1,579 matches
-
în mai multe limbi străine: engleză („A Great Man”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric Tappe, reeditată în 1990), maghiară („Egy nagy ember”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Péter Zirkuli; reeditată în vol. "Piknik a senkiföldjén - Tudósok sci-fi írásai", Editura Kriterion, București, 1985, pp. 296-321), germană („Der Makranthropus”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), franceză („Le macranthrope”, în vol. "Uniformes de
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Scholarly and Literary Works of Mircea Eliade", editat de Norman Girardot și M. L. Ricketts, The Seabury Press, New York, 1982; traducere de Mac Linscott Ricketts), franceză („Adieu!...”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit, reeditată în 2009), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), bulgară („Адио!...”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și altele.
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
cosmologie originală, în care Pământul este deja rotund, nu se află în punctul central de rotație al planetelor (nu e un model heliocentric), în acest punct special aflându-se imaginarul și invizibilul “foc central” (Mircea Florian, "Îndrumar de Filosofie", 1922, reeditat Humanitas 1992), în jurul acestuia rotindu-se planetele și Pământul, plus “sfera stelelor fixe”, plus o altă planetă imaginară, Antipământul. Platon are o cosmologie încă și mai fabuloasă și mitică, Pământul (rotund) aflându-se în centru, static, planetele fiind extrem de aproape de
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
pregătirea unei lucrări mari, care a început să apară doi ani mai târziu, sub titlul "Atlas Ichthyologique des Orientales Neerlandaises". Treizeci și șase volume, ilustrate cu 1.500 de planșe, au apărut până în 1878. Muzeul American de Istorie Naturală a reeditat în zece volume această lucrare între 1977 și 1983. Bleeker a publicat, de asemenea, aproximativ 730 de articole pe diverse subiecte, inclusiv 520 despre ihtiologie. El a descris 511 genuri noi și 1925 specii noi, de care mai 1.100
Pieter Bleeker () [Corola-website/Science/330658_a_331987]
-
din vrie în apropierea solului, zbor pe spate la firul ierbii, intersectări de traiectorii și luping în formație cu avioanele legate între ele cu panglici tricolore. Pentru prima oară avioanele au apărut vopsite în roșu. Spectacolul are mare succes, fiind reeditat în săptămânile care urmează la Brăila (23 octombrie), Mizil (30 octombrie) și Ploiești (6 noiembrie). Aici, la o scoatere din vrie, motorul avionului lui Ivanovici dă rateuri, iar avionul n-are suficintă viteză pentru a răspunde la comenzi, se înfundă
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
Bantam Books. Publicate de Bantam Books. Publicate de Night Shade Books. Romanele acestei serii au fost publicate de FASA Corporation până în 1991. În acel an, ea a fost preluată de Penguin Group/Roc Books, care a continuat-o și a reeditat romanele precedente. Ultimul roman din seria clasică BattleTech a apărut în 2002; în același an a apărut primul roman din perioada Dark Age (aproximativ la 100 de ani după perioada clasică). Publicate de Bantam Books și, începând cu anul 2000
Michael A. Stackpole () [Corola-website/Science/330188_a_331517]
-
în 1931- 1942 au publicat analize cuprinzătoare ale textului "De Administrando Imperio". Cercetările lor au demonstrat că lucrarea este format dintr-o serie de texte care se concentrau pe subiecte specifice, scrise la distanță unul de altul. Lucrarea a fost reeditată de mai multe ori, ceea ce a făcut ca interpretările textelor rezultante să varieze uneori în mod semnificativ. Relatările asemănătoare dar ușor diferite cu privire la sosirea croaților au cauzat numeroase probleme istoricilor încă din secolul al XIX-lea. Istoricul Barbara M. Kreutz
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Constantinidis; o altă traducere a fost realizată de Jakob Paul Molin și publicată în 1972 sub titlul "Das Geschlecht der Falken" de editura Volk und Welt din Berlin), maghiară ("A paraszt kapitány", Albatrosz Könyvkiadó, București, 1969; traducere de László Lőrinczi; reeditată în 1972), ucraineană ("Рід Шоймарів", Dnipro, Kiev, 1970; traducere de Mîkola Cîșcevîi), rusă ("Plemja Šojmaru", Detskaja literatura, Moscova, 1977; traducere de Mihail Fridman) și bulgară ("Родът на Шоймару", Otecestvo, Sofia, 1982; traducere de Spaska Kanurkova; reeditată în 1989). Succesul romanului
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
