KorAP: Find »[drukola/base=răzgândi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...79 >

1,968 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

Luați-l, domnule van Pels. Luați-vă bunul nume olandezo-american și certificatul de identitate care nu menționează nici o religie și intrați în Statele Unite nefiind unul dintre cei aleși. M-am gândit la asta mulți ani. M-am tot gândit și răzgândit. Am cântărit șansele, am luat în calcul pericolele și am pus la punct detaliile practice. Dar nu mă așteptasem ca posibilitatea de a alege să îmi fie oferită așa de ușor. Nu exista nici o dovadă asupra adevăratei mele identități. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
o prinse mai bine. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse fără să își ridice privirea. Nu veți simți nimic. Am tras din nou. —Trebuie să stați nemișcat, domnule van Pels. Mi-am smuls brațul din strânsoarea lui. M-am răzgândit. —E o operație minoră. Așa cum am spus, nu veți simți nimic. M-am răzgândit. Nu avusesem de gând să țip. Nu vreau să îl șterg. Nu aveți nici un drept să îl ștergeți. Puse jos bisturiul și se ridică. Mă privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ridice privirea. Nu veți simți nimic. Am tras din nou. —Trebuie să stați nemișcat, domnule van Pels. Mi-am smuls brațul din strânsoarea lui. M-am răzgândit. —E o operație minoră. Așa cum am spus, nu veți simți nimic. M-am răzgândit. Nu avusesem de gând să țip. Nu vreau să îl șterg. Nu aveți nici un drept să îl ștergeți. Puse jos bisturiul și se ridică. Mă privi țintă un moment, suficient cât să văd dezgustul pe chipul lui. Cum doriți. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
să nu mă întrebe, în timp ce depășeam o mașină care pierdea vremea pe banda de viteză, lăsând în urmă panouri cu reclame la benzină, pastă de dinți și mașini de vânzare la mâna a doua, ce m-a făcut să mă răzgândesc. — Pur și simplu mi s-a părut o idee proastă. —Aseară nu ți se părea. Sau în ultimele două săptămâni. Nu atunci l-ai văzut prima dată pe doctor? Deci ajunsesem iar la subiectul acesta. Nu am vrut să îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
în soare. Nu era o zi în care să stai într-un cinematograf întunecat. I-am spus lui Madeleine că trebuia să merg la birou și apoi să mă opresc pe șantier. Am intrat în parcare, dar apoi m-am răzgândit și am luat-o iar pe autostradă. Conform programului din ziar, aveam timp suficient. Cinematograful era plin cu copii și oameni în vârstă. Eram singurul adult dornic să își petreacă după-amiaza într-un mod atât de inutil. Am ocupat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

ei. Se așeză la birou În după-amiaza aceea și nu se opri din scris până a doua zi la prânz; Într-o misivă Înfrigurată de treizeci și patru de pagini Îi mărturisi cât de mult o iubea. Însă după ce reciti scrisoarea, se răzgândi, o rupse În bucăți, o aruncă În toaletă și trase apa. Nu poți descrie iubirea În cuvinte, iar dacă poți, Înseamnă că aceasta a dispărut deja. Sau că Începe să se stingă. În cele din urmă rupse o foaie dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
prezentă un bărbat șters și insipid, cu fălci prea pătrate și o frunte pe care crescuseră două sprâncene groase ca o pereche de mustăți stufoase, spunând: Faceți cunoștință, Efraim Nisan - Ted Tobias, hai să fim toți trei prieteni!, Fima se răzgândi și se Împotrivi din toate puterile divorțului. Ted și Yael luară avionul Înapoi spre Seattle. Nu mai ținură legătura, În afara câtorva aerograme sau cărți poștale referitoare la probleme de ordin practic. Câțiva ani mai târziu, pe la Începutul lui 1982, Yael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de suferință și sarcasm de pe chipul ei Îi trezi un fior de dorință. Își vârî nasul În hârtiile lui și spuse: Dar sunteți Încă o femeie foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Nu voiați să telefonați? Nu. M-am răzgândit. Mă răzgândesc În privința multor lucruri acum. Deci nu sunt urâtă? —Dimpotrivă. Nici tu nu ești chiar o frumusețe. Păcat că ai făcut cafea. N-am