18,995 matches
-
membru al juriului). Arvanitis mai povestea despre saramura de pește de la micul dejun de la Sulina, de pe vremea cînd filmau Privirea lui Ulisse. Președintele juriului la Salonic, a fost regizorul Goran Pascaljevic, format la scoala cehă, precum întregul nou val al regizorilor iugoslavi din anii ^70. Un obișnuit al marilor festivaluri, Goran Pascaljevic a prezentat la Salonic și ultimul său film Bure Baruta (Butoiul cu pulbere), un "short cuts" balcanic în care oameni obișnuiți trăiesc disperarea războiului ce nu se vede, ci
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se pot regăsi obsesiile regizorului. Chiar ideea care se află la bază, aceea a listei, e o întoarcere la filmele-eseu de la începuturi, bazate pe enumerări: Dear Phone imagini de cabine și povestiri spuse la telefon, Windows, ferestre și cei care au murit de la ele, The
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
patru actori, obiecte și imagini sau cuvinte proiectate, dar mai ales textul lui Greenaway despre tot ceea ce se știe că-l interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de obsesii ale regizorului. Salonicul a mai găzduit un regizor englez cu o retrospectivă: un univers artistic aflat la polul opus - Ken Loach. Veșnic cineast angajat, atît de interesat să-și expună ideile politice încît uită uneori de film, Loach a avut prezentate în
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
cuvinte proiectate, dar mai ales textul lui Greenaway despre tot ceea ce se știe că-l interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de obsesii ale regizorului. Salonicul a mai găzduit un regizor englez cu o retrospectivă: un univers artistic aflat la polul opus - Ken Loach. Veșnic cineast angajat, atît de interesat să-și expună ideile politice încît uită uneori de film, Loach a avut prezentate în festival și filmele de televiziune. După
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
reprezenta Grecia în cursa Oscarurilor. Angeolopoulos continuă să ocolească hotelurile de lux, fiind fidel de 20 de ani aceluiași mic hotel din Salonic, unde are chiar și masa lui preferată. Absent cîteva zile din festival pentru o întîlnire cu Papă, regizorul era o prezență discretă într-un Salonic ce apare deseori în filmele sale. Și ultimul - poem al veșnicii reîntoarceri - a fost filmat în chiar orașul în care Angelopoulos revine de atîta timp. Grație Festivalului Internațional de Film, Salonicul își găsește
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
pot realiza două filme bune, dar total diferite că stil, registru dramatic, interpretare actoriceasca); Gală filmului ceh. 26-29 octombrie unde ne-am delectat revăzând excelentul Kolja, semnat Jan Sverak și am descoperit un neliniștitor Sekal trebuie omorât, film al unui regizor - Vladimir Michalek - ce merita toată atenția noastră). an fine, pentru a desăvârși acest festin cinematografic: Zilele filmului britanic. 29 octombrie-2 noiembrie (ajunse la ediția a patra și organizate de Consiliul Britanic și Ambasada Mării Britanii la București an colaborare cu
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
spre producții de data recentă ("cea mai veche" fiind Pianul - 1993 - și cea mai nouă Wonderland (lansată an această primăvară an competiția oficială a Festivalului de la Cannes). an locul cantității s-au privilegiat filmele de certă valoare artistică, semnate de regizori importanți - nu doar pentru cinematografia britanică actuala (Gilles Mac Kinnon, Michel Winterbottom), ci și pentru cea mondială (Jane Campion, Ken Loach -si an distribuția cărora se regăsesc numele unor cunoscuți și apreciați actori (Holly Hunter, Emma Thompson, Goffrey Rush - cu toții
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
cu care a obținut deja Cupă Volpi la Veneția) și Emilie Dequenne (Belgia pentru Rosetta - care i-a adus Premiul de interpretare anul acesta la Cannes). Pentru Prix Arte acordat Celui mai bun film documentar european, mari șanse au doi regizori reprezentativi pentru ceea ce, ăn anii '70-'80 era numit "Noul cinematograf german": Wim Wenders cu Buena Vista Social Club și Werner Herzog cu Mein Liebster feind. ăncheiem remarcând că, la categoria Cel mai bun operator european sunt nominalizați, printre alții
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
unor cinematografii foste socialiste: Alexei Fyodorov (Rusia, pentru Moloch), Lajos Koltai (Ungaria pentru La Legendă del Pianista. Sull'Oceano & Sunshine) și Yacek Petrycki (Polonia, pentru Günese Yolculuk). Oare, când vom remarcă printre nominalizări și numele unor cineaști români? (fie ei regizori, operatori, actori, scenariști)? an fond, integrarea an structurile europene trece și prin astfel de manifestări artistice. Sa asteptam cu răbdare și ăncredere mileniul următor!
