12,047 matches
-
durate de somn și de veghe, și aceeași ritmicitate a celor două. Experiențele efectuate pe șobolani au pus în evidență că privarea de somn prea lungă antrenează moartea acestora: o moarte asociată unei dereglări metabolice. Somnul este deci esențial pentru reglarea metabolismului și, printre altele, pentru reglarea temperaturii interne. 2. Un creier activ în timpul somnului? Pentru a înțelege mai bine ce se poate petrece atunci când dormim, să enumerăm împreună caracteristicile funcționării sistemului nostru nervos. Modelul sistemului nervos actual este complex, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și aceeași ritmicitate a celor două. Experiențele efectuate pe șobolani au pus în evidență că privarea de somn prea lungă antrenează moartea acestora: o moarte asociată unei dereglări metabolice. Somnul este deci esențial pentru reglarea metabolismului și, printre altele, pentru reglarea temperaturii interne. 2. Un creier activ în timpul somnului? Pentru a înțelege mai bine ce se poate petrece atunci când dormim, să enumerăm împreună caracteristicile funcționării sistemului nostru nervos. Modelul sistemului nervos actual este complex, fiind compus din mai multe subsisteme, organe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asigurarea unei distribuiri echitabile și democratice a beneficiilor societății cunoașterii; prezervarea privatității și intimității informării; garantarea sustenabilității dotării tehnice la nivelul cât mai multor beneficiari; garantarea securității la locul de muncă; răspândirea egală și transferul operativ al invențiilor în domeniu; reglarea piețelor adiacente și a consumului global de cultură; menținerea și îmbunătățirea obiectivelor umaniste ale educației. Toate aceste probleme obligă la o atentă gestionare a formațiunilor cunoașterii. Managementul cunoașterii este acel proces de capturare a inteligenței colective de către o organizație pentru
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
operă propria manipulare, disoluția și controlul conștiințelor. Astfel de instanțe nu sunt numaidecât opera unor persoane sau grupări anume constituite, având scopuri „murdare”. Ele derivă oarecum de la sine, fiind o fază - s-o numim naturală - și producând, până la o anumită reglare a lucrurilor, și fenomene negative, perverse. Se pare că un astfel de pericol îl constituie informatismul și servituțile aduse de acesta (în ipostaza de singură instanță explicativă sau operativă, cum a pretins și darwinismul, într-o anumită perioadă, bazată, de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
reale și virtuale Morfologie socio-teritorială Alveolară Areolară Reticulară Paradigme și cadre de referință credințe, tradiție și continuitate, destin, forță, autoritate, înțelepciune rațiune universală, funcționalitate, simplificare și specializare, democrație, reprezentativă Complexitate, incertitudine, autoreglare, flexibilitate, guvernanță Acțiuni Repetitive și rutiniere Raționale Reflexive Reglări principale Cutume Stat și legi Sisteme etatice subsidiare, drept și contracte, parteneriat, opinie publică Activități economice dominante Agricole Industriale Cognitive Cultură Locală Puternice componente socio-profesionale Diversificată și hibridă (prin multiapartenență socială și culturală) Tip urban Oraș-piață Armătură ierarhizată și orașe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
este reprezentată de cantitatea de energie consumată în vederea realizării funcției respective și atingerii unui scop. Eficiența are în vedere întotdeauna atingerea scopului cu un consum cât mai redus de energie, mijloace și informații. Eficiența este și condiție a activității de reglare și, alături de întindere și finalitate, reprezintă elementele ce trebuie luate în discuție pentru aprecierea sa.. Noțiunile de act, acțiune și activitate înlesnesc înțelegerea deplasărilor în spațiu, a motricității în general, ca formă de exprimare a conștiintei sau a activității psihice
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
dat (M. Golu și A.Dicu Introducere în psihologie, citat de T.Ardelean). Aptitudinile îți conferă avantajul de a rezolva diferite situații cu indici superiori în raport cu alți indivizi. Psihomotricitatea este aptitudine, dar în același timp reprezintă și funcție complexă de reglare a comportamentului individual. Conform definiției date de Lafon: „psihomotricitatea este rezultatul integrării interacțiunii educației și maturizării sinergiei și conjugării funcțiilor motrice și psihice nu numai în ceea ce privește mișcările și expresiile observabile, dar și în ceea ce le determină și însoțesc voință, afectivitate
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
înțeleg acele date despre lumea înconjurătoare care rezultă de pe urma contactului pe care îl realizăm cu ea, în procesul de cunoaștere, adaptare și modificare a ei. Noțiunea de informație în cibernetică, este folosită ca element fundamental în procesele de conducere și reglare. În sensul teoriei probabilităților, informația reprezintă o mărime pentru incertitudinea apariției evenimentelor, iar în sensul teoriei informației, aceasta se referă la realizarea evenimentelor ce țin de elementele de comunicație, obținută de la o sursă informațională printr-un procedeu de selecție. În
