5,123 matches
-
din studenție ca redactor la „Rampa”, unde a și debutat în 1924, cu un interviu luat lui N. Iorga, funcționând aici până în 1938. A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic” - interviurile și reportajele publicate în această revistă și în „Rampa” le va aduna în cartea Despre ei și despre alții... (1973) -, la „Jurnalul literar”, „Teatrul” ș.a. În calitate de secretar al Teatrului Național din București (1934-1964), de mai multe ori inspector general (delegat) al teatrelor, consilier în Ministerul Artelor (1946), M. s-
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
franceza. Debutează în 1908, cu o povestire, la „Viața românească”, iar în 1911 îi apare primul volum de proză scurtă, Ada Lazu, un an mai târziu fiind admisă în Societatea Scriitorilor Români. Își extinde colaborările și la periodice din București: „Rampa” (în care semnează și comentarii muzicale), „Lectura pentru toți”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”. Hipersensibilă, arsă de dorința de „a face ceva care să iasă din nivelul comun”, conștientă că are „aptitudini pentru lucruri mai alese”, suferind de „acea asfixie
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
construirii unui text literar, discursul său e sincopat, selectiv, compus din elemente considerate mai vizibile, mai semnificative. Exprimarea e ușor literaturizată, căutând efectul, uneori și prin inserarea unor regionalisme sau particularități de vorbire. Un episod ciudat îl reprezintă apariția în „Rampa” a romanului Tovărășie (în cincizeci de numere consecutive din 1912), despre care nici autoarea, nici altcineva nu va pomeni ulterior. Subiectul este banal: un vechil boieresc se autodistruge cedând ambițiilor de mărire ale soției sale și întovărășindu-se cu un
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
După debutul în foaia „Pagini sociale” (Botoșani, 1909), colaborează cu o teribilă spornicie, trimițând versuri și proză umoristică, însemnări literare, cronici dramatice, la „Revista telegrafică, telefonică și poștală”, „Arhiva CFR”, „Dreptatea” (Chișinău), unde a fost redactor, „Dobrogea jună” (Constanța), „Dimineața”, „Rampa”, „Teatrul”, „Săptămâna CFR”, la care a lucrat ca redactor pentru partea literară, „Gorjanul” (Târgu Jiu), „Timpul”, „Ultima oră”, „Tribuna românească”, „Almanahul literar”, devenit mai apoi „Steaua”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Jap, C. Daltă, Toader Gătej, Micu Delasiret, Mărioara
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
în 1929 se și stabilește. În 1932 era inspector-șef pentru școlile din Oltenia. A predat de-a lungul anilor la Liceul „Frații Buzești”, Școala Normală și Liceul „Nicolae Bălcescu”. A colaborat cu versuri, proză și articole la „Glasul Argeșului”, „Rampa”, „Ora”, „Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Adevărul literar și artistic”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Poezia”, „Cuvântul liber”, „Meridian”, „Ion Maiorescu”, „Adevărul”, „Gând românesc”, „Presa Olteniei”, „Viața”, „Vremea” ș.a. Încercările critice ale lui I. (autorul le denumește „imagini critice”), bine aduse din condei, cu
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
Parhon, „Așteptam pe altcineva”, RL, 1986, 27; Valeria Ducea, „Așteptam pe altcineva”, TTR, 1986, 7-8; Nicoleta Gherghel, „Așteptam pe altcineva”, LCF, 1986, 37; Ileana Lucaciu, Consecvența „sprijinirii”, SPM, 1986, 28; Natalia Stancu, Teatrul ca joc și adevăr. „Carlo contra Carlo”, „Rampa azi”, 1995, 24; Ghițulescu, Istoria, 344-347. C.M.B.
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
l-a cunoscut pe I.L. Caragiale. Este unul dintre membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor Militari. Debutează devreme, cu versuri și povestiri, în „Cronica” și în „Acțiunea” (1904- 1905). Colaborează la numeroase ziare și reviste, între care „Universul”, „Convorbiri critice”, „Familia”, „Rampa”, „Epoca” ș.a. O primă încercare dramatică publicată, Stavila (1915), ca și alte lucrări destinate scenei care au fost și tipărite ( Într-un adăpost, 1920, În gheare de lup, 1928, Vă ordon: Treceți Prutul!, 1942, O poveste adevărată, 1944) sunt simple
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
de Belle-Arte din București, unde însă va avea ca maestru un sculptor, pe Dimitrie Paciurea. În mediul literar (la „Revista copiilor și a tinerimii”, unde debutează în 1919 și unde îndeplinește și funcția de corector, la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”) pătrunde grație înzestrării lui pentru desen. Curând se afirmă în grafica publicistică, ilustrând texte de prin reviste, precum și cărți pentru copii (cum ar fi Haplea de N. Batzaria). Un timp lucrează într-un atelier de reclame ilustrate. Îndemnat de V.I.
