32,428 matches
-
portul măștii de protecție nu este obligatoriu, iar prin anularea acestui articol de lege, așa cum solicită reclamantul, portul măștii de protecție va fi obligatoriu în spațiul public, în orice condiții și situații, deci tocmai contrariul a ceea ce dorește reclamantul, astfel că lipsa de interes a acestuia este evidentă. Pe de altă parte, astfel cum a reținut și ÎCCJ prin Decizia nr. 1.282 din 12.10.2010, viața privată este protejată de lege în condițiile în care se manifestă în cadrul ordinii
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
contextul epidemiologic actual. Referitor la capătul de cerere privind suspendarea Ordinului comun nr. 23/15/2021, pârâtul invocă excepția inadmisibilității acestui petit, prin raportare la prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în motivare arătând următoarele: Actul normativ contestat de reclamant, care modifică Ordinul comun nr. 874/81 din 22.05.2020, a fost emis în temeiul H.G. nr. 394/2020, prin care s-a instituit starea de alertă pe teritoriul României, începând cu data de 18 mai 2020, pe o durată de 30 de
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
554/2004, fiind un act emis pentru înlăturarea consecințelor pandemiei de COVID-19 și, pe cale de consecință, nu îi este aplicabilă procedura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamantă. Pe fondul cererii de suspendare se arată că reclamantul nu dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, cererea de suspendare nefiind motivată, în fapt și în drept. Or, potrivit dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
unui act administrativ, ca o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, se poate dispune numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două condiții. Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Contrar afirmațiilor reclamantului, Ordinul comun nr. 23/15/2021 de modificare a Ordinului comun nr. 874/81/2020 nu a fost dat cu exces de putere, prin încălcarea art. 81 din Legea nr. 24/2000, art. 53 alin. (1) și art. 142 din Constituția României, a deciziilor Curții
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
pentru modificarea Ordinului ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, formulate de reclamantul Secu Cristian Adrian în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății. Împotriva Sentinței civile nr. 99 din 6.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Secu Cristian Adrian, întemeiat pe
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
stării de alertă, formulate de reclamantul Secu Cristian Adrian în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății. Împotriva Sentinței civile nr. 99 din 6.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Secu Cristian Adrian, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Prin Decizia nr. 2.296 din 13.04.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal. A casat sentința recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe. În rejudecare cauza a fost înregistrată cu nr. 1.193/2/2021*. Prin nota de ședință formulată la data de 4.10.2022, reclamantul a învederat că renunță la excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză cu privire la Legea nr. 55/2020, OUG nr. 192/2020 și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și la excepția nulității absolute a Ordinului nr. 23/15/2021. Totodată
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată, având în vedere, pe de-o parte, că obiectul principal al acțiunii nu a vizat constatarea neconstituționalității OUG nr. 192/2020, ci anularea Ordinului nr. 23/15/2021, iar, pe de altă parte, ca rămasă fără obiect, deoarece reclamantul a renunțat la solicitarea de sesizare a CCR; respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare ca rămasă fără obiect, întrucât recursul asupra soluției de suspendare a fost respins ca lipsit de interes. Pe fondul cauzei a solicitat să se constate temeinicia
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
baza OUG nr. 192/2020, cu încălcarea art. 5 alin. (2) lit. d) coroborat cu art. 13 lit. a) anterior emiterii OUG nr. 192/2020. Prin Decizia nr. 50/2022 pronunțată în Dosarul nr. 7.114/301/2021, CCR a admis excepția de neconstituționalitate formulată de reclamantul Secu Cristian și a constatat neconstituționalitatea în ansamblu a OUG nr. 192/2020. Prin aceeași decizie, CCR a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 în ansamblu și a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d) în special
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
și a constatat neconstituționalitatea în ansamblu a OUG nr. 192/2020. Prin aceeași decizie, CCR a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 în ansamblu și a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d) în special. A susținut reclamantul că, potrivit art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora. A arătat că Ordinul nr. 23/15/2021 modifică Ordinul nr. 874/81/2020 prin introducerea sintagmei „în spațiile publice“, față de reglementarea veche care conținea „în spații publice închise“. A concluzionat reclamantul că actul administrativ normativ emis în executarea Legii nr. 50/2022 nu respectă limitele actului care îl ordonă și nu corespunde normelor acestuia, cuprinzând sintagma „în spațiile publice“, în timp ce actul normativ cu forță juridică superioară se referă doar la
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
emiterii unor acte administrative care să conțină restricții neprevăzute la nivelul Legii nr. 55/2020. Având în vedere că Ordinul nr. 23/15/2021 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 13 lit. a), așa cum au fost modificate de OUG nr. 192/2020, reclamantul a concluzionat că acesta este un act juridic subsecvent, astfel că intervine principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Prin urmare, incidența acestui motiv de nulitate face ca analiza celorlalte motive invocate prin cererea introductivă și notele ulterioare de ședință
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
în spațiile publice“ , în timp ce actul normativ cu forță juridică superioară se referă doar la „în spațiile publice închise“. Așadar, se impune anularea acestor prevederi în sensul eliminării acestor modificări aduse Ordinului nr. 874/81/2020. Nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că întreg Ordinul nr. 23/15/2021 este afectat de nulitate, doar reglementarea privind spatiile publice fiind în contradicție cu prevederile legale de ordin superior. Temeiul juridic al ordinului atacat nu a dispărut din fondul activ al legislației, ci a
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
