17,529 matches
-
care Giambattista Marino, descriu opere de artă reluând, în formă poetică, demersul lui Philostrate. Probabil așa se explică de ce criticii moderni, cum ar fi de exemplu filologul Leo Spitzer schimbă definiția moștenită de la antici și preferă să uite de ceilalți referenți posibili ai ekphrasis definind-o ca pe "descrierea unei opere de artă" într-un articol care a avut un efect foarte mare asupra criticii occidenttale 3. În special critica americană în domeniu, care s-a dezvoltat urmând ideile lui Spitzer
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
manifestă tendința de a fi exhaustivă atunci când încearcă să epuizeze calitățile obiectului/persoanei ce se constituie în subiectul ei, folosind toate compartimentele limbajului specializat 35. De cealaltă parte, intenția decriptivă transformă descrierea dintr-o simplă enumerare a mărcilor distinctive ale referentului într-un act hermeneutic ce devoalează realitatea din spatele realului 36. Phillipe Hamon indică trei funcții ale descriptivului într-un text: funcția de clasificare ("nommer"), funcția de identificare (dénomination) și cea de exaltare ("exalter")37. Cele trei funcții motivează existența practicii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
abordat strict în domeniul literaturii și este definit ca fiind un fenomen literar și verbal, un set de convenții independente de existența unei anumite opere vizuale 30. Pentru autorul studiului The Sister Arts într-o descriere pictorialistă ceea ce prevalează în comparație cu referentul vizual (fie că este vorba de pictură sau sculptură) este expresia verbală. Astfel, doctrina pictorialistă sau ut pictura poiesis prezintă câteva particularități: ca să fie numită pictorialistă o descriere trebuie să poată fi imaginată ca o pictură sau o sculptură; detaliul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
între ficțiune, greșeală, minciună, fals, argument ideologic, model, ipoteză etc. În ficțiune, autorul își manifestă intenția de a inventa în mod conștient și deliberat: ceea ce oferă spre lectură este ingeniozitatea unei povești inventate. Aceasta se poate inspira din realitate, dar referentul este în mod clar considerat unul imaginar. Din punct de vedere istoric, elementele relatate nu s-au produs niciodată. Marii evoluționiști ai secolului al XIX-lea, ca Tylor, Morgan, Frazer se considerau în mod sincer drept o specie nouă de
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
lume personală, ne împărtășesc din propriile experiențe ale realităților lor contemporane, ne deschid porțile sufletelor lor de actori naivi ai penelului.” În anul 2008, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani, redeschide porțile pentru artiștii naivi, la inițiativa referentului etnograf Margareta Mihalache, organizând o expoziție sub titlul „Frânturi de vitalitate”. Inițiativa a urmat și în 2009, prezentând pe simeze lucrări ale pictorilor naivi. Artiști participanți la expoziția Frânturi de vitalitate, Botoșani, 2008 A Acasandrei Valentina 1963 Pictor Născută la
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Psihologie și Științele Educației, U.A.I.Cuza Iași (licențiat cu 10) și al unui master în același domeniu la U.P. Andrei Iași (tot cu 10), actualmente, profesor de învățământ primar la Grupul Școlar “V.M.Craiu” din Belcești, jud. Iași. REFERENT ȘTIINȚIFIC: Conf. univ. dr. FELICIA IUROAIA - Universitatea P. Andrei, IAȘI ARGUMENT Omul crește și se dezvoltă ca ființă socială. Prin alcătuirea sa ca sistem bio-psihosocial, înzestrat cu însușiri proprii și cu largă deschidere către celelalte sisteme și influențe din ambianța
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete, rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
II, 855), determinante - determinanți/determinatori/determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
855), determinante - determinanți/determinatori/determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
trimit anaforic la unități plasate la distanță mare în enunț; prezintă referință ambiguă, în sensul că aceeași formă pronominală este folosită inconsecvent pentru a evoca entități discursive distincte; referința se propagă pe secvențe textuale întinse, în sensul că, o dată introdus referentul, vorbitorii îl evocă prin pronume un timp relativ îndelungat, fără a simți nevoia reactualizării prin substantiv (și determinanți); trecerile rapide și frecvente de la narațiunea la persoana a III-a la citarea unui vorbitor dintr-un alt cadru discursiv îngreunează decodarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
