10,187 matches
-
Nobelului, Thomas Tranströmer, alături de cîteva poezii purtînd semnătura poetului suedez, despre care aflăm că a fost deja tradus în 60 de limbi. Cum mai sunt românii În DILEMA VECHE nr. 412 din 5-11 ianuarie a.c., Vintilă Mihăilescu invită la câteva reflecții pornind de la volumul recent apărut Românii, un viitor previzibil?, semnat de Dorin Boldea. Deși e sceptic față de metodologia utilizată de autor, antropologul comentează câteva dintre rezultatele sondajelor incluse în carte. Cel mai grăitor este cel care privește decalajul între percepția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4994_a_6319]
-
Kyle, alias Catwoman (Anne Hathaway), aici hoață profesionistă, se află în căutarea acestui gadget menit să o scoată basma curată. Și acesta, ca și celelalte filme ale seriei semnate de Nolan, revendică același interes al regizorului pentru problematizările etice, pentru reflecția asupra duplicitarismului inerent al măștilor, pentru reconversiile spectaculoase, pentru sondarea unui trecut nebulos al personajelor sale. Bunul și răul, frumosul și urâtul își relevă rădăcinile comune, un eveniment tragic îl schimbă pe cel devotat într-un monstru, într-un revoltat
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
joacă în roman rolul unui alter ego al lui Unamuno, prin gura căruia autorul formulează ideile care îi definesc concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil, tînărul trecut prin furcile pedagogiei pozitiviste dovedindu-se un gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil ieftin, cu tentă mahalagescă. Dezamăgit de eșec, don
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
și, încurajat de elanul libertar din 1968, am început să scriu această carte. De aici, vaste lecturi pentru a constitui „corpusul” autobiografiei franceze și necesitatea unei definiții, cu scopul de a limita acest corpus. De aici, de asemenea, necesitatea unei reflecții teoretice pentru a analiza definiția însăși, pentru a o deconstrui într-un fel, pentru a scăpa de iluzia de identitate și de permanență a genurilor literare, percepându-le doar ca un fel de construcții istoricește variabile... Pentru fiecare dintre noi
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
Ați putea să precizați momentul/ momentele în care s-a conturat, pentru dumneavoastră, interesul pentru autobiografie ca obiectiv privilegiat al cercetării? Aveți dreptate să folosiți pluralul: momentele. Ne petrecem timpul evoluând. Până prin anul 1977, întreaga mea cercetare era orientată asupra reflecției teoretice și asupra unor opere prestigioase (acelea ale lui Rousseau, Gide, Sartre, Leiris) și m-am interesat mai ales cu privire la crearea noilor forme literare, privind cu un oarecare dispreț formele mai obișnuite ale expresiei autobiografice. Începând cu anul 1977, orizontul
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
totuși: „Din punct de vedere politic, tot ce mai poate face un adept al socio-liberalismului este să-și amintească de faptul că fatalismul este încă un tip de capcană și că există mai multe feluri de-a fi naiv”. O reflecție de altfel deloc naivă asupra rolului statului astăzi („Dacă pierderile companiilor private tot sunt transferate la nivelul unor comunităț i care și-așa se zbat să supraviețuiască, am putea măcar să ne plecăm urechea când oamenii ne spun ce loc ocupă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
limitele știute și acceptate de simțul comun, să acceadă la viziune. Ajung astfel la ceea ce voiam să vă comunic prin această scrisoare. Citind excepționala antologie alcătuită de dumneavoastră și gîndind la poeții pe care ați ales să-i citați cu reflecții despre esența poeziei, am ajuns la concluzia că uneori pare să fie mult mai ușor să scrii despre darurile excepționale ale poeziei decît să produci tu însuți efecte ieșite din comun prin magia versului. Mi-am zis că, adeseori, poezia
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
o adevărată subminare a fundamentelor societății tradiționale. Femeia va avea apa la îndemână, prin urmare își va dori și o mașină de spălat, prin cale de consecință va avea mai mult timp la dispoziție și îl va folosi în scopul reflecției intelectuale, de unde până la adulter nu este decât un pas. Gata, odată cu apa de la robinet, spectrul modernității se ivește ca un agent dizolvant al unei tradiții milenare a lui dolce farniente pentru bărbați și al împilării acestui factotum care este femeia