celălalt temei al emiterii dispozițiilor atacate, Curtea constată că prin OUG nr. 192/2020 declarată neconstituțională nu au fost aduse modificări, astfel că analiza legalității se va efectua prin raportare la criticile pe fond, în privința acestor critici nefiind întemeiată susținerea reclamantului în sensul că prin ordinul contestat au fost instituite măsuri care nu au fost avute în vedere de puterea legiuitoare, Parlamentul României, neregăsindu-se în Legea nr. 55/2020. Curtea reține astfel că, potrivit art. 5 alin. (2) lit. d) din
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
pentru diminuarea impactului tipului de risc, respectiv condițiile concrete de aplicare a acestora și destinatarii acestor măsuri, în vederea atingerii scopului pentru care respectivele măsuri sunt recunoscute. Curtea ia act că prin nota de ședință depusă la data de 4.10.2022 reclamantul a solicitat să se constate temeinicia acțiunii, precizând că susține doar primul motiv de nelegalitate invocat prin cererea introductivă, motiv dezvoltat, de altfel, prin nota de ședință. Pentru aceste motive, Curtea va admite în parte acțiunea, va anula în parte
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020, și va respinge restul pretențiilor. În baza art. 453 din Codul de procedură civilă îi va obliga pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul Secu Cristian Adrian în sumă 826,71 lei, respectiv taxă de timbru, cheltuieli de transport și onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, În numele legii, HOTĂRĂȘTE: Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul Secu Cristian Adrian cu
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
cheltuielilor de judecată către reclamantul Secu Cristian Adrian în sumă 826,71 lei, respectiv taxă de timbru, cheltuieli de transport și onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, În numele legii, HOTĂRĂȘTE: Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul Secu Cristian Adrian cu domiciliul procesual ales în XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1 A, sectorul 1, și Ministerul Sănătății, cu sediul în București, strada Cristian Plopișteanu nr. 1-3, sectorul
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
2 cap. I din anexa „Instrucțiuni generale privind măsuri de igienă“ a Ordinului ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020. Respinge restul pretențiilor. Obligă pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Sănătății la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul Secu Cristian Adrian în sumă 826,71 lei. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Brașov. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli; (...) ... ... ... III. Expunerea succintă a procesului 11. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A, B, C, D și E, prin Sindicatul Solidaritatea Sanitară B, au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ B, solicitând obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase și pentru orele de gardă efectuate
DECIZIA nr. 60 din 17 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262115]
-
2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 se acordă pentru activitatea desfășurată în cadrul programului de muncă. Cum orele de gardă se efectuează în afara normei legale de muncă și a programului de lucru aferente funcției de bază, reclamanții nu pot beneficia de sporurile respective, solicitarea fiind fără temei legal. ... 14. Prin Sentința civilă nr. 907 din 5 iulie 2021, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a respins acțiunea, ca nefondată, reținând aplicabilitatea Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020
DECIZIA nr. 60 din 17 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262115]
-
de bază; în temeiul acestui unic salariu de bază este determinat și tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate. ... 15. Prin urmare, drepturile bănești aferente contractelor individuale de muncă cu timp parțial încheiate de reclamanți sunt elemente ale sistemului de salarizare și trebuie incluse în salariul lunar, iar activitatea de gardă trebuie salarizată tarifar prin raportare doar la salariul de bază, fără posibilitatea adăugării sporului pentru condiții deosebit de periculoase. ... 16. Împotriva acestei sentințe au
DECIZIA nr. 60 din 17 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262115]
-
ale sistemului de salarizare și trebuie incluse în salariul lunar, iar activitatea de gardă trebuie salarizată tarifar prin raportare doar la salariul de bază, fără posibilitatea adăugării sporului pentru condiții deosebit de periculoase. ... 16. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând, în esență, că prima instanță a reținut în mod greșit aplicabilitatea Deciziei nr. 59 din 28 septembrie 2020, prin raportare la obiectul cauzei cu care a fost învestită, și, față de prevederile art. 8 și 11 din Regulamentul-cadru aprobat
DECIZIA nr. 60 din 17 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262115]
-
contractului individual de muncă cu timp parțial acest spor nu se plătește. ... 23. Din interpretarea prevederilor legale anterior citate, dar și din Adresa Ministerului Sănătății nr. 2/21.011 din 23 septembrie 2021, anexată cererii de apel, rezultă în mod clar că reclamanții au un program normal de lucru de 7 ore și 18 ore de gardă lunar, într-un program divizat sau în program continuu. Așadar, aceste ore de gardă obligatorii sunt incluse în norma de bază și pentru ele se plătesc
DECIZIA nr. 60 din 17 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262115]
-
ale creditorului - beneficiarul acestor drepturi. ... 16. Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată vizează personalul bugetar, constituind regula, iar o situație de excepție, în care se încadrează chiar reclamanții - autori ai excepției de neconstituționalitate, este cea reglementată de Legea nr. 183/2014 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din
DECIZIA nr. 373 din 5 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262875]
-
pronunța astfel, curtea de apel a procedat la o nouă interpretare a mărturiilor depuse la dosar, fără a asculta ea însăși martorii. Astfel, curtea de apel a adoptat o poziție opusă celei din hotărârile instanțelor inferioare, care îl achitaseră pe reclamant, în special pe baza depozițiilor martorilor respectivi, făcute în cursul ședințelor de judecată desfășurate în fața lor. Deși era de competența instanței de recurs să aprecieze diferitele elemente de probă, este la fel de adevărat că reclamantul a fost stabilit
DECIZIA nr. 438 din 6 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263033]