cerut nimic de băut. Nu contează. Poți s-o bei tu. Și mulțumesc. Se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și sarcasm de pe chipul ei Îi trezi un fior de dorință. Își vârî nasul În hârtiile lui și spuse: Dar sunteți Încă o femeie foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Nu voiați să telefonați? Nu. M-am răzgândit. Mă răzgândesc În privința multor lucruri acum. Deci nu sunt urâtă? —Dimpotrivă. Nici tu nu ești chiar o frumusețe. Păcat că ai făcut cafea. N-am cerut nimic de băut. Nu contează. Poți s-o bei tu. Și mulțumesc. Se opri În ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului de-a urca scările, deci ce mai povestește astăzi domnul profesor al meu? A venit deja mântuitorul Sionului? Arabii s-au răzgândit și s-au hotărât să ne iubească? —Bună, Baruch, se mulțumi să spună Fima. — Da. Bună ziua, dragul meu. Ce mai e nou? Te mai supără spatele? Spatele, spuse bătrânul, spre norocul nostru, spatele a fost condamnat să stea mereu dinapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nu fie ars. Și văzu un gândac de bucătărie legănându-se spre el, obosit și indiferent. Nu Încerca să scape. Fima fu cuprins brusc de o dorință ucigașă și, Încă Îngenuncheat, Își scoase pantoful din picior, Îl ridică, dar se răzgândi, amintindu-și că tot așa, cu o lovitură de ciocan În cap, fusese ucis În Mexic marele Lev Troțki, de către agenții lui Stalin. Și Încremeni, dându-și seama dintr-odată de asemănarea dintre Troțki În ultimele sale fotografii și tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pe Yael și pe sine Însuși pe casa scărilor, pe Întuneric. De fapt, ar fi plăcut să-i provoace acum la o discuție pe cei doi conspiratori. Fără Îndoială că i-ar face praf. Era convins că Annette Tadmor se răzgândise și că precis că nu avea să vină la Întâlnire. De ce ar fi venit, În fond? Silueta ei plină, rotundă, amărăciunea, rochia de bumbac, simplă ca a unei școlărițe dintr-un internat, toate astea Îi treziseră o umbră de dorință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
la Întâlnire. De ce ar fi venit, În fond? Silueta ei plină, rotundă, amărăciunea, rochia de bumbac, simplă ca a unei școlărițe dintr-un internat, toate astea Îi treziseră o umbră de dorință amestecată cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și din doi pași mari ajunse la masa lui Fima, care se sperie, văzând că băiatul purta un revolver prins de cureaua pantalonilor. —Iertați-mă, sunteți cumva avocatul Prag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nu justifica faptul că fluturele simboliza În ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea, În timp ce gândacul devenise Întruchiparea a tot ce era detestabil. Care fusese totuși cauza morții? Fima Își aminti că dimineață, când ridicase pantoful asupra lui Troțki și se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase să se sustragă destinului. Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
chiar și un ceainic electric nou. Și regretă imediat că nu verificase dacă nu era cumva de producție germană, fiindcă Fima făcea tot posibilul să evite produsele germane. Spre bucuria sa descoperi că ceainicul era din Coreea de Sud. Despachetând cumpărăturile se răzgândi iar, hotărî să renunțe la restaurant și să ia micul dejun acasă. Cu toate că și Coreea de Sud era notorie pentru brutalitatea cu care reprima orice rebeliune și pentru felul În care poliția spărgea capetele studențior care manifestau. Până când apa Începu să fiarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
element din linia oficială. Fima văzu În asta o confirmare a teoriei sale referitoare la pașii mici. Convocă deci Consiliul Revoluționar la o mică ședință În sala În care ținea Țvika seminarele, la campusul de pe Muntele Scopus. Anunță că se răzgândise și că nu mai pleca la Tunis. De data asta procesul de pace nu trebuia să Înceapă ca o uvertură de operă, În stilul lui Begin și Sadat, ci dimpotrivă, cu mici gesturi de bunăvoință, care puteau să topească treptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