traducere de László Lőrinczi; reeditată în 1972), ucraineană ("Рід Шоймарів", Dnipro, Kiev, 1970; traducere de Mîkola Cîșcevîi), rusă ("Plemja Šojmaru", Detskaja literatura, Moscova, 1977; traducere de Mihail Fridman) și bulgară ("Родът на Шоймару", Otecestvo, Sofia, 1982; traducere de Spaska Kanurkova; reeditată în 1989). Succesul romanului "Neamul Șoimăreștilor" a determinat realizarea unei ecranizări cinematografice. Scenariul filmului a fost scris de Alexandru Struțeanu și Constantin Mitru după romanul publicat de Mihail Sadoveanu. Decupajul regizoral al lui Mircea Drăgan a fost trimis spre aprobare
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
viciu. Romanul "Jocul cu moartea" a fost tradus în mai multe limbi străine: rusă ("Игра со смертью" ("Igra so smertiu"), Kiev, 1963; traducere de Ivan Kușnirîk), germană ("Spiel mit dem Tode", Buchverlag der Morgen, Berlin, 1963; traducere de Alfred Kittner; reeditată în 1966 de editura Volk und Welt din Berlin), maghiară ("Játek a halállal", Irodalmi Könyvkiadó, București, 1964; traducere de János Vistai András; reeditată în 1974 de Editura Eminescu din București), franceză ("Le jeu avec la mort", Albin Michel, Paris, 1964
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
de Ivan Kușnirîk), germană ("Spiel mit dem Tode", Buchverlag der Morgen, Berlin, 1963; traducere de Alfred Kittner; reeditată în 1966 de editura Volk und Welt din Berlin), maghiară ("Játek a halállal", Irodalmi Könyvkiadó, București, 1964; traducere de János Vistai András; reeditată în 1974 de Editura Eminescu din București), franceză ("Le jeu avec la mort", Albin Michel, Paris, 1964; traducere de Iosif Igiroșianu), suedeză ("Lek med döden", Tidens Bokklubb, Stockholm, 1964; traducere din engleză de Kjell Ekström; reeditată în 1972 și 1976
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
de János Vistai András; reeditată în 1974 de Editura Eminescu din București), franceză ("Le jeu avec la mort", Albin Michel, Paris, 1964; traducere de Iosif Igiroșianu), suedeză ("Lek med döden", Tidens Bokklubb, Stockholm, 1964; traducere din engleză de Kjell Ekström; reeditată în 1972 și 1976 de editura Coeckelberghs din Göteborg-Stockholm), portugheză ("O jogo do morte", Estúdios Cor, Lisabona, 1965; traducere de Fernanda Pinto Rodrigues), bulgară ("Игра със смъртта" ("Igra săs smărtta"), Narodna Mladej, Sofia, 1966; traducere de Mara Hinova), sârbă ("Igra
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
în ziarul "La Presse" pe 31 iulie 1863. Societatea avea să fondeze ulterior revista "L'Aéronaute" , care a apărut până în 1910 Acest roman a apărut în 1864 în volum in-12, fără ilustrații. Jules Verne a modificat romanul și l-a reeditat, acesta devenind partea a doua a operei "Căpitanul Hatteras". Textul este o autobiografie scrisă de Jules Verne în 1890. La cererea lui Théodore Stanton, ziarist american și corespondent al agenției Associated Press la Paris, autorul îi încredințează manuscrisul. Traducerea englezească
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Despre instrumentele și despre norocul pescarilor”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
readucă la viață diverse ființe, cu consecințe tragice pentru cei din jur. Textul a fost recompensat cu Premiul Juriului - Pozitronic 1995. Povestirea a primit premiul SuperNova în 1994. A apărut pentru prima dată în nr. 124-125 al "Jurnalului SF", fiind reeditată în 2015 în revista "Nautilus". Intriga prezintă ascensiunea unui boxer ajuns în grija unui antrenor care folosește metode stranii de lucru. În loc să-l pregătească pentru lupta unui adeversar anume, el îi antrenează separat mâinile ca să-și devină, una alteia, dușman
Rămășițele viselor () [Corola-website/Science/334997_a_336326]
-
tratatului său privind micologia, unde a descris numeroase specii noi. Lucrarea cea mai remarcabilă din punct de vedere științific în acest domeniu a fost "Histoire des plantes vénéneuses et suspectes de la France" (Istoria de plante otrăvitoare și suspecte ale Franței), reeditată între anii 1791-1812, sub titlul "Histoire des champignons de la France" (Istoria ciupercilor Franței), conținând 400 de ilustrații de bureți de înaltă calitate și fiind una din primele lucrări de referință în micologie. El este descoperitorul multor celor mai cunoscute ciuperci
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
enumerat diverse dimensiuni cognitive în cartea sa, " Moduri de gandire". O serie de alte modele sunt, de asemenea, de multe ori folosite atunci când se caută stiluri cognitive,unele dintre aceste modele sunt descrise în cărțile pe care Sternberg le-a reeditat, cum ar fi, "Perspective asupra gândirii", "Învățare" și "Stiluri cognitive ". Profilul stilului de învățare NASSP ( LSP ) este un instrument de a doua generație pentru diagnosticul stilurilor cognitive ale studenților, răspunsurile de percepție, si preferințele de studiu și de instruire. LSP
