3,311 matches
-
forme mișcând. — Ce e acolo? —Brr, spuse proprietarul, aceasta fiind cea mai bună aproximație a echivalentului englezesc pentru „birmanezi“ de care era el capabil. Păsări 1, traduse Lulu crezând că asta Încercase proprietarul să spună, iar acesta dădu din cap recunoscător. Aici, În partea aceasta a China, multe animale și păsări, tot timpul anului. Păsările acestea numim egrete, gât lung, picior lung. Wendy și Wyatt se căzniră să distingă ceva. —O, le văd, zise Wendy. Vezi? Acolo. Îi indică lui Wyatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce vreau să spun este că, deși Myanmar este una dintre cele mai sărace țări din lume, situația este, să spunem, mai stabilă, sau cel puțin așa o resimt oamenii. Vedeți, s-au săturat de probleme. Și poate că sunt recunoscători guvernului pentru micile cadouri pe care li le face din când În când. La o școală din apropiere, un oficial militar important i-a cumpărat directorului un casetofon. A fost de-ajuns să-i facă pe oameni fericiți. Pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vălătuci de fum ușor reperabili. Grupul i se adresă lui Pată Neagră, cerându-i să-i mobilizeze pe cei din trib și să-i ajute să caute mai multe pietre și lemne de foc, convinși că aceștia se vor arăta recunoscători În fața ingeniozității americane. Dar În loc să fie exuberant, Pată Neagră părea resemnat. Acum chiar trebuia să le spună. Nu pot ajutat. Dacă soldații găsesc pe voi, găsesc și pe tribul Karen, spuse el. Apoi omoară pe noi. O, nu, Îl asigurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peste o imagine cu localnici cu piepturile goale, conducând un elefant, aceeași fotografie care apărea pe cutia de chibrituri primită de Harry În camera de hotel și pe nenumăratele broșuri cu locurile de vizitare. Când segmentul se Încheie, Harry fu recunoscător În sinea lui. — Întotdeauna au fost oameni cu inimi bune, remarcă el față de personalul ambasadei, pregătiți să empatizeze cu cei loviți de soartă. Din cauza asta am venit În Birmania, știți, ca să vedem cu ochii noștri care este cu adevărat situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plus din profitul net“ care vor fi supuse unei contabilizări stricte de către avocați costisitori, dar, să nu-și facă griji În această privință, comisioanele vor fi plătite În Întregime de către studioul de film, lucru pentru care tribul le-a fost recunoscător. Profiturile se preconizau a fi uriașe, având În vedere popularitatea crescândă a tribului, și, cum urmau cel mai probabil să primească milioane de kyat, nu-i vor plăti În avans. Asta era de fapt o tradiție, „o procedură standard În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În trecut. Dar era prea târziu, și o știau. Dwight nu a sperat la o Împăcare, și nici Roxanne. Au continuat să se Întâlnească cu avocații pentru partaj și au hotărât să Împartă și custodia pentru băiat. Roxanne Îi era recunoscătoare lui Dwight pentru ajutor, și asta era suficient pentru el, doar mulțumesc, aveam nevoie de ajutorul tău. Și ea știa că era suficient, și de asemenea că el nu făcea toate lucrurile astea pentru ea. Le făcea pentru copil. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de recunoștința și aprecierea pe care o simțea față de tot ce avea. De fapt, exact asta te-ai fi așteptat să simți, iar de obicei, În realitate asta nu se prea Întâmplă fără mici Întorsături urâte. Bennie era cel mai recunoscător pentru dragoste. O simțea atât de intens Încât plângea de câteva ori pe zi dându-și seama cât de norocos fusese. Simțea genul de mulțumire pe care eu nu am simțit-o niciodată când eram În viață. Marlena și Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveam nici o metodă eficientă prin care să probăm veridicitatea declarațiilor. Pe de altă parte, riscul de a intra în vizorul presei era astfel redus simțitor. 