KorAP: Find »[drukola/base=rechin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...67 >

1,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

răscolea părul vâlvoi. Se strădui să-și împingă ochelarii mai sus pe nas și flutură iar din mână spre mine. Funcționează. Cărțile de telefon și aparatele de apelare acționează ca o frână. Toate viețile și fluxurile și interacțiunile pe care rechinul trebuie să le tragă după el îl încetinesc, îl obosesc. Iar noi folosim cărțile de anul ăsta și apeluri reale, întâmplări actuale. Or să-l țină la suprafață, așa cum vrem noi. Sprijinindu-mă de peretele cabinei, m-am ridicat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
făcut pe-o barcă în vremuri calme. Ian reapăru și se plimbă o vreme pe punte în cercuri, apoi, când afară începu să se răcească, dispăru sub punte. Mai trecu un timp și tot nici o urmă de butoi sau de rechin. Cerul se transformă din roșu-aprins în albastru-cenușiu, iar mișcarea oceanului se domoli într-un fel de legănare inconștientă. O briză răcoroasă suflă printre balustradele punții și-mi mângâie gâtul îndurerat cu degete tandre. Știam că ceva se schimbase în mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pur și simplu... nu, Doamne, e chiar patetic. — Spune-mi. Îmi era frică să te las să crezi că am vorbit serios când am spus toate lucrurile alea. Ea se cuibări lângă mine. — Ooo! — Sigur, îmi era frică și de rechinul ăla uriaș și afurisit. — Gata, gata acum, făcu ea, strici momentul. Am cuprins-o cu brațul și ea se sprijini în mine. — Mă ierți? Ai fost un nemernic. Hei, am fost puțin încurajat să fiu. — Daaa, dar nemernicia ta n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Poate că am plutit în derivă toată noaptea. — Toată noaptea? Atunci, ne-am putea afla la kilometri de ludovician. — Nu-ți face griji în privința asta. Am aparate care declanșează alarma imediat ce butoiul iese la suprafață. Odată ieșit, îl putem depista. — Rechinul stă sub apă de mult timp. — E un exemplar puternic, dar nu poate sta la fund o veșnicie. Nu te îngrijora, Eric, încă suntem în avantaj. Mă bucur că voi doi v-ați clarificat lucrurile. — Mda. M-am trezit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de ea, gândindu-mă la sentimentul acela ciudat, la noaptea trecută, la rechinul aflat încă în larg undeva, în albastrul întins. După câteva minute, am pus berea jos și m-am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu care să-mi acopăr capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ce să facă? Doctorul se uită la mine. Nu face nimic. A încercat toată noaptea să stea sub apă și butoiul în sfârșit l-a tras la suprafață. E epuizat. — Și-atunci de ce e aici? — Hmmm? — Din toate locurile unde rechinul ăla ar putea fi în ocean, de ce e chiar aici? Poate că nu este, zise Scout. Poate a scăpat de butoi. Fidorous încercă să pară calm. — Butoiul ăla nu plutește acolo pentru că ludovicianul e isteț, ci pentru că rechinul e prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
locurile unde rechinul ăla ar putea fi în ocean, de ce e chiar aici? Poate că nu este, zise Scout. Poate a scăpat de butoi. Fidorous încercă să pară calm. — Butoiul ăla nu plutește acolo pentru că ludovicianul e isteț, ci pentru că rechinul e prost. Scout, poți să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite la încheieturi. — Sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se prefăcea mort? Fidorous se desprinse din brațele mele și se întoarse să vadă butoiul gonind pe marea liniștită. — Scout, coboară și mai leagă un harpon. Eric, tu va trebui să cârmești. Repede, haideți amândoi, mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un butoi și-o să vedem dacă mai poate fugi atunci. Am mai împins puțin maneta și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din presiunea asupra motorului, încetinindu-ne înaintarea. — Nu, strigă doctorul spre mine. Ține-te după el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe Scout traversând puntea spre doctor. — O, nu, nu-mi spune, asta nu-i o problemă majoră? Exact cum te-ai așteptat? Mai ai totul complet sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi. Scout își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu mâna, uitându-se în continuare la mare. — Dorothy. — Da, da, căpitane. Butoaiele prinseră viteză spre noi, fiecare ridicând în aer o cortină de apă deasupra și în jurul lui. De pe puntea superioară vedeam umbra întunecată, în formă de torpilă a rechinului ridicându-se la suprafață. Înotătoarea ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai mult deasupra apei și eu i-am văzut capul mare și lat și botul, înotătoarele ca niște aripi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
chiar dacă ne-am putea concentra... nu avem timpul necesar. Și-atunci suntem blocați aici? Da, mă tem că da. Nicăieri nu-i ca acasă, zise Scout absentă. Doctorul zâmbi fără umor. — Bine, dar eu sunt singurul pe care-l vrea rechinul. M-am trântit pe pat. — Nu mai e așa, spuse doctorul. Acum suntem implicați cu toții. Mi-am dat seama că probabil așa era. Amândoi, în special Scout, erau atât de puternic legați de mine, încât rechinul probabil că nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe care-l vrea rechinul. M-am trântit pe pat. — Nu mai e așa, spuse doctorul. Acum suntem implicați cu toții. Mi-am dat seama că probabil așa era. Amândoi, în special Scout, erau atât de puternic legați de mine, încât rechinul probabil că nu s-ar fi oprit să facă o diferențiere. Ian mi se urcă pe genunchi, culcușindu-se. L-am cuprins protector cu brațul. — Îmi pare rău. Scout îmi zâmbi firav. — Să nu-ți pară. A fost planul meu, ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dădu părul pe spate și își încrucișă picioarele sub ea. — Trebuie să gândim logic. În ce situație ne aflăm? Am pierdut motorul. Barca se scufundă. Mai avem laptopul și mai avem sulița. Cum a spus doctorul, dacă Eric poate străpunge rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie destul de mult și să stea destul de nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric Sanderson spusese de la început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic negru. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându-mă și prinzându-i capul. Fidorous aduse sulița, trăgând cablul după el. — Scout..., am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându-mă și prinzându-i capul. Fidorous aduse sulița, trăgând cablul după el. — Scout..., am început. Sunt lucruri pe care vreau să le... — Nu. Păstrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându-mă și prinzându-i capul. Fidorous aduse sulița, trăgând cablul după el. — Scout..., am început. Sunt lucruri pe care vreau să le... — Nu. Păstrează-le în minte și spune-mi-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și goală și cu un butoi deasupra - brr brr - și eu strigând și ținând sulița. Coada, burta rechinului, o înotătoare ca o lamă albă încovoiată. Orpheus aplecându-se în apă și doctorul strigând și eu strigând la cușca goală și doctorul spunând ne trage în jos și tai-o și el cu un cuțit, o macetă. Barca pârâind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ludovicianului ca un glonț alb și cenușiu o nicovală un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând sulița. Sulița în aer. Sulița în aer trăgând cablul după ea. Sulița în aer. Prea sus. Sulița deasupra capului rechinului și lovind doar apa albă din spate și scufundându-se. Cablul negru derulându-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]