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
III-lea al Capitalului, că „imperiul libertății” se va baza întotdeauna pe muncă, fie și și redusă la minimum, reprezentînd „imperiul necesității”. În ce-l privește pe Adorno, este oarecum firesc ca un gînditor la care scrierile consacrate artei și reflecției teroretice asupra acesteia reprezintă mai mult de jumătate din întreaga operă, să fi supradimensionat rolul artei. Conceptul artei ca principiu benefic nu este departe de ideea artei ca „realitate utopică”, fericitoare, din estetica de tinerețe a lui Georg Lukács. Pe
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
Se impune un moment de reflecție asupra modului cum PDL a știut să explice schimbările promovate de partid, a declarat Raluca Țurcan. Reprezentanții PDL ar trebui să se gândească "dacă nu cumva președintele Băsescu a fost lăsat să ducă prea multe de unul singur", a mai
Raluca Turcan: Preşedintele a fost lăsat să ducă prea multe singur () [Corola-journal/Journalistic/46416_a_47741]
-
nu poate să meargă așa la infinit", a precizat Raluca Țurcan. În opinia sa, "pare să se fi atins limită la schimbare". "Trebuie să acceptăm evidență: pare să se fi atins la schimbare. De aceea, se impune un moment de reflecție privind modul cum PDL a dialogat cu societatea în acești ani grei. Sub imperiul priorităților momentului, multe cauzate de nevoia presantă de a economisi sau de a face rost de bani la buget, PDL nu a avut niciodată răgazul sau
Raluca Turcan: Preşedintele a fost lăsat să ducă prea multe singur () [Corola-journal/Journalistic/46416_a_47741]
-
tonul articolelor este mult mai cald, mai familiar, senzația de autentică adeziune e susținută de mărci stilistice pronunțat subiective. Editorialul lui Valeriu Râpeanu, de pildă, începe ca o notație de jurnal intim, la persoana I, cu amănunte de atmosferă, cu reflecții intime („îmi imaginam cum vor fi reacționat”...), cu o concluzie fără echivoc, ce transmite un sentiment care pare, cel puțin la nivel stilistic, să fie unul de autentică mîndrie (...). Aceeași mîndrie (...) se desprinde din textele tuturor celor care mai semnează
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
de stirpea ta regească - Oedip, 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită: de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om! - 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
singuri de gît. Și al doilea lucru dureros stă în neputința de a intui impresia jalnică pe care textul lor o lasă la lectură. Oare ce impresii încearcă Vlad- Ionuț Tătaru citindu-și rîndurile mai sus? Delectare intelectuală în fața adîncimii reflecțiilor perorate? Satisfacție la vederea curgerii aseptice a expresiilor docte? Greu de spus, dată fiind imaturitatea flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
în planul reflexiunii academice, probleme legate de o asemenea evoluție, depinzînd de sfidări și constrîngeri proprii unui vast context internațional. În acest sens, Sesiunea organizată la inițiativa sa, prin osîrdia Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie, a grupului de reflecție ESEN și a Institutului Național de Cercetări „Costin C. Kirițescu”, în Aula Academiei, la 14 aprilie 2009, suscita, pe marginea Crizei, care neliniștește orizontul contemporan, o pluralitate de înțelesuri și puncte de vedere, chemate să creeze o emulație prielnică; verificînd
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
decupajului turistic cel mai ușor de localizat, gen Fontana din Trevi, Villa Borghese, Forumul, Colosseumul etc.! Cazurile interesante ne scot însă pe turnanta unor idei poate chiar prea vizibil plasate și ambele acuză neverosmilul, parcă pentru a sublinia natura unei reflecții care se vrea serioasă sub acoperirea comicului. Leopoldo se trezește peste noapte transformat în vedetă, funcționarul interpretat șarjat de Roberto Benigni are tot ce poate fi mai reprezentativ și în același timp mai anonim. Ceea ce explorează regizorul este mecanismul unei
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