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
care înseamnă succesiuni motrice învățate sau automatizate (tehnici). Calitățile motrice țin predominant de bagajul morfologic (organic și corporal) iar calitățile de coordonare sunt determinate în special de sistemul nervos, respectiv de felul în care acesta rezolvă procesele de ghidare și reglare. O separare a acestor două domenii înseamnă un sprijin real din punct de vedere didactic, fapt însă care nu se regăsește în formele reale de exprimare ale motricității în sport. De cele mai multe ori, calitățile motrice și de coordonare se exprimă
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
pentru a îndeplini astfel condițiile viitoarei etape de pregătire care are drept obiectiv creșterea randamentului. În principiu sunt șanse mari pentru a se lucra foarte bine și obține creșteri chiar și în domeniile forță și rapiditate, urmărindu-se prin aceasta reglarea și adaptarea coordonării musculare, precum și buna funcționare a sistemului nervos de ghidare. În special, caracteristicile elementare ale vitezei pot fi lucrate foarte bine în această fază. Procedându-se astfel se asigură premisele ca, forța și viteza să se îmbunătățească constant
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
problemelor. Totuși, există ocazii în care terapeutul își fososește autoritatea pentru a convinge persoana să adopte un anumit curs de acțiune. M. Gelder numește acest gen de convingere sugestia prin prestigiu. Un alt factor esențial al terapiei de susținere este reglarea intensității relației dintre pacient și terapeut. Astfel, atunci când individul are o personalitate dependentă, iar tratamentul este de lungă durată, intensitatea relației crește și, de aceea, dependența trebuie să fie dirijată spre întregul colectiv terapeutic, și nu doar spre un singur
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
engl. motor activity) - Rezultat al unei activități individuale, conștientă sau instinctivă, care are ca scop efectuarea unor mișcări corporale. Parte a îndeletnicirii motrice, care se efectuează având la bază o anticipare și o alegere conștientă, constituită printr-un proces de reglare și control anlitico-sintetic. Mișcarea este instrumentul actului motor, întrucât, prin mișcare, actul este inclus în momentul prezent. Mișcarea este integrată în spațiu, este „construită” și poartă în ea mediul, fiind de fapt contopită cu acesta. A observa și manevra o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
-se ca o succesiune de măsuri ce urmăresc realizarea eficientă a acestui obiectiv. Funcțiile actului motor sunt: execuția mișcării propuse de organele motoare; programarea desfășurării mișcării care permite stabilirea informațiilor referitoare la eficiența actului motor; procesul de control și de reglare, adică de transmitere a stimulului către mușchi; memoria motrică, ce înregistrează modul de efectuare a actului motric (Wallon, 1975). Subiectului care nu are formată o imagine clară a actului motric pe care trebuie să-l execute îi lipsește precizia în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
depinde de precizia informațiilor provenite de la analizatori, ale căror integritate și niveluri de pregătire joacă un rol determinant. Coordonarea unui act motor impune realizarea mai multor funcții parțiale: a) execuția mișcării propriu-zise de către organele motoare. Organul de control și de reglare este musculatura scheletică, ce constituie o componentă activă a aparatului motor; b) programarea desfășurării mișcării, cu anticiparea rezultatelor sale momentane și finale; c) compararea informației la intrare (valori reale) cu programul acțiunii și cu obiectivul prevăzut (valoarea cerută sau nominală
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
componentă activă a aparatului motor; b) programarea desfășurării mișcării, cu anticiparea rezultatelor sale momentane și finale; c) compararea informației la intrare (valori reale) cu programul acțiunii și cu obiectivul prevăzut (valoarea cerută sau nominală); d) procesul de control și de reglare propriu-zis, adică transmiterea la mușchi a stimulilor de control și de reglare; e) memoria motrică, ce înregistrează programul mișcării efectuate, transformările sale, și intervine, de asemenea, prin fragmente de exerciții motrice similare deja înregistrate. Rolul său este esențial în învățarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sale momentane și finale; c) compararea informației la intrare (valori reale) cu programul acțiunii și cu obiectivul prevăzut (valoarea cerută sau nominală); d) procesul de control și de reglare propriu-zis, adică transmiterea la mușchi a stimulilor de control și de reglare; e) memoria motrică, ce înregistrează programul mișcării efectuate, transformările sale, și intervine, de asemenea, prin fragmente de exerciții motrice similare deja înregistrate. Rolul său este esențial în învățarea mișcării (Manno, 1992). ACT PSIHOMOTOR (engl. psychomotