5,519 matches
-
că n loc de progesteron natural s-a folosit progestin sintetic, ce este mult inferior. Nu știm din studiul Institutului Național al Sănătății ce impact ar fi putut avea progesteronul natural. Moleculele din progesteronul natural se potrivesc din zonele de receptare ale unei femei ca zala și cheia. Moleculele din progestinul sintetic au fost alterate astfel Încît să poată fi patentate și frecvent trupul nu reacționează În direcția dorită, reacțiile adverse fiind frecvent Întîlnite 16. John Lee, Doctor În Medicină, a
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
clasice în câteva puncte esențiale. Pe de altă parte însă, numeroasele pamflete, foi volante, articole, stihuri, epigrame etc., care concretizează atacuri din ce în ce mai acide asupra autorului, sunt contrabalansate de succesul uriaș pe care îl are piesa la public. Acest contrast dintre receptarea confraților de breaslă total nefavorabilă și receptarea mai largă care aprobă prin aplauze și săli pline subiectul propus și maniera de tratare, poate sugera o anumită invidie din partea celorlalți scriitori, după cum observa Cezar Petrescu într-o prefață la operele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
altă parte însă, numeroasele pamflete, foi volante, articole, stihuri, epigrame etc., care concretizează atacuri din ce în ce mai acide asupra autorului, sunt contrabalansate de succesul uriaș pe care îl are piesa la public. Acest contrast dintre receptarea confraților de breaslă total nefavorabilă și receptarea mai largă care aprobă prin aplauze și săli pline subiectul propus și maniera de tratare, poate sugera o anumită invidie din partea celorlalți scriitori, după cum observa Cezar Petrescu într-o prefață la operele lui Corneille.27 Oficializarea conflictului se face prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sub semnul vechimii, este acum examinat și adesea respins."69 Rațiunea este asociată spiritului critic ce devine un filtru mult mai puternic al valorii decât criteriul timpului. Se conturează, așadar, și prin ideile enunțate de Fontenelle dorința de eliberare a receptării de orice viziune dogmatică, unilaterală. Un alt aspect demn de menționat în Digresiuni îl reprezintă intuirea justă, lucidă, a relativității noțiunilor de antic și modern, relativitate dată de succesiunea istorică neîntreruptă. În acest sens, privind spre trecut, latinii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuie ca autorul să uite de sine și să-mi permită și mie să-l uit. Trebuie să mă lase singur, într-o libertate deplină."79 Este frumoasă această imagine a libertății cititorului care vizează, până la urmă, importanța atribuită actului receptării. Detronarea autorului și acordarea supremației lectorului nu este nicidecum un principiu nou, întreaga doctrină clasică avându-l în vedere, dar la Fénelon deschide calea spre aplicarea acestuia în domeniul criticii, după cum am sugerat anterior. Pornind așadar de la propriile-i impresii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
publicul britanic, deoarece orice traducere deformează, până la un punct, construcția exterioară inițială. În acest sens, Reuben A. Brower atrăgea atenția că doar perspectiva sincronică a criticilor și editorilor din secolul al XIX-lea până aproape de prezentul recent a dus la receptarea Eseului asupra criticii drept un text exclusiv doctrinar, accentuându-se conținutul de idei în defavoarea formei prin care au fost transmise. Cititorii secolului al XVIII-lea contemporanii lui Pope au perceput însă poemul mai degrabă sub aspectul expresiei, privindu-l, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rânduri prin care se surprinde problematica abordării unui scriitor din perspectiva timpului. Pe de o parte, se accentuează ideea clasică potrivit căreia stabilitatea în timp a unei opere echivalează cu valoarea acesteia, trecerea anilor aducând totodată beneficiul unei obiectivări a receptării operei care poate fi privită în coordonatele ei reale și nu prin prisma deformatoare a subiectivității contemporanilor.165 Pe de altă parte, se atrage totuși atenția că uneori factorul cronologic a fost asociat norocului în creșterea valorii unui text precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care vreme de mai mult de un secol le-au admirat ca fiind poezie divină și care de fapt prin prisma judecății obiective a unor oameni învățați sunt departe de a fi așa ceva."183 Dorința de a crea la nivelul receptării posibilitatea stabilirii unor judecăți de valoare se îmbină, la fel ca și în celelalte poetici discutate aici, cu impulsionarea culturii naționale spre dobândirea autonomiei și a faimei de altă dată. Intenția este, așadar, și de "a revitaliza poezia spaniolă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trebuință la viețuirea socială."233 Tonul folosit aici este oarecum încărcat de patetism, însă dincolo de aceste accente hipertrofiante date de folosirea adjectivului pronominal toate sau a enumerației, ar fi de remarcat elogiul făcut teatrului și sesizarea aspectelor mai importante în ceea ce privește receptarea reprezentărilor teatrale care este deopotrivă subsumată plăcerii estetice și utilității educative. Cel mai important articol în acest sens importanța sa fiind dată de prestigiul autorului pare a fi cel al lui Ion Heliade Rădulescu, intitulat Teatrul Bucureștiului care acordă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de o parte intuiția fenomenală a autorului în ceea ce privește necesitatea deschiderii către o nouă epocă în literatură, care însă are nevoie de creatori de valoare pentru a se impune, iar, pe de altă parte, sesizarea transformărilor cauzate de romantism la nivelul receptării artistice, transformări ce ar putea duce la imposibilitatea perceperii noii direcții drept revigorare a clasicismului. Se sugerează, în acest sens, faptul că, deși romantismul a murit, i-au supraviețuit așteptările critice, publicul receptor valorizând în continuare doar creații înscrise în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De asemenea, articolul este important prin respingerea tipului de critică în care datele biografice joacă un rol esențial. Cunoștințele privitoare la epoca, situația socială, familia și istoria personală sau națională a poetului respectiv pot asigura doar o anumită pregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vorbirii și sensibilității întregii națiuni. Și în acest text, se conturează obsesia continuității prin menținerea unei legături strânse cu trecutul pe care doar poezia prezentului o poate face. O altă idee semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
idee semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea clasicismului francez, după cum sugera și Henri Peyre în studiul său Qu΄est que le classicisme? pe care l-am analizat în capitolele anterioare. De aceea, și în acest punct, T.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
străbunilor noștri, ci incapacitatea de a avea față de Dumnezeu și de om sentimentele (subl. aut.) pe care le aveau ei." Această viziune, care face din Eliot un homo religiosus, a marcat nu doar biografia autorului, ci și principiile sale în ceea ce privește receptarea și crearea literaturii. În Religie și literatură afirma în mod clar: "Critica literară ar trebui completată de o critică realizată dintr-un punct de vedere etic și teologic."291 Aspectul era dezvoltat în același text prin câteva precizări ce aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
raportează la cod prin joc, păstrându-și un spațiu de libertate, de subtil și de umbră, care lipsește pornografiei, a cărei regulă de bază este să arate tot ("tout montrer, tout voir"). Dimensiunea erotică a unui text se naște din receptarea lui de către cititor, care joacă un rol esențial în elaborarea sensului lui. În funcție de educație, de cultură, de modul de interiorizare a normelor sociale și morale ale timpului, de aprecierile sau respingerile personale în materie de sex, precum și de propria experiență
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
urmează neapărat frontierele sexului biologic. Anchetele arată că o proporție deloc neglijabilă de femei consumă pornografie, chiar și când aceasta din urmă țintește un public masculin. Este un lucru de înțeles. Un text nu poate să-și controleze cu adevărat receptarea, utilizările singulare pe care i le dau indivizii, imaginarul personal pe care aceștia îl adaugă. În plus, fantasmele sexuale fac identificările cu subiectul să varieze neîncetat: cititoarea nu este condamnată să ocupe locul personajelor feminine, ea poate amesteca distincțiile pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
