11,500 matches
-
Femeia instituise o nouă ordine a lucrurilor, în care scaune reale, de lemn și nu numai, stăteau alături, într-o perfectă coerență, de scaune posibile, de scaune imaginare și imaginate. Insă această coerență era o insultă la adresa mea, era o rană vie, care ardea. Nu înțelegeam și nu voiam să înțeleg, pentru că, dacă aș fi înțeles, aș fi fost, poate, tentată să accept, iar acceptarea mi se părea imundă. Pentru a nu tulbura, printr-o ah, cât de firească aducere în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a-l ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată si-a lăsat corpul lui mic pe coadă și-a făcut avânt și dintr-un salt a înfipt dinții în spatele calului, făcându-i o rană care sângera puternic. Calul s-a ridicat în picioare, după care a început să arunce cu copitele din spate, gândind că poate lovi câinele dar nu a reușit. A început să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din spate, gândind că poate lovi câinele dar nu a reușit. A început să-l caute pe adversar și pentru asta se învârtea în cerc. A făcut câteva cercuri dar câinele nu mai era pe acolo, și pentru că îl durea rana, sărea odată cu picioarele în față, odată pe cele din spate până a culcat toată iarba la pământ. După ce cățelul s-a răzbunat, s-a dus în ogradă lătrând, pentru a anunța stăpânul de cele întâmplate. Vecinii au auzit tărăboiul din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Băieții nu știau că și copacii au spirit ca și omul de aceea suferă atât de mult când li se produce intenționat sau din greșeală vreun rău. În joacă ei și-au scris numele pe fagul lui Costinel, producând copacului răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spui despre ce este vorba și-i ceri voie să iei câteva tulpini pe care le fierbi vreme de mers o mie de metri. Apa în care a fiert floarea de foc o răcești și după aceea îmi speli bine rănile. Mergi apoi pe drumul care duce către imaș unde vei găsi bălegar de cal pe care-l vei amesteca cu pământ negru. Amestecul acela îl învelești într-o cârpă cu care îmi legi rănile. După șapte zile desfaci cârpa și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și după aceea îmi speli bine rănile. Mergi apoi pe drumul care duce către imaș unde vei găsi bălegar de cal pe care-l vei amesteca cu pământ negru. Amestecul acela îl învelești într-o cârpă cu care îmi legi rănile. După șapte zile desfaci cârpa și vei vedea că rănile mele sunt vindecate. -Bine, fagule, așa voi face, numai că nu știu ce să fac cu Mozorel. Mă tem că, până te vindeci tu, moare pentru că n-am ce să-i dau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
drumul care duce către imaș unde vei găsi bălegar de cal pe care-l vei amesteca cu pământ negru. Amestecul acela îl învelești într-o cârpă cu care îmi legi rănile. După șapte zile desfaci cârpa și vei vedea că rănile mele sunt vindecate. -Bine, fagule, așa voi face, numai că nu știu ce să fac cu Mozorel. Mă tem că, până te vindeci tu, moare pentru că n-am ce să-i dau de mâncare. -Du-te la morarul din sat și spune-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fagului și toate i-au mers bine. A reclamat autorităților fapta copiilor care i-au pricinuit rău fagului, l-a legat pe Fefeleu, câinele lui, la rădăcina fagului pentru a-l păzi de oameni și copiii răi. După șapte zile rănile fagului s-au vindecat și copacul a început din nou să dea jir pentru hrănirea lui Mozorel. PĂȚANIA LUI SCORUȘ Într-o familie de pisici, care trăia într-o ogradă aproape de Bașiu erau dezbateri mari. După ce Mlădiță, Sforăilă și Scoruș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te împrăștii în atmosferă. Dacă ai răbdare, o să-ți spun tot ce ai de făcut. Din această distilare va rezulta un lichid pe care îl vei vinde la farmacii și spitale, din care se face alcoolul sanitar folosit pentru dezinfecția rănilor. Cealaltă parte din tărie, care va ieși mai concentrată, începând cu gradația de peste patruzeci de grade, o cumpăr eu. -Ce vei face tu cu acea parte de tărie, nu pot face eu? întrebă Alcoolul. -Nu, îi răspunse scurt Ceaiul. -Păi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un ciripit abia perceptibil: -Cip! Cirip! Rănile nu v-au trecut? Ce rău îmi pare! ... -Cum se numește această pasăre, mică și frumoasă, vecino? a întrebat greierul pe furnică. -Colibri, a răspuns păianjenul. -Deși pasărea Colibri cântărește doar trei grame, este mai mare decât aceasta pe care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
La noate voi pârjoli pe acești țărani să mi iau ceea ce doresc, zise cu îngâmfare tânărul. Au încălecat, au luat calul Adelei și au plecat. -Prințe, mai bine slobozim calul fetei, altfel cine știe ce mai scormonim. -Asta și vreau, voi scormoni răni vechi și le voi arde, ți-am mai spus ... și plesnește odată calul, că până la chindii vreau să pun toți servitorii la treabă. Adela și prietenele ei fugăreau caii de mâncau pământul nu alta, pentru a ajunge cât mai repede
