3,034 matches
-
rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doilea Război Mondial, dar și de reconstrucția sălbatică de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea gîtul tăiat! RÎsul Mariei Încetă brusc. Înțelegea acum mai bine de ce avusese el acea reacție de panică, văzînd-o aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învăța din ele o sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă. Registrele ieșirilor fuseseră falsificate, iar documentele nu mai fuseseră niciodată puse la loc. - Caradec va căpăta informații complementare, o anunță Lucas pe Marie. Eu stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic, ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trăiau singuri, cel mai adesea după un divorț. Așadar, Bruno era destul de reprezentativ pentru Loc, iar după câteva zile Își dădu seama că Începe să se simtă mai puțin prost decât de obicei. Insuportabile la ora micului dejun, pârțotinele mistice redeveneau femei la ora aperitivului, femei aflate Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească În viață, În timp ce eu o ratasem pe-a mea. Aveam poftă să redevin un individ. — O monadă..., spuse Încet Michel. Bruno nu-i răspunse, Își termină paharul. — Sticla e goală..., observă el pe un ton ușor rătăcit. Se ridică, Își puse bluzonul. Michel Îl Însoți până la ușă. — Îmi iubesc fiul, mai spuse Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu ! Nu vreau să apar în nici o reclamă ! Îl văd pe Eddie că deschide gura ca să riposteze. Și nu vreau să dau nici un interviu, adaug iute. Nu vreau să fiu un model pentru nimeni. Nu vreau decât ca lucrurile să redevină la normal. La prânz, lucrurile nu au revenit deloc la normal. De fapt, totul pare și mai suprarealist ca înainte. Am primit încă trei soliticitări de apariții televizate și una pentru a face o ședință foto „plină de bun gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și la prestigiul ideilor prejudecate pe de alta, mai știu să regăsesc cheia atât pentru unele cât și pentru celelalte ? E ciudată, totuși, dacă reflectezi ceva mai bine în jurul ei, dorința de a accepta, de a te supune, de a redeveni turmă. La drept vorbind, toată desfășurarea istorica s a trudit să ridice pe om la conștiința omeniei sale, să-l facă ins autonom, ‹‹ homo singularis ››. Cea mai răscolitoare mișcare morală, creștinismul, n-a avut alt înțeles, poate, decît tocmai pe
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
se mai auzeau decât clefăiturile și râgâiturile noastre. Coțcarul de Minos profită de neatenția celor din poiană pentru a-mi strecura o privire fugară. Îmi făcu cu ochiul și-mi zâmbi scurt, din colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei strânși În jur. - Să știi de la mine ceva, avea să-mi spună a doua zi. Când vezi că se Încinge cearta, Împarte ceva de Îmbucat și tărăboiul o să se stingă ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ziua de mâine e incertă, nu transpare cu nimic, este tot atât de dureroasă ca o gaură neagră, care înghite energie dar nu oferă nimic, absolut nimic, în schimb... Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și sunetul zarurilor vine de la jocul singuratic al lui Bruno; Grubi stă întins pe căruciorul de bagaje și își mestecă paiul; Domnul Kapunta stă întins pe fotoliul-leagăn; după câteva secunde se ridică și începe să se plimbe pe marginea scenei; redevine prezentatorul de la începutul piesei.) ȘEFUL GĂRII: După trei lumi de zile, CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE s-a stins tăcut, în camera de sus. Peste încă un timp, Ioana a născut un băiat pe care l-am numit Artur. Înainte de a împlini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă, indefinit divizibilă, ca piatra sau nisipul. Acum ar fi momentul, dacă dl. Popa ar avea o fiică, o soră, o soție, o mamă, ca aceasta să-l privească cu luare aminte și să se întrebe cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unei dispariții, mi-am zis eu, dar nimeni nu știe prin ce-am trecut atâtea săptămâni și sunt suficient de discret încât să nu intru în detalii. Pe urmă, când ți se ridică o piatră de pe inimă, și când anormalul redevine normal, reacția naturală e să te bucuri. Oho, bere, vin, țuică, friptură, sănătate, domnule director, sănătate. Masa era încărcată cu toate bunătățile din lume și mă aștepta, iar eu n-am pierdut ocazia, m-am așezat, am băut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu și, înainte ca cineva să se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă tragică. Relația de prietenie dintre Elena și Ioana suferi o puternică lovitură. Mai mult decât atât, părinții Ioanei le acuzară pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care nu-i recunoșteau. Mulți dintre cei astfel uciși fuseseră răniți dinainte de gloanțele celor de la balcon și se târau în semiconștiență, gemând, prea ocupați cu durerea lor ca să răspundă la strigătele de identificare ale camarazilor. După cinci minute, curtea redeveni vizibilă. Abia acum se putu observa carnajul la care mercenarii lui Frank se supuseseră singuri. Pe lângă pierderea și avarierea mitralierelor principale, ceea ce lăsa baza complet expusă unui eventual atac, pieriseră jumătate din cei din curte și fuseseră distruse camioanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
conta prea mult, pentru că s-ar ști în întreaga industrie ce s-a întâmplat. Ar afla cu săptămâni bune înainte de deschiderea spectacolului. —Janey, mă bagi în sperieți! Janey abandonă tonul său detașat, speculativ. Hai, nu te îngrijora, Sam, spuse ea redevenind, dintr-odată, atentă. Așa ceva nu se întâmplă aproape niciodată și sunt sigură că acum nu e cazul. La urma urmelor, e și Helen acolo. Mă întrebam dacă Janey voia să spună că prezența lui Helen în distribuție era garanția succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dacă aș fi știut cum, aș fi roșit. Speram numai ca, în cursul cercetărilor sale, să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teatrul Cross la fel ca și mine. Te atașezi de locul acesta, înțelegi? Zicea că e ocupată cu scormonitul după un nou director artistic. — Da, ar trebui să se miște destul de repede. Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de balustradă, redevenind serios. Știi ce am auzit? Ce mai zice lumea? Că s-ar putea s-o întrebe pe MM dacă e dispusă să dea interviu pentru post. — Zău? zisei eu, surprinsă. Dar n-are experiență în conducerea unui teatru, nu? Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în realul potențial. Realul potențial nu îl mai acceptă pe Gavrilescu Orfeu, nu îl mai îngăduie, îl respinge, îi determină reîntoarcerea după „mușcatul din rodia Corei Persephonei”. Baba-Șibila îi dă o șansă de a reveni în realul obiectiv, de a redeveni Gavrilescu, de a ajunge în temporal prin camera cu numărul șapte. Șapte este la pythagoreici, printre altele, viața reprezintă și redă ciclurile vieții, alegerea acestei camere ar fi însemnat o revenire la profan, la viața temporală, la banal. Însă Gavrilescu-Orfeu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
pentru mire. După câteva clipe, a găsit băncuța pe care stătea organistul, iar mirele a revenit pe pământ. Pe tot parcursul ceremoniei, organistul a cântat stând în picioare, dar într-o manieră evident îmbunătățită. —Dragilor, a spus preotul. Congregația a redevenit serioasă. În fine, evenimentul luase cursul obișnuit al lucrurilor. Ne-am adunat aici, în fața Domnului... — Hei, a spus Bo ridicând o mână. Adică... hei! Preotul s-a oprit și s-a uitat la el peste ramele ochelarilor cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]