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
Marină Constantinescu Una dintre cele mai importante și, totodată, controversate personalități din lumea teatrală a acestui sfîrșit de secol este regizorul Andrei Șerban. Luni 8 noiembrie s-a lansat la Cinemateca română volumul Andrei Șerban. Lumea magică din spatele cortinei scris de profesorul american Ed Mentă, publicat de Editură Unitext, în traducerea Svetlanei Mihăilescu. Volumul a fost prezentat de criticii Marian Popescu
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
De fapt, este vorba despre un studiu asupra unei metode, o analiză a creațiilor lui Andrei Șerban, a reacțiilor pro și contra pe care le stîrnește oriunde în lume. Citînd Lumea magică din spatele cortinei, participi puțin la aventură teatrală a regizorului Andrei Șerban în spațiul american. Dar nu numai. Cartea lui Ed Mentă a primit de altfel și premiul revistei Choice pe 1996. Ed Mentă l-a cunoscut pe Andrei Șerban în 1979, cînd s-a înscris la un seminar postuniversitar
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
1996. Ed Mentă l-a cunoscut pe Andrei Șerban în 1979, cînd s-a înscris la un seminar postuniversitar ținut de dr. John Herr de la Departamentul de artă teatrală, în vederea obținerii Master-ului în Belle Arte. Seminarul era intitulat: Patru regizori contemporani: Peter Schumann, Peter Stein, Richard Schechner și Andrei Șerban. L-a ales pe cel din urmă, ajuns în 1969 în Statele Unite din România, fost asistent al lui Peter Brook la spectacolul Orghast. Întîlnirea lui Andrei Șerban cu Peter Brook
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
gust, miros"... Sînt multe lucruri, în film, care ar trebui, neapărat, citate. De pildă, Vlad Mugur, vorbind despre "corpul profesoral al Institutului de teatru, care, pe atunci, era de elită..."; sau despre cum a știut George să rezolve problemele unui regizor modern (în momentul de referință al culturii românești, care rămîne Lear-ul lui Penciulescu): "Să treci la scenă goală și la o mentalitate hippy în încorsetajul acela politico-politienesc, nu era ușor"... Sau Liviu Ciulei, vorbind despre felul lui George "de a
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
mici balasturi; sau dacă "elementul biografic" ar fi fost mai bine conturat decît este (cu o singură excepție: nea Chiriță, fost coleg cu George la școala de ucenici); sau daca citatele din spectacole ar fi fost însoțite și de numele regizorilor (care apar înșirate doar în genericul de sfîrșit); uneori, se lasă ghicita o muncă la repezeala; titlul unui film apare scris greșit, numele celor care au realizat interviurile t.v. citate (Carmen Dumitrescu și Viorica Bucur) nu apar deloc, nicăieri
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
În ciuda oricăror observații de detaliu care i s-ar putea aduce, filmul, în întregul lui, rezistă: prin puterea de fascinație a personajului George Constantin și prin inteligență vibrantă a celor care mărturisesc despre el. Ca să nu fim nedrepți cu un regizor de teatru atît de talentat, ca Alexandru Darie, să recunoaștem că există, în film, și cîteva idei regizorale: de pildă ideea de a monta, pește monologul lui Prospero (..."am zguduit cele mai neclintite metereze și-am dezrădăcinat păduri întregi de
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Bréaud, Franța), Marele Premiu: o fată drăguță, plină de haz (să reținem un nume: Ludivine Sagnier, mențiunea pentru interpretare feminină) scăpa ultimul metro și ajunge să se joace de-a "Vrăjitorul din Oz" cu un necunoscut. an 35 de minute, regizorul face un tur de forță, o montare și o demontare de registre contrastante, de la banalul cotidian la euforia fantastică, de la fantastic la terifiant, de la terifiant ănapoi, la cotidian, la apă lui liniștită, care ascunde atâtea alte lumi, pe care ne
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
se reducea la atât: "Toată lumea doarme./ Nimic ăntre luna și mine"...Alteori, un "scurt" poate părea interminabil. Cert e că scurtmetrajul e un gen cu o combustie internă specială și cu un destin, din multe puncte de vedere, ingrat: pentru regizor el reprezintă, de multe ori, doar un surogat sau un exercitiu an vederea filmului lung; efortul, inclusiv de producție, de a face un scurtmetraj, e considerabil (uneori genericul cu "mulțumiri" e mai lung decât filmul); apoi difuzarea scurtmetrajelor e, prin