2) Dacă ar fi venit oameni dornici să povestească, bineînțeles că le-aș fi fost recunoscător. Dar, pentru că numărul interviurilor ar fi crescut considerabil, asta ar fi conferit o doză de subiectivism cărții. Mai mult decât atât, în calitate de scriitor ar fi trebuit să fiu mai atent la echilibrul textului. 3) Pe cât posibil, am încercat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am venit din nou la serviciu. M-am întâlnit cu el ieri dimineață și mi-a zis: „Ai avut zile de la Dumnezeu, asta înseamnă că mai ai multe lucruri de realizat în viață. Nu te da bătut!“, „Trebuie să fiu recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat. Să luptăm împreună!“. Sunt foarte fericit că mă încurajează și mă salută călduros. Ura nu ajută la nimic. Nozaki Akiko (21 ani) Aici ar fi trebuit să fie declarația domnișoarei Nozaki Akiko (pseudonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
muncă numai dimineața. Compania îmi permite să vin la serviciu, dar responsabilitățile mele manageriale au fost preluate de alt coleg. Normal, șeful meu mi-a spus îngrijorat: „Nu e bine pentru tine să muncești în condiții de stres“. Îi sunt recunoscător că m-a înțeles, dar, pe de altă parte, îmi va fi foarte greu să promovez din punct de vedere profesional. Le mulțumesc că mi-au ușurat munca, însă după o lună de concediu - de la atac - din mai și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de atacul cu gaz sarin de la angajații Regiei Autonome a Metroului. Dar... „Nu vreau să uit pur și simplu. Colegii mei n-au murit degeaba!“ Această credință puternică l-a făcut să-mi ofere o declarație neprețuită. Îi sunt foarte recunoscător că a colaborat. Locuiește în prefectura Saitama și vine până la serviciu pe linia Tōjō. Are două fete. La metrou avem trei ture, prin rotație: tura de zi, tura de o zi și o noapte și zilele libere. „Tura de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mașina. Doar un drum durează cincizeci de minute. Mașina e de la firmă și cei de acolo îl lasă să o folosească și după program. Știu că se duce la spital, la sora lui care e paralizată. Tatsuo le e foarte recunoscător. Seara, după muncă, se urcă în mașină și conduce până la spital. Cam o oră vorbește cu sora lui diverse lucruri. O ține de mână, îi dă să mănânce iaurt de căpșune, fac exerciții de vorbire. Puțin câte puțin, o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atât de ciudate. Nu, nimic. A fost un buletin de știri de la Biroul de Presă al Ministerului Sănătății, dar numai în seara zilei respective. Păi, asta este (scoate un fax). Faxul a ajuns la ora 16.25 după-masă. «Vă suntem recunoscători pentru că ați îngrijit victimele accidentului de azi-dimineață. Am obținut niște informații legate de gazul sarin. Acesta este etc..etc» Când a venit asta, noi deja rezolvasem situația. Singurii care ne contactaseră din timp și ne trimiseseră informațiile necesare fuseseră medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un adevărat tânăr tehnocrat. Datorită slujbei lui, vorbește foarte serios și sincer despre valorile și concepțiile lui legate de lume. Nu a făcut niciodată nici un compromis. Dacă ar fi făcut-o, ar fi avut parte de multe necazuri. Îi sunt recunoscător pentru că a fost amabil și m-a ajutat să strâng material, cu toate că e foarte ocupat și suferă de insomnie cronică. „Mi-au plăcut mereu avioanele, dar nu am colecționat niciodată aeromodele sau lucruri plicticoase de genul ăsta. Poate pentru că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți, dar, din păcate, nu am putut intervieva nici una dintre aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze au fost mai cooperanți și au acceptat să răspundă interviului. Le sunt recunoscător că mi-au pus la dispoziție acest loc. Am stat de vorbă într-un birou mare și luminos de la baza Forțelor Aeriene de Autoapărare din Iruma. Domnul Nakajima are conformația unui adolescent, părul negru ca tăciunele, arată bine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Hibiya, la stația Kita-senju e cel mai greu. Acolo sunt foarte mulți călători. Toți stau la rând, dar, câteodată, nu