3,544 matches
-
Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul fiind regizat de Ion Popescu-Gopo. Regizorul susținea că tehnica avansată începe să ajungă la îndemâna copiilor, iar realizatorii de filme trebuie să se adapteze acestui progres. "„Evoluăm cu o viteză specifică secolului nostru, tehnica ne înconjoară și se joacă cu copiii, oferindu-le butoane pentru apăsat, pentru răsucit: se aude, se vede, se calculează, se telefonează, se face
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de rețeaua circuitelor electronice, ingenios concretizate în balerine care interceptează, în dansul lor, fetițele. Maria și Mirabela au fizionomia schimbată. Locul Medeei Marinescu și Ingridei Cellia, care în opt ani au devenit domnișoare, a fost
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
(n. 17 februarie, 1952, București) este un scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. este Președintele Societății Române de Radio și Televiziune. Stelian Tănase a absolvit Facultatea de Filosofie din București a Universității din București în 1977. Înainte de 1989, a scris trei cărți, din care două au fost
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
cele două partide s-au separat. Între alte responsabilități, a fost vicepreședinte al comisiei pentru relații externe a Camerei Deputaților . După alegerile din 1996, Stelian Tănase a ieșit din viața politică activă și s-a dedicat activităților sale de scriitor, realizator media, precum și carierei profesionale în domeniul științelor politice. În această perioadă este beneficiarul unor granturi oferite de Școala Woodrow Wilson (1994) și de Fundația Fulbright (1997) . În perioada postcomunistă, cînd mulți dintre participanții la evenimentele revoluționare din 1989 s-au
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
dintre zugravii de la care au rămas mărturii (Constantin sau autorul picturii de la Certejul de Jos). Din tâmpla secolului al XVIII-lea se păstrează trei prețioase icoane: Maria cu Pruncul; Sfântul Nicolae, Is. Hs., (ajunse în depozitul de la Orăștie) al căror realizator, familiar prin roadele hărniciei și talentului său (semnalate la Târnava, Furcșoara, Rădulești, Certejul de Jos, Ciungani, Basarabasa, Zam, Ocișor ș.a.), rămâne doar presupus căci nu am aflat, până acuma, nici o piesă semnată. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o compoziție
Biserica de lemn din Gialacuta () [Corola-website/Science/321065_a_322394]
-
(n. Ionel Iacob, 18 decembrie 1940, satul Bencecu de Jos, comuna Pișchia, județul Timiș) este un epigramist, poet, prozator, pamfletar, publicist, poet dialectal bănățean, realizator de emisiuni radio în grai bănățean, președintele "Cenaclului de Satiră și Umor ”Ridendo”" Timișoara, membru fondator și Membru de Onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, membru în Uniunea Scriitorilor din România (2009), membru în Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2008) și
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de rubrică la „Contemporanul” 1971-1982, redactor șef adjunct la revista „România pitorească
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
inspiră dintr-o tema din Three to Get Ready)9, Tu verras 7, l'Île de Ré, Armstrong 10 sau Petit Taureau. În 1971 se reîntâlnește cu Michel Legrand pentru coloana originală a filmului La Décharge / La Ville Bidon al realizatorului Jacques Baratier, prietenul lui Audiberti. În anii 1970 colaborează și cu compozitorul și aranjorul Jean-Claude Vannier (Un Grain De Folie, Dansez Sur Moi, Plume d'Ange, Insomnie). Părăsește casă de discuri Philips pentru Barclay în 1975. După un album considerat
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. "Pruncul, petrolul și ardelenii" se află astfel pe locul 23 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Inginerul Bujor Suru a obținut în anul 1981 Premiul pentru coloană sonoră al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru activitatea sa la filmele "Punga cu libelule" și "Pruncul, petrolul și ardelenii". Criticul Tudor Caranfil a dat
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