Stiluri de învățare () [Corola-website/Science/335476_a_336805]
-
în anii '70 de bărbații homosexuali și bisexuali și a ajuns, cu timpul, să cuprindă toate genurile și orientările. Codul este bine documentat în "Gay Semiotics", lucrarea de referință a fotografului Hal Fischer, publicată pentru prima oară în 1977 și reeditată în noiembrie 2015. În următorul tabel sunt enumerate culorile folosite în codul batistelor, dar și semnificația acestora: În cadrul serviciilor de asistență medicală, postarea în incintele în care se fac consultațiile de simboluri LGBT, chiar și discrete, este creditată ca fiind
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
dintre piesele de pe "Celelalte Cuvinte II" au fost publicate pentru prima dată în format compact disc în 1996, o dată cu editarea de către Electrecord a compilației "Vinil Collection", unde materialul de pe discul de față este reluat parțial. "Celelalte Cuvinte II" a fost reeditat integral în format CD în anul 2006, cu ocazia aniversării a 25 de ani de existență a formației. Discul reeditat include, pe lângă materialul original de pe discul de vinil, piesele „Gong” și „Iarna”. Acest album, împreună cu "Celelalte Cuvinte I" și cu
Celelalte Cuvinte II () [Corola-website/Science/335526_a_336855]
-
vadă. Original ales drept un simbol al rușinii, va avea ulterior alte înțelesuri pe măsură ce viața ei ficțională evoluează în poveste. Filmul mut Pașaportul galben din 1916, având în distribuție pe Clara Kimball Young, era cunoscut și ca "" atunci când a fost reeditat în 1917. În filmul din 2006, , Lordul Cutler Beckett (Tom Hollander) este văzut folosind pe post de vătrai un foarfece din fier pentru marcare cu litera „P”, pe care îl utiliza pentru a întipări cu fierul roșu „stigmatul piratului”, ce
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
revine la preocupări mai vechi: fenomenologie, ironie romantică versus ironie postmodernistă, globalizare (intersecția dintre cultura occidentală și cea extrem orientală). În 2010 îi apare cartea " Dincolo de ironie și ironism - plecând de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai PoMo" , reeditată în 2015. Din 2002 este membru titular al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române și, din același an, redactor șef al revistei NOEMA (CRIFST). Din 2014 devine membru afiliat la Institutul de Inteligență Artificială
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
(1991) este un roman science fiction al autorului român Romulus Bărbulescu. Acesta este ultimul roman original publicat de Bărbulescu. Ulterior au fost reeditate o serie de romane scrise împreună cu George Anania în anii '60-'70 și chiar unul dintre romanele sale personale, "Insulele de aur și argint" (sub titlul "Golful ucigașilor"). Ultimul volum publicat înaintea morții, " Cât de mic poate fi infernul?" conține
Încotro curge liniștea? () [Corola-website/Science/328437_a_329766]
-
țară". Lumea satului rămâne doar un element de fundal”, completează Ioan Adam. Romanul "Tănase Scatiu" a fost tradus în limbile maghiară ("Tănase Scatiu", în vol. "Falusi életképek. Tănase Scatiu. Két kisregény", Editura pentru Literatură, București, 1965; traducere de Béla Jánky; reeditată de Editura Kriterion din București în 1989), germană ("Tănase Scatiul", în vol. "Das Leben auf dem Sande; Tănase Scatiul; Im krieg", Editura pentru Literatură, București, 1967; traducere de Thea Constantinides) și rusă ("Tănase Skatiu", în vol. "V derevne; Tănase Skatiu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Apoloniu, Al-Horezmi, Hipocrate, Al-Farabi și alții. Astfel a popularizat în Europa nivelul științific al autorilor antici și islamici. Multe din traducerile sale se află în Cremona, iar o parte la biblioteca Universității Oxford. O parte din scrierile sale au fost reeditate în perioada cuprinsă între secolele al XV-lea și al XVIII-lea.
Gerardo din Cremona () [Corola-website/Science/334059_a_335388]
-
traducere a fost realizată de Olga Tarenz și publicată de Editura Paoline din Francavilla (Chieti) în 1966), franceză ("Mathieu Damian. La vie à la campagne", Les Éditions de prose moderne, Paris, 1939; traducere de Georges Bengesco, prefațată de Paul Valéry; reeditată sub titlul "La vie à la campagne" de Editura Kyros din Paris, în 2008), portugheză ("Vida no campo", în cotidianul "O Século" din Lisabona (edițiile din 18 mai 1947 până în 28 iunie 1947); traducere de Victor Buescu și Rogério Peres
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]