poți să mergi prin spate și trebuie să treci printre cei care așteaptă la metrou. Atunci am emoții. Îi sunt recunoscător cerului că nu am fost implicat niciodată în vreun accident mai mare. Pe data de 20 martie eu aveam zi liberă. Deoarece nu prea erau oameni la muncă, m-am dus. Cu o zi înainte m-au întrebat: «N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu.» Mi-am pierdut răbdarea. Mă obosește și drumul până la serviciu. Mi-e greu. Până acum nu mi se întâmpla așa ceva. Probabil, cei de la firmă sunt mai indulgenți cu mine pentru că sunt aproape de vârsta pensionării. Mă protejează. Le sunt foarte recunoscător. Trebuie să le fie foarte greu celor care nu au avut norocul meu sau care au fost mai grav afectați. Ar fi cazul ca cei de la putere să se ocupe mai serios de lucrurile astea. Și persoanele infectate cu SIDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâner. Mă chinuiam din răsputeri să stau în picioare. «Aoleu! Nu e deloc bine!» Doar la asta mă gândeam. Am avut noroc. Persoana din fața mea, care stătea jos, a coborât cam după două stații. Am reușit să mă așez. Eram recunoscător. Mă simțeam un pic mai bine. Cel mai ciudat mi s-a părut când am ieșit afară de la metrou. Totul era în beznă. De fapt, nu era chiar întuneric, parcă era mohorât. «Straniu! Până acum a fost vreme frumoasă.» Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și Macintosh-ul de pe masa mea. Fără acest computer, mi-ar fi fost imposibil să-mi organizez manuscrisul și documentele stufoase. Vreau să specific faptul că scriitorii Studs Terkel, Bob Green mi-au oferit indicii prețioase în legătură cu structura cărții. Le sunt recunoscător și le respect pe cele 62 de persoane care au răspuns rugăminții noastre și s-au lăsat intervievate. Le dedic această carte. Mă rog ca oamenii pe care i-am întâlnit să aibă o viață lungă, sănătoasă, îndestulată și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
povestire și trebuie să caut și să-mi pun în ordine lucrurile rămase în mine. Până să ajung în punctul acela va mai dura ceva timp. Nu e un lucru care să prindă formă atât de repede. Îi sunt foarte recunoscător domnului Kawai Hayao, care mi-a dat niște indicii valoroase pentru un sfârșit psihologic. Interviurile au fost publicate în revista lunară Bungei Shunjū, din aprilie până în octombrie 1997. Cu acestă ocazie aș dori să-i mulțumesc din suflet editorului-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gravă, boală. Îm dădeam seama că înnebuneam treptat. În zilele ploioase, când nu munceam, dormeam înfășurat în plapumă. Ceilalți mergeau la jocuri elecronice, iar eu stăteam singur în cameră. Cei din jurul meu îmi spuneau cuvinte calme și le sunt foarte recunoscător, dar atunci eram total pierdut. Într-o zi, m-am trezit pe la trei dimineața și mă simțeam atât de rău, încât mi-am spus: «Sunt terminat.» O luam razna și simțeam că-mi pierd cunoștința. Am sunat-o pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să fiu recunoscător, căci reconstituiam în parte încrederea în mine, așa de distrusă, deoarece mi se preferase un altul. Și apoi, era inutil să cer amănunte, căci aveam să mă despart definitiv de Ioana și să încerc să mă vindec spunîndu-mi:" A fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bicisnic pe care trebuie să-l menajez și n-am vrut asta. Sandu e dragostea vieții mele, îl iubesc cum am impresia că nimeni n-a mai iubit pe lume, orice s-ar fi întîmplat." Cuvinte pentru care îi sunt recunoscător, căci îmi mângâie toate neliniștile și-mi dau o mare încredere în mine. Totuși, la sfârșitul unei discuții, când mă găsesc torturat, nenorocit până la moarte, reîncepînd zadarnic aceleași întrebări, și când, pe rând, mă simt gelos, rău, îndrăgostit și neînsemnat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preferă, m-am socotit inferior, și asta a fost o mare umilință. Ioana nici nu putea susține altfel, căci numai așa mai avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]