cumpăna" care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul. O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
care a închegat întreaga echipă, regizorul de teatru "Grigore Brezeanu" iese dezamăgit. Presa vremii face o reclamă ostentativă lui "Leon Popescu" finanțatorul filmului, care de altfel a avut grijă să îi îndepărteze pe ceilalți acționari, cumpărându-le partea, și nu realizatorilor artistici. Asta îl face pe producătorul Grigore Brezeanu să spună în interviul revistei „Rampa” din 13 aprilie 1913 : "„Visul meu ar fi fost să întemeiez o casă mare de filme. M-am încredințat că aceasta e imposibil. Lipsește mai întâi
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Este o coproducție "„Spera-Film”" - Berlin și "„Rador-Film”"-București. Interpreți: Dorina Heller, Elvira Popescu, Ion Iancovescu, Mitzi Vecera, Tantzi Elvas, Ecat.Vigny, Leon Lefter, Petre Sturdza, Petrescu Muscă. Premiera 30 decembrie 1923. Filmul este din păcate pierdut astăzi. Obsesia constantă a realizatorilor români de film a fost în permanență "resursele financiare". Lipsa unui „Leon Popescu”, un om cu bani pe care să-i investească în producția de film, a făcut ca regizorii și cei câțiva actori pasionați ai noii arte, să caute
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
toate artele,cea mai importantă pentru noi este cinematografia”". Cinematograful putea deci să fie folosit ca "o armă ideologică importantă" și de el avea nevoie comuniștii în "„măreața operă” de distrugere a democrațiilor" ). Se dovedise astfel că munca tenace a realizatorilor de film românesc, cu toate imperfecțiunile, fusese bine primită de public, și începuse să dea dreptate celor care spuneau de "suvenționarea producției de filme naționale". Astfel, la începutul anului 1934 apare legea pentru înființarea "„Fondului național al cinematografiei”". Acesta era
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Harry Horner, designer de producție și ocazional regizor de film, și a Joan Ruth. Tatăl său era evreu, s-a născut în Holíč, Cehoslovacia și a emigrat în Statele Unite în 1935. A avut un frate, Christopher, care este scriitor și realizator de documentare. Horner a început să studieze pianul de la vârsta de cinci ani. Tinerețea și-a petrecut-o la Londra unde a studiat la Royal College of Music. A primit licența în muzică la University of Southern California. După ce a
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
documentare, atât de lung cât și de scurt metraj, precum și un grup de secțiuni aflate în afara concursului, "New Frontier", "Spectrum" și "Park City @ Midnight". a început în Salt Lake City în 1978 menit a fi o modalitate de a atrage realizatori de film în Utah. Festivalul a fost inițiat Sterling Van Wagenen (atunci șeful companiei lui Robert Redford, Wildwood), John Earle și Cirina Hampton Cătănia (ambii fiind membri ai Comisiei de film a statului Utah - Utah Film Commission).
Festivalul de film Sundance () [Corola-website/Science/316187_a_317516]
-
1993 a publicat volumul "Marilyn Monroe pe o curbă închisă" (Ed. Adevărul), o selecție celor mai bune texte ale sale în acel moment (volumul a fost reeditat în 2012, de editura Tritonic). A realizat și coperta volumului respectiv. (Este și realizator al coperții romanului "Bug Jack Barron!", al lui Norman Spinrad, tradus în românește de Dan Mihai Pavelescu și Cristian Tudor Popescu.) Câteva luni mai târziu, în acelasi an 1993, a publicat romanul "Așteptând în Ghermana" (Ed. Nemira) reeditat de Eagle
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
adevărată revelație”, după cum o considera criticul Călin Căliman, succesul fiind aproape instantaneu ca urmare a „foamei” de pelicule destinate adolescenților și tinerilor. În acest context, primul film din serie a picat ca „ploaia pe ogor însetat”, după cum scria Alice Mănoiu, realizatorii găsind tonul potrivit cu care să se adreseze tinerilor și extrăgând personaje și întâmplări atractive dintr-un mediu școlar idealizat. După ce filmul "Liceenii" s-a axat pe poveștile de dragoste ale unor elevi dintr-o clasă mai mică, cel de-al
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
