prin vechile locuri care mă obsedau. Am trecut pe la azil. Tata nu m-a recunoscut, dar părea plin de o bravură răutăcioasă. Lincoln Heights înflorea. Era plin de case noi ce-și așteptau chiriașii apartamente din prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle Rock Legion încă mai avea un panou care făcea o reclamă stridentă meciurilor de box de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a mai găsit nimic de întrebat, a dat din cap și a scos un sunet de neînțeles, un fel de mormăit de aprobare, dar unul mai degrabă răutăcios. - Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a adormit imediat, epuizată. În următoarele două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adevărat că anumite lucruri mi s-au părut încă de atunci curioase. De pildă, faptul că nimeni nu putea să spună despre Bătrânul ceva sigur nici măcar între patru ochi. Apoi mi se părea ciudat că nu prea îndrăzneau să fie răutăcioși, mărturisindu-și îndoielile, decât în șoaptă și cu teamă, de parcă în orice moment Bătrânul ar fi putut să iasă din sala cu oglinzi cu biciul în mână ca să-i pedepsească. Până și Mopsul era prudent. Când, luat de val, scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum venea pe coridor, Mopsul a spus odată răutăcios: „Un fund de femeie e uneori mai periculos decât o întreagă poliție”. Tot el, câteva clipe mai târziu, s-a grăbit s-o salute primul. Legătura care i se atribuise cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: „Lasă să vadă și el cum e când rămâne cineva fără animalul pe care l-a crescut. El câți câini a omorât?” Dar nu l-a aprobat nimeni. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întâmple”. „N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?” „Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine”, l-a repezit Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; „gâsculița” a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-o miros. Cu bătrânii, ea se arăta de obicei caustică, îi lua peste picior când se întreceau cu gluma și o ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: „Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza”. Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingându-i fără voie pe clevetitori să se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în sfârșit Domnul Andrei. „Poate ați stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aflu de la ea ceva foarte important privind trecutul meu. N-am găsit-o însă nicăieri. M-am dus la Arhivar și l-am întrebat dacă nu cumva cunoștea el numele femeii și locul unde o puteam găsi. Arhivarul a râs răutăcios. Îi făcea plăcere, în mod evident, că mă aflam în încurcătură. Pe coridor, mi-a venit o idee. Am căutat-o pe Moașa, i-am făcut ochi dulci și m-am culcat cu ea. După ce-am iubit-o, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și o aduse în locul deschis din mijlocul satului. La un semn al lui, tobele începură să bată din nou, iar Ntombi jucă dansul despărțirii. După aceea plecă singură spre miazăzi, pipăind prin beznă pământul cu tălpile. Ochiul străin o privi răutăcios, mai rece decât luna, iar în apropiere răsună răgetul unui leu. Fata vru să se oprească, însă tobele bătură mai tare și ea începu să cânte, mergând mai departe. Pe urmă se contopi cu întunericul. Până să răsară lumina mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încă negru! strigă el. Alt preot căută să-l liniștească: - Ai să-ți găsești destule în Ta Kemet. Ce preț mai putea să aibă fără Tefnaht?! Dar bătrânul, care simțise de unde izvora ciuda fiului Zeului Apelor, zise cu o sclipire răutăcioasă în ochi: - Femeile sunt totdeauna ciudate, iar șarpele acela avea mintea scăpărătoare și trupul frumos. Și nici nu mai era rob: ai uitat că toți robii, și chiar soldații îl credeau zeu! Preotul Zeului Apelor socoti că era mai înțelept
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Gerald s-a făcut actor. — Da, da, zice dna James. El ți-a trimis telegrama, Henry. — El a fost primul Căpitan Hook, dacă nu mă-nșel, spune Henry. — Bravo! bate Theodora din palme. — Tic-tac, rostește Henry cu un zâmbet ciudat, răutăcios, și, datorită pleoapei căzute, pare să facă greoi cu ochiul. — Ce vrea să spună? Întreabă dna James. — Cred că face aluzie la crocodilul din Peter Pan, zice Theodora. — O aventură În toată regula, spune Henry și Închide amândoi ochii. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o facă “Într-un mod neviolent, pentru a nu-și Întrista prietenii“ (prieteni, desigur, În sensul vechi și, acum, aproape depășit, de familie apropiată). Când William Îi povestise pentru prima dată, atitudinea tatălui lor i se păruse de o cruzime răutăcioasă, În ciuda faptului că avusese efectul dorit, de a Îi stârni lui Alice hotărârea Încrâncenată de a trăi. Fenimore Însă, dacă s-ar fi gândit puțin la decizia de a-și pune capăt vieții, ar fi fost de acord cu sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]