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
a câștigat o anume notorietate prin versurile și proza publicate, mai intens din 1910, în „Universul literar”, „Fulgerul”, „Freamătul”, „Ramuri”, „Cosinzeana” „Flacăra”, „Drum drept”, „Viața literară” ș.a., dar și ca ziarist, colaborând cu comentarii despre actualitatea politică și artistică la „Rampa”, „Lumina” și „Steagul”. Un amplu reportaj în mai multe episoade a fost retipărit în broșura Moartea regelui Carol (1915). După războiul din 1916-1918 (la care a participat ca sublocotenent), I. ajunge la Chișinău, unde se dedică acțiunii de revigorare a
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
în franceză (în colaborare cu René Jolivet) piesa lui Victor Eftimiu Fantomă celei care va veni, în vederea reprezentării ei, pe scena unui teatru parizian. Întors în țară, isi efectuează stagiul militar (1927-1928), lucrând totodată că redactor și cronicar plastic la „Rampă” și scriind pentru „Vremea” cronică dramatică (pe care o va susține două decenii). E prezent, și sub diverse pseudonime (Vivian Bell, Don Juan, Don Jose, Don X), în numeroase periodice: „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ultimă oră”, „La Roumanie nouvelle
JIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
Studentul român»”, este redactor la „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista poporului”, „Arhiva nouă” și „Generația nouă”, unde asigura și direcția literară. Mai colaborează la „Biblioteca familiei”, „Românul literar”, „Ilustrațiunea română”, „Literatorul”, „Liga literară”, „Arta”, „Literatură și artă română”, „Biblioteca modernă”, „Rampa” ș.a. Bună parte din scrieri sunt republicate în „Revista theatrelor” (1893-1903), pe care o conduce. Semna și Lear, Don Livio, Rex. Ca versuitor posteminescian, L. transpune, declamativ și fără prea multă fantezie, discrepanța dintre real și ideal, invocând mândra izolare
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu manifestări histrionice de exuberanță, L. șochează pe toată lumea, și prieteni și inamici
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Editura Forum îi publică volumul de poezii Maree, premiat la concursul editurii de un juriu prezidat de Al. A. Philippide. E perioada în care susține cronica plastică a ziarului „Victoria” condus de N. D. Cocea și George Ivașcu, scrie la „Rampa” și la „Veac nou”. În 1946 și 1947, în calitate de consilier cultural, îl însoțește pe Tudor Vianu, numit ambasador la Belgrad. În 1948 F. se întoarce în învățământul universitar, ca asistent al lui Tudor Vianu la nou-creata Catedră de istoria literaturii
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
și director al Casei Regionale a Creației Populare din Galați (1961-1964), inspector pe probleme artistice în Galați (1966-1967), din 1967 face parte din redacție, iar din 1982 până în 1990 conduce revista „Ateneu”. Din 1990 înființează și conduce, la București, Editura Rampa și Ecranul. I s-au acordat Premiul criticii teatrale (1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
un soi de ingenuitate acidă. Cu timpul, depășind sfera teatrului în maniera lui Mihail Davidoglu în favoarea subtilităților maziliene și afiliindu-se la linia Horia Lovinescu sau Ecaterina Oproiu, G. începe să dilueze grandilocvența în favoarea tristeților lirice și să aducă la rampă problematica inerentă cuplului aflat la răscruce, vanitatea ultragiată a activistului, singurătatea ratării profesionale, nostalgia tinereții revoluționare ș.a.m.d. Volumul Teatru (1997), ediție de autor, reprezentativă pentru cei treizeci de ani de activitate teatrală, cuprinde Trilogia captivă: Cantonul de vânătoare
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la Craiova (liceul) și București (Facultatea de Filosofie și Litere, absolvită în 1928), colaborând cu articole despre teatru și cu proză la „Știrea”, „Flamura” (revistă care i-a editat volumul de debut în 1927, pe când D. era secretar de redacție), „Rampa”. Ca funcționar în Ministerul Învățământului (între anii 1928 și 1937), a continuat să publice proză în „Dimineața”, „Convorbiri literare”, „Universul literar” și în volume. Succesul obținut cu romanul Invitația la vals (1936) îi permite să-și asume conducerea Editurii Bucur