(大場 つぐみ Ōba Tsugumi, născut în Tokyo, Japonia) este un realizator de producții manga și anime. El este recunoscut pentru realizarea seriilor de manga Death Note împreună cu ilustratorul Takeshi Obata în anii 2003-2006 și care a scos în circulație 30 milioane de volume.A doua serie de manga Bakuman (2008-2012) a
Tsugumi Ohba () [Corola-website/Science/335661_a_336990]
-
în anii 2003-2006 și care a scos în circulație 30 milioane de volume.A doua serie de manga Bakuman (2008-2012) a fost de altfel un succes,reușind să scoată în circulație 15 milioane de volume.În 2014 a colaborat cu realizatorul ”My Little Monster”, Robico pentru o nouă serie ”Skip”Yamada-kun”. Identitatea lui reala e un mare secret.El i-a citat pe Shotaro Ishinomori,Fujico Fujio și Fujio Akatsuka, ca fiind sursa lui de inspirație în seriile manga.După cum arată
Tsugumi Ohba () [Corola-website/Science/335661_a_336990]
-
a fost modificat și re-a făcut pentru eliberare ulterioară în 1969 acum cu denumirea Razvyazka (1969). În ea spion, jucat din nou de Petr Shelokhonov, poartă o cămașă albă în loc de o uniformă sovietică, pentru că KGB-ul sovietic a ordonat realizatorii de a face astfel de modificări. Petr Shelokhonov a interpretat numeroase roluri principale și secundare în producții de filme, atît rusești cît și internaționale, iar filmografia să include peste 80 de roluri de film și televiziune. A apărut în filme
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
liceului catolic piarist din Timișoara, a studiat filosofia la universitățile din Cluj și București. În anii 1945-1947 a fost membru al Partidul Comunist Român. A activat ca lector de editură și redactor de ziar, apoi, din 1952, ca traducător și realizator de filme documentare. În 1957-1958 a fost secretar literar la Teatrul de Păpuși din Cluj. În 1947 și în perioada 1958-1964 a fost deținut politic. În 1958 a fost condamnat la 20 de ani închisoare, acuzat de "înaltă trădare" . Potrivit
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
frați mai mici. Îndrăgostitul își face drum către aleasa inimii câștigând dragostea copiilor. Patru puști „haioși”, un om de știință zăpăcit, un cuplu de pensionari cu hachițe, un administrator ursuz și... „fandacsia-i gata”! șabloane, poncifuri, facil, inconsistență, toate caracteristice operei realizatorului care - vorba lui Călin Căliman (în „Istoria filmului românesc”) - „și-a dovedit încă o dată „iuțeala de mână” combinatorie...”! O singură noutate de remarcat: pe eroii regizorului nu-i mai cheamă Mihai și Ana, ca în toate filmele lui Fr.Munteanu
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
un raliu cu mașini vechi, la capătul căruia va întâlni dragostea. Dramă sentimentală, dulceagă și soporifică.”" O opinie diferită a fost exprimată de regizorul Laurențiu Damian, profesor de regie de film și de scenaristică la UNATC, critic de film și realizator de emisiuni de televiziune pe teme cinematografice. El consideră că acest film demonstrează atât profesionalismul Elisabetei Bostan, cât și o schimbare de optică a realizatoarei care a trecut de la o viziune romantică la "„o analiză lucidă despre «dreptul la fericire
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
pomii verzi" organizată la Palatul Suțu 2016 - Radio Itsy Bitsy i-a oferit „Premiul de Excelență Itsy Bitsy” la categoria „Muzică pentru copii” 2016 - „Premiul de Excelență pentru întreaga activitate Margareta Pâslaru artist plurivalent“ oferit de UARF - Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film Interviuri Media
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
două” cu un alt “pedepsit” de lege șI funcționează așa până aproape de 1989 când în sfârșit își va primi salariul întreg după aproape 15 ani, având și în aceste condiții o situație materială precară. După 1989 va fi angajată ca realizator la Radio România unde va transmite zilnic emisiunea “Poezie Românească” până în anul 2000, când va concepe o altă emisiune de poezie “Curs întreg de poezie românească” când va începe să lucreze, în paralel (până în anul 2005), și se specializează ca
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]