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
reviste, dar ignorată de către majoritatea cititorilor: secretarul general de redacție. În presa modernă, s-a numit totdeauna așa, cu excepția unei perioade din regimul comunist, cînd titulatura i-a fost schimbată, fiindcă evocă o înaltă răspundere în partid. Secretarul general este regizorul tehnic al gazetei. El îi dă formă fizică. Câmpeanu, care împlinește zilele acestea 70 de ani, este cel mai de seamă secretar general de redacție din presa culturală a ultimelor decenii. L-am cunoscut, pe cand eram tînăr colaborator, la Contemporanul
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
Magdalena Boiangiu În lumea teatrului, piesa Machbeth este ănsotită stăruitor de superstiția blestemului, punerea ei an scenă aduce ghinion tuturor: regizorului, actorilor, teatrului, orașului, țării. an orice caz, succesul e rar, ăn pofida conflictului puternic și a rolurilor generoase. Așa că regizorul Ștefan Iordănescu a avut curaj când s-a apucat la Tg. Mureș de această montare, la care l-a invitat
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Magdalena Boiangiu În lumea teatrului, piesa Machbeth este ănsotită stăruitor de superstiția blestemului, punerea ei an scenă aduce ghinion tuturor: regizorului, actorilor, teatrului, orașului, țării. an orice caz, succesul e rar, ăn pofida conflictului puternic și a rolurilor generoase. Așa că regizorul Ștefan Iordănescu a avut curaj când s-a apucat la Tg. Mureș de această montare, la care l-a invitat an rolul titular pe Claudiu Bleonț, si a stimulat printr-un proiect ambițios potențialul de expresivitate, dar și de disciplină
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
drept exclusiv o ficțiune, păstrând adevărul exclusiv pentru sine... Un capitol savuros cu osebire al adnotărilor lui Livius Ciocârlie al alcătuiește cel an care șanț consemnate opiniile lui Cioran asupra unor scriitori, filosofi, artiști. Criticul se comportă aci că un regizor. D-sa al pune pe Cioran să joace, ăntr-un anume fel, un rol. Și anume rolul de reprezentant al propriilor sale opinii, pe care, din varii pricini, ezita a le declară de-a dreptul. Cioran devine astfel mijlocitorul, interpretul, purtătorul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
a(614). Desfășoară atâtea forțe fiindcă nu e sigur pe el, nu știe dacă l-a surprins. După o asemenea pagina, românul e gata, nu mai e nevoie de alte dezvoltări. De A douăzeci și cincea oră an nici un caz". Sau, cănd regizorul stă cu un picior pe scena: "Regăsesc la Cioran rezervele mele față de unii scriitori mult lăduati (poate de aceea al cred foarte bun critic):aȘa fii original e ușor; ajungi la asta prin trucuri (Borges, de exemplu)...a (790). Păcat
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
a doua premieră, după music-hall-ul Moștenirea lui Cadăr cu care a deschis stagiunea. Este vorba despre Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, ăn traducerea Andei Boldur și a lui Radu Gabrea, cel din urmă fiind și regizorul spectacolului. Simt nevoia să reamintesc faptul că Radu Gabrea este unul dintre cei mai importanți regizori de film din România și de aiurea, realizator al unor filme ce vor rămâne an istoria cinematografiei românești, cum ar fi : Prea mic pentru
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, ăn traducerea Andei Boldur și a lui Radu Gabrea, cel din urmă fiind și regizorul spectacolului. Simt nevoia să reamintesc faptul că Radu Gabrea este unul dintre cei mai importanți regizori de film din România și de aiurea, realizator al unor filme ce vor rămâne an istoria cinematografiei românești, cum ar fi : Prea mic pentru un război atât de mare - 1969, premiat la Locarno, participant și la Festivalul de la Cannes din
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
Maria Callas - La Divină după Master Class de Terrence Mc Nally, spectacol care a făcut turnee la New York și Washington iar recent a participat la Festivalul internațional de teatru de la Tampere, Finlanda. Se pare ca magia teatrului a acționat asupra regizorului de film, motiv pentru care a recidivat, fidel scenei unde a debutat - Nottara, cu o adaptare după Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Albee. ăntămplarea a făcut că tocmai an preajma premierei să se afle la București, ăn
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]