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te sfătuiesc ? Să-ți îndemni luptătorii să moară, dacă nu sunt în stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că acela pe care urmează să-l omori trebuie să-ți vadă fața înainte de a muri, fie și barbar. -Nu meriți, zdrențărosule, și se învârteau amândouă în jurul lui cu mișcări încete, dar ochii pe barbar, neștiind cât de adâncă este rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
enervat aflând astfel că fiul lui este mort, profitând de moment, s-a aruncat cu toată forța asupra lui Uran pentru a-i tăia capul. Uran s-a ferit, dar vârful iataganului lui Zombo l-a lovit, producându-i o rană pe față din care curgea sânge din belșug. Atunci Amar s-a postat în fața lui Uran parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
primitoare, a bunei educații și formări am cultivat o puternică "autoconștiință", acea conștiință care astăzi este o cerință obligatorie pentru educația copiilor. Fără o putere interioară, stabilitate psihică și capacitate de rezistență (elasticitate) nu aș fi putut depăși nevătămat, în ciuda rănilor suferite, toate luptele privitoare la "lupta mea pentru adevăr". Nu de puține ori adversarii, cei invidioși și persoanele cu bune intenții au interpretat expunerea conștientă a argumentărilor mele ca pe o aroganță, fundamentele cerințelor mele ca pe o prezumție, pozițiile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
imediat ce suntem contraziși de cineva de sus. Este abnegație, dar nu căință sau renunțare la propria identitate. Umilința presupune curaj, iar curajul înseamnă a nu avea teamă nici chiar de conflicte publice, de a fi răniți sau de a răni (rănile sunt adesea inevitabile în ambele sensuri). Sunt convins că nu doar statul, ci și Biserica au nevoie de persoane care să aibă respect de sine și o cultură a conflictului sănătoasă. Este binecunoscut că apostolul Pavel și unii sfinți din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-i înfrânt putrezește? Viața cea mai puternică este. Viața cea mai puternică este. Nimic al vostru nu va mai fi. Ceva și mai mare al vostru va fi. Nu vă lăsați seduși Nu vă lăsați seduși De sclavie și de răni. De sclavie și de răni. Ce vă poate încă înfricoșa? Ce vă poate încă înfricoșa? Muriți precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai puternică este. Viața cea mai puternică este. Nimic al vostru nu va mai fi. Ceva și mai mare al vostru va fi. Nu vă lăsați seduși Nu vă lăsați seduși De sclavie și de răni. De sclavie și de răni. Ce vă poate încă înfricoșa? Ce vă poate încă înfricoșa? Muriți precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a sta în picioare este foarte obositor? De ce să nu ne întindem, când nu mai putem sta în picioare și când ne-am putea relaxa "lăsându-ne liberi?". De ce să nu vorbim despre experiențele noastre, despre numeroasele lucruri reprimate, despre rănile niciodată complet vindecate? Eu însumi am simțit cât este de eliberator și cât de bine face reelaborarea propriilor "memorii" punându-le în scris. Voi putea duce la bun sfârșit, după Erkämpfte Freiheit (Lupta pentru libertate) și Umstrittene Wahrheit (Un adevăr
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o lungă scrisoare ticluită de preotul satului nostru, În care Îi amintea lui Diego Alatriste de promisiunile făcute și prietenia cu răposatul. Îmi amintesc că atunci când am intrat În serviciul lui se Întorsese de puțin timp din Flandra, fiindcă o rană urâtă pe care o avea Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi cauza dureri mari; iar eu, abia sosit, timid și sperios ca un șoarece, Îl auzeam noaptea de pe salteaua mea de paie plimbându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să facă dinaintea lui Martín Saldaña nici cea mai mică insinuare despre asta. Încornorat ori ba, indiscutabil era doar faptul că era un om viteaz și mereu pus pe harță. Fusese un soldat bun, avea pielea ciopârțită din belșug de răni și știa să se facă respectat cu pumnii sau cu spada toledană În mână. Vreau să zic că nu te puteai aștepta la mai mult de la un șef de alguazili din perioada aceea. Îl aprecia pe Diego Alatriste și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bătăuși, gata să-și Închirieze brațele și spadele pentru orice lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise din nou darabana fostului său regiment tercio, Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și să participe la ceea ce azi cunoaștem ca fiind Începutul Războiului de Treizeci de Ani. Ar fi slujit acolo neîntrerupt, de n-ar fi intervenit grava rană primită la Fleurus. Oricum, deși războiul Împotriva Olandei și restului Europei era temă de conversație În zilele acelea, foarte rar l-am auzit pe căpitan referindu-se la viața lui de soldat. Asta m-a făcut să-l admir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
citit aprobare În ochii lui liniștiți când m-a văzut așezându-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai abitir: Încă n-a venit mojicul care lat o să rămână, ca pe-o cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]