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Sadoveanu. Începe să publice versuri în 1894, în revista „Vatra”, și continuă să colaboreze, mai ales cu poezii, dar și cu schițe, editoriale sau eseuri scurte, în felurite publicații: „Vieața”, „Lumea nouă literară”, „Activitatea”, „Deșteptarea”, „Epoca”, „Familia”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată”, „Telegraful român” ș.a. Rareori, semnează și T. Duțu. Debutul editorial și-l face în 1896, cu volumul de versuri Crâng și luncă, reeditat de două ori în următorii doi ani. În ciuda unei tehnici poetice aproape fără cusur și
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
este suprimată). Aici servește interesele Partidului Național Țărănesc, ceea ce în 1929 i-a facilitat accesul în Parlament ca deputat, apoi ca senator. Proză și publicistică diversă i-au mai apărut în „Evenimentul literar” (sub pseudonimul M. Dobrin), „Pagini literare”, „Dimineața”, „Rampa” ș.a. Ca jurist, a publicat expuneri și studii judiciare (semnând F. Emilian). În articole de fond, reportaje, anchete, interviuri, rubrici ca „Note”, „Păreri și impresii”, „Fapte și observații” (semnate și E.D.F.), gazetarul consemnează și comentează evenimentele sau întâmplările timpului, încercând
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
cinci ani ca asistentă de regie a lui Moni Ghelerter la Teatrul Național din București (în timpul directoratului lui Zaharia Stancu), este, între 1954 și 1968, redactor la „Gazeta literară” și din octombrie 1968, la „România literară”. Dincolo și dincoace de rampă (1982) reprezintă mărturia interesului și admirației autoarei pentru slujitorii scenei, actori și regizori: „Faptul că îi cunoșteam, că participam zi de zi, minut cu minut, la elaborarea spectacolului nu reducea elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
era, în același timp, secretară, redactor, casier, contabil, corector, colaborator și director al revistei, fără să fi avut una sau alta dintre aceste funcții precise. Muncea din plăcere și devotament, de la o vreme aproape neplătită.” SCRIERI: Dincolo și dincoace de rampă, București, 1982. Ediții: Al. Rosetti în evocări, București, 1995. Traduceri: Jacques Chabannes, În raniță, bastonul de mareșal, București, 1977; Amédée Achard, Belle-Rose, București, 1983; Edgar Reichmann, Întâlnire la Kronstadt, București, 1992; Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini. Convorbiri despre cinema, postfață
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
de versuri, Arabescuri, va apărea în 1937, la distanță de un deceniu de primul. Semnând și cu pseudonimele H. Libanon și L. Feru, este prezent de-a lungul timpului în ,,Viața românească”, ,,Viața literară și artistică”, ,,Convorbiri critice”, ,,Pagini libere”, ,,Rampa”, „Flacăra”, ,,Conservatorul Brăilei”, ,,Curierul”, ,,Vieața nouă”, ,,Noua revistă română”, ,,Tânărul evreu”, ,,Țara nouă”, ,,Flacăra”, ,,Junimea Moldovei”, ,,Ecoul”, ,,Cugetul liber”, ,,Gândirea”, ,,Luptătorul”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Lumea ilustrată”, ,,Tiparnița literară”, ,,Epoca”, ,,Șantier” ș.a. Traduce versuri de Edwin Markham și Charles Baudelaire
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
și unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Hiena”, „Cele trei Crișuri” ș.a. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimele Teofil și Iunius. F. se numără între cei care au susținut, după întâiul război mondial, ideea racordării vieții noastre intelectuale și artistice la aceea europeană. Conceptul de
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
elogiul pe care i-l aduce profesorul Raoul de la Grasserie în „Revue internationale de la sociologie”. Pentru o vreme este inspector domenial delegat în județele Buzău și Râmnicu Sărat. Colaborează la „Carmen Sylva”, „Convorbiri literare”, „Revista idealistă”, „Adevărul ilustrat”, „Universul literar”, „Rampa”, „Lumea nouă”, „Floare-albastră”, „Clipa”, „Dimineața copiilor”, „Ilustrațiunea română”, „Convorbiri critice” ș.a., semnează și numeroase cronici muzicale, cu precădere în „Aurora” și „Îndreptarea”. În publicistică se folosește de mai multe pseudonime, printre care Raoul de Mont-Doré, Semper, Un Buzoian. Conduce ziarul
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență spectaculoasă. „Aci zace Mihăescu/ L-a pus naiba și-a mâncat/ Pe poetul Pavelescu/ Și-a murit intoxicat” și „Ți-am citit volumul/ Versuri cu duiumul/ Prețul, trei lei fix/ Poezie... nix
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]