între G. Dimisianu și Tudorel Urian, O, 2001, 1; Adrian Marino, Neînvinsa libertate, OC, 2001, 48; Nicoleta Sălcudeanu, Cronici cu formă fixă, „Cuvântul”, 2001, 4; Iulian Boldea, O criză a prozei?, „Cuvântul”, 2001, 5; Paul Cernat, Standardele actualității și obsesia receptării, OC, 2001, 68; Daniel Cristea-Enache, Radiografii și superlative, ALA, 2002, 641; Dan Perșa, „Proza românească a anilor ’90”, TMS, 2001, 11; Dan C. Mihăilescu, Nostalgia României, „Ziarul de duminică”, 2003, 9 mai; Constantin Coroiu, Ficțiuni și vorbe memorabile, ALA, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de făptuire realistă a politicianului. De unde și doza substanțială de poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după. Cronica entuziastă a lui Virgil Ierunca din săptămânalul călinescian „Lumea” a dus de altfel la interzicerea publicației de către cenzura comunistă. Articole substanțiale au și Pompiliu Constantinescu (o cronică radiofonică), Dan Petrașincu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
Marlowe pradă ezitărilor sale între metafizică și diegesis! Observațiile lui Raymond Chandler privitoare la ficțiunea polițistă depășesc limitele comentariului pur literar. Egoismul tradițional al scriitorului e pus între paranteze, fiind înlocuit cu o privire circulară adresată spațiului mai îndepărtat, al receptării. Cine citește povestea? Ce strategii de captare e obligat să dezvolte scriitorul? Cât de adânc trebuie să fie misterul? E bine să-i oferi cititorului toate indiciile ori să-i ascunzi o parte din ele? Să-i prețuiești inteligența ori
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de a-și împrospăta discursul literar. Frustrarea autorului provenea, desigur, și din provocarea artistică, mereu obsedantă, căreia trebuia să-i facă față și căreia îi lipseau confirmările instantanee. Și totuși, în ciuda receptării critice admirative, în ciuda vânzărilor, Chandler n-a dat semne că și-ar fi revizuit vreodată relația cu această carte. Probabil că opinia lui Jacques Barzun conform căreia The Lady in the Lake ar fi „capodopera” lui l-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o despicare a ființei creatoare doar pentru a-i pune în evidență calitățile de mediator... În sfârșit, astfel de întrebări nu pot fi ocolite de nici unul dintre cei interesați nu doar de opera unui scriitor important, ci și de contextul receptării ei. Constatarea că exegeza hiperspeculativă dăunează creației în aceeași măsură în care superficialitatea dezarmantă a promovării de tip jurnalistic tinde să minimalizeze importanța participării lectorului inteligent la actul creației. În fond, reprezentanții ambelor categorii au intuiția valorii, doar că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
putut vedea în depărtare (sugestia îi aparține lui William Marling) pe Hammett însuși. Tot ce vede însă e mașina unor indivizi care se rătăciseră, neștiind că nimeriseră într-un drum înfundat. O metaforă a relației tulbure dintre maestru și ucenic? Receptarea critică a romanului Playback a fost pe cât de nedreaptă, pe atât de agresivă. Dezamăgiți că după un superb roman de analiză precum The Long Goodbye urmează o scriere în care aventura pură ocupă avanscena cărții, criticii au vorbit la unison
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
opoziție explicată prin evoluția mai lentă a societății românești, prin faza de trecere, prelungită până la realizarea unor relații mai strânse cu literatura romantică și preromantică străină. Teoria iluministă a lui Heliade - sublinia profesorul clujean - a stat la baza unei ample receptări romantice. Mai târziu, într-un studiu publicat în 1970, Alexandru Duțu avea să observe că aici se relua distincția netă pe care o operase N. Iorga între fondul autohton și cel importat, în Introducere sintetică la Istoria literaturii românești din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni asupra mizeriei, Individ și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]