A fost o întîlnire reușită, a cărei stare de spirit a fost surprinsă de cuvintele lui Dan Hăulică: „Sînt începuturi care obligă. Și noi ne aflăm aici sub semnul unei asemenea vechimi, care mereu ne poartă înainte și ne înalță.” Reflecție politică altfel Site-ul CRITICATAC publică un foarte interesant interviu cu Tariq Ali, scriitor și regizor britanic de origine pakistaneză (tradus și în românește, la Humanitas, cu Cartea lui Saladin și La umbra rodiului). Interviul, realizat de Corina Tulbure, discută
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
nimic”), condiții de muncă ș.a. În ciuda câtorva idei expediate în pripă („aceleași argumente care se foloseau în acel moment șanii ‘30ț împotriva evreilor, se rostesc azi, în toată Europa, împotriva musulmanilor”), interviul merită parcurs, măcar pentru că oferă un tip de reflecție politică de negăsit în contribuțiile din ultima vreme ale analiștilor noștri. O apariție de urmărit Publicația trimestrială DECÂT O REVISTA devine o apariție tot mai bună pe piața din păcate destul de săracă a publicațiilor autohtone de profil. Execuția grafică excelentă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
cusur, iar boierii de odinioară, căci în zilele noastre nu mai există, o calitate. Mai este și o lene caracteristică artiștilor. Nu-i făcea Alecsandri elogiul? N-a publicat Victor Felea o carte intitulată Jurnalul unui poet leneș? Despre desele reflecții pe temă ale lui Livius Ciocârlie, ce să mai vorbim? Până și pe mine m-a luat gura pe dinainte și am făcut mărturisirea compromițătoare că, în pofida impresiei de hiperactivitate pe care o ofer, sunt, în fond, un leneș. Nu
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
nu-i dereglează, ci, dimpotrivă, îi potențează condiția artistică nuanțându- i și consolidându-i, totodată, identitatea. Ca și la prima sa manifestare expozițională și acest ultim proiect, Interior, realizat în luna iulie, la Galeria Căminul Artei din București, este o reflecție a artistului asupra condiției umane în această perioadă a globalizării. Fiecare etapă a traseului său artistic, Mobile & Inside (2006), Office# (2009), Icons (2009), Made in China (2009), și actualul proiect, Interior, se hrănește din investigarea propriului univers în raport cu existența cotidiană
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
următor, că prima are un destinatar nenumit („Dragă prietene”), iar a doua pe cineva numit Anghelescu („Dragă Anghelescu”). Ar putea fi una și aceeași persoană. Inedite sau nu, cele două scrisori îl exprimă în întregime pe Ghica, alternând umorul cu reflecțiile amare despre starea românilor, cu dezbinările lor și corupția, aspecte nu prea bine văzute, desigur, de puterile europene ale timpului: „E justiția nouă - celui drept și tare. Și își justifică felul de a acționa prin dezbinările noastre interne, prin obiceiurile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
teză, impresionând totuși puternic prin imaginea degradării văzutelor și nevăzutelor, fenomen mereu în extindere, atingând zone, cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne obsesiv în lumea noastră tehnicizată și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
al scrisorii unui (încă) tânăr prozator în curs de afirmare, deloc intimidat de faptul că se adresa unui om care nu era doar sensibil mai vârstnic, ci și unul dintre cei mai celebri scriitori ai lumii. Și în încheiere, o reflecție dintr- o scrisoare către Philip Roth, datată 17 iunie 1997: „Vorbești despre fantezia lui [Norman] Manea despre România, «acest mit pe care și-l făurise despre ea în exil». N-am vorbit destul cu el pentru a avea ideie despre
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
filmul lui Woody Allen. Naratorul? Nu prea, pentru că el se folosește de fraza lui Shakespeare deloc inocent, propunându-ne prin ea un modus vivendi, un „cod de lectură”. Contrazic viețile personajelor din film, vieți din care avem doar un decupaj, reflecția macbethiană? Sunt ele lipsite de sens, povești ale unui „idiot”? Ar trebui să spunem că nici viața lui Macbeth nu este lipsită de sens, doar că ea dobândește un sens în afara ei, pentru spectator. Mai există în film cineva care
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]