zice <IM chiar nu mai vrei să mai vii? că noi nu sîntem supărați pe tine> păi dumneavoastră să fiți supărați pe mine? (xxx) din contră că eu stăteam mai mult (IVLRA: 57-58) Dacă pronumele personale ancorează deictic sau anaforic referentul prin raportare la instanțele discursive (eu, tu, el), pronumele demonstrative ancorează referentul într-o manieră mai complexă, prin raportare la două axe semantice: proximitate - distanță, respectiv identitate - diferențiere spațio-temporală și cognitivă. De aceea, accesibilitatea discursivă a demonstrativelor este condiționată de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sîntem supărați pe tine> păi dumneavoastră să fiți supărați pe mine? (xxx) din contră că eu stăteam mai mult (IVLRA: 57-58) Dacă pronumele personale ancorează deictic sau anaforic referentul prin raportare la instanțele discursive (eu, tu, el), pronumele demonstrative ancorează referentul într-o manieră mai complexă, prin raportare la două axe semantice: proximitate - distanță, respectiv identitate - diferențiere spațio-temporală și cognitivă. De aceea, accesibilitatea discursivă a demonstrativelor este condiționată de o cantitate mai mare de informație partajată situațional sau prin istoria conversațională
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
pentru o statistică a ocurențelor demonstrativului vezi Nicula, în acest volum, p.), iar analiza calitativă pe care am realizat-o a relevat anaforicitatea/deicticitatea difuză a demonstrativului care contractează relații la distanță cu antecedentul sau evocă, prin aceeași formă, doi referenți distincți: B: ă: uite A: ia B: astea [sînt A: [uau↑ așa mulți sînt? B: ăștia sînt. de fapt aia-i o tipă și mi-a dat și titlu↓ A: da↓ B: diana l*** asta a scris pentru: ea și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
litri de suc de mere care::# # stau în frigider și# bea. (IVLRA: 83) Demonstrativul este rareori folosit în discurs pentru a marca opozițiile apropiere/depărtare spațio-temporală, identitate/diferențiere, dar, mai frecvent, pentru a marca proximitatea/distanța cognitivă a interactanților față de referent. Opoziția apropiere/depărtare funcționează mai degrabă ca un mijloc de ierarhizare a referenților din perspectiva importanței și actualității lor cognitive în discurs. A: eu↓ de cînd cu grila asta nouă↓ mă uit numai la prima. B: la huidu↑ la cronică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Demonstrativul este rareori folosit în discurs pentru a marca opozițiile apropiere/depărtare spațio-temporală, identitate/diferențiere, dar, mai frecvent, pentru a marca proximitatea/distanța cognitivă a interactanților față de referent. Opoziția apropiere/depărtare funcționează mai degrabă ca un mijloc de ierarhizare a referenților din perspectiva importanței și actualității lor cognitive în discurs. A: eu↓ de cînd cu grila asta nouă↓ mă uit numai la prima. B: la huidu↑ la cronică↑ A: a: DEliciul meu ăla. B: eu n-o prind miercurea. A: păi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
important era materialu cu evaziunea fiscală nu cu certificatele de trezorerie. (IVLRA: 121) Adesea, deicticele românești funcționează ca deictice intradiscursive: vorbitorul folosește demonstrativul fără a trimite la un antecedent sau la un subsecvent din discurs și fără a indica un referent accesibil deictic. Prin intermediul deicticului intradiscursiv, vorbitorul: (i) conferă relevanță discursivă unor elemente situaționale ale discursului, pe care le convertește, prin simpla evocare, în fond comun de presupoziții: B: în rest CE faceți. A: < L uite am făcut o gripă de-
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Prin dublare se focalizează constituentul nominal din structura enunțului, în timp ce în absența dublării este focalizată acțiunea exprimată prin verb11. Să se compare în dialogurile următoare situațiile de dublare (care satisfac condițiile enunțate mai sus) cu situațiile fără dublare (în care referenții sunt nou introduși în discurs): B: nu nu. <R eu vreau să ┴> deci tu AVEAI dreptu să semnezi acel [contract↑ ......................................................................................................................... A: îmi pare rău↓ îmi pare rău↓ B: deci dăm telefon la federație să-ntrebăm↓ A: dăm telefon și la federație