preț“ În ochii oamenilor cu scări de valori diferite. Nina Îl Întrerupse: —Sunt În mijlocul unei Întâlniri de lucru, biroul e plin de oameni, vorbim altă dată. Vru s-o Întrebe dacă ședința era legată de sexshopul ei ultrapios, dar se răzgândi, Își luă rămas-bun și se abținu aproape un sfert de oră până să-l sune pe Țvi Kropotkin și să Înceapă să-i povestească despre articolul pe care Îl scrisese În noaptea aceea. Spera În sinea sa să obțină o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
iubesc. Ăsta ar fi singurul lucru care m-ar putea salva. Să Încetez pur și simplu să-l iubesc. Dar cum s-o fac? Tu știi totul, Fima. Poate știi și asta? El zâmbi, ridică din umeri, mormăi ceva, se răzgândi, dar În cele din urmă se adună și spuse: Ce Înțeleg eu din dragoste? Cândva credeam că iubirea e punctul În care se Întâlnesc cruzimea și compasiunea. Astăzi sunt convins că toate astea nu sunt decât vorbe goale. Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-și dea seama ce trebuia să spună sau să facă, se apropie de fereastră și o deschise, ca să intre puțin aer proaspăt. Apoi Îi trecu prin minte că poate copilul avea gripă, deci aerul rece Îi putea dăuna, așa că se răzgândi și se grăbi s-o Închidă. Se duse În bucătărie, Își turnă un pahar de sifon din frigider și se Întoarse În camera de zi să-l bea. Parcă spera să-l influențeze pe Dimi, ca să ceară și el de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Troțki. Intră În bucătărie să bea un pahar cu apă Înainte de culcare și verifică dulăpiorul cu găleata de gunoi de sub chiuvetă, ca să vadă dacă nu mai apăruseră și alte cadavre. Apoi, văzând strălucirea de aluminiu a ceainicului celui nou, se răzgândi și se hotărî să-și facă un ceai. Până să fiarbă apa, Înfulecă pe nerăsuflate trei sau patru felii groase de pâine neagră cu gem. Și simți imediat nevoia să mestece o pastilă contra arsurilor. Stând În picioare În fața frigiderului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
le fie milă de el și să-l lase să se culce la loc, să se Învelească și să adoarmă din nou. Dar se Încurcă din ce În ce mai rău, la Început susținu că Dimi nu se simțise prea bine, Însă imediat se răzgândi și schimbă linia de apărare, prezentându-le versiunea opusă: Dimi fusese În regulă, dar el se simțise rău. Ca de obicei, Tobias Își păstră stăpânirea de sine. Și rosti cu răceală doar o singură propoziție: Fima, cred că de data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ajută să-și Îmbrace paltonul fără să cadă În capcana mânecii, coborî cu el În stradă, Îl instală În taxi și Îi dădu chiar el șoferului adresa, ca pentru a se asigura dincolo de orice Îndoială că Fima nu se putea răzgândi și nu le putea bate din nou la ușă. Și În fond, de ce nu? Le datora o explicație. În acea clipă, stând gol și lipicios În baie, era hotărât să se Îmbrace imediat, să cheme un taxi, să se Întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și ochii șoferului, În drum spre ei. Va sfărâma În bucăți neînduplecarea și cruzimea. Va Împiedica spălarea creierelor. Îi va obliga pe toți să Înțeleagă În sfârșit cât de aproape e dezastrul. Dar Întrucât stația de taxiuri nu răspundea, se răzgândi și sună la Annette Tadmor. După două apeluri renunță. La trei se băgă În pat cu cartea englezească despre istoria Alaskăi, pe care o luase din zăpăceală din casa lui Ted și a Yaelei, fără să ceară voie. O frunzări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Și În afară de asta, noi suntem terminați. Se referea În clipa aceea la statul Israel, la tabăra de stânga și, În același timp, la el și la prietenul său. Dar după ce așeză din nou receptorul În furcă, medită puțin și se răzgândi: nu avem voie să devenim isterici. Fu pe punctul să sune din nou la Țvi pentru a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să-i cadă din mână și a trecut mai departe, continuând să caute ca un orb. S-au rotit cocorii și au dispărut. Vântul se domoli În spatele geamurilor. Se lăsă o liniște Înghețată. La unsprezece fără un sfert Fima se răzgândi iar, se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]