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sportu (IVLRA: 86). Interpretarea dublării la nivel transfrastic 12 pune în evidență existența unor mecanisme pragmatice subiacente acestui fenomen. În secvența următoare, reluarea rezultă dintr-o strategie de autocorecție, cu rol de clarificare referențială: vorbitorul A evocă prin clitic un referent implicit din discurs (ideea despre care vorbește B) și apoi îl clarifică prin substantiv, în momentul în care i se pare imprecis evocat prin clitic: B: da↓ la tine mergea așa↓ la mine e un titlu pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
să generalizeze una dintre posibilitățile de expresie, cea cu dublare clitică, în timp ce structurile fără dublare clitică sunt simțite ca ușor învechite (Avram 1986: 159). Preferința pentru structura cu dublare ar putea fi justificată prin gradul ridicat de accesibilitate discursivă a referentului exprimat pleonastic, necesară decodificării mesajului în absența unui context situațional partajat de emițător și receptor. 3.3. Dublarea pronominală Adesea, dublarea pronominală (dublarea prin pronume formă tare a complementului direct și indirect actualizat prin clitic) se justifică discursiv ca procedeu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mai expresive, neconstrânse presupozițional: chiar eu, exact eu, fix eu, personal, în persoană, singur, cu ochii mei, cu urechile mele, cu mâna mea. 3.9. Determinarea demonstrativă Foarte frecvent în limba actuală, chiar abuziv uneori, demonstrativul nu mai desemnează un referent accesibil discursiv sau situațional și nici nu se raportează la un antecedent/subsecvent imediat, ci funcționează ca echivalent al articolului hotărât (omul/acest om; omul/acel om): E: [...] acolo ereau> două sute nouășpatru de metri patrați teren↓ pe care erea clădit
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
termen nonreferențial (noi, ea etc.) precedă un termen referențial (femeile, mama etc.) - rezultă dintr-o strategie de autocorecție cu scop de optimizare a comunicării, așa după cum indică pauzele și intercalările din exemplele de mai sus: vorbitorul își dă seama că referentul, pe care inițial l-a presupus accesibil interlocutorului, ar putea fi greșit decodat de acesta. În funcție de semnificația enunțului și de intonație, dubla actualizare în discurs a unui referent, prin pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și intercalările din exemplele de mai sus: vorbitorul își dă seama că referentul, pe care inițial l-a presupus accesibil interlocutorului, ar putea fi greșit decodat de acesta. În funcție de semnificația enunțului și de intonație, dubla actualizare în discurs a unui referent, prin pronume și prin substantiv, generează forțe ilocuționare precum: amenințare, reproș, dojană. 6.2. Asertivitatea Când vorbitorii optează pentru a-și asuma punctul de vedere, au la dispoziție mai multe structuri sintactice: (i) combinarea pronumelui personal de persoana I cu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
uzul actual este care (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). Preferința uzului este motivată de unele particularități combinatorii inerente ale acestui pronume/adjectiv pronominal: este termenul cel mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lume personală, ne împărtășesc din propriile experiențe ale realităților lor contemporane, ne deschid porțile sufletelor lor de actori naivi ai penelului.” În anul 2008, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani, redeschide porțile pentru artiștii naivi, la inițiativa referentului etnograf Margareta Mihalache, organizând o expoziție sub titlul „Frânturi de vitalitate”. Inițiativa a urmat și în 2009, prezentând pe simeze lucrări ale pictorilor naivi. Artiști naivi de ieri și de azi A Acasandrei Valentina 1963 Pictor Născută la 26 octombrie
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
găsesc imediat o rețea invizibilă de așteptări la nivelul grupului sau al comunității, rămân izolate, dar latente, cu posibilitatea de integrare ulterioară în ansambluri ideologice mai mari. Cum teoria politică ia în discuție și raporturile de putere, inevitabil ea folosește referenți reali, un limbaj comun cu societatea și o sumă de reflexe de gândire, care se transmit și se fixează în imaginarul colectiv sub forma unor mituri sau a unor figuri simbolice. Conform acestei viziuni, unele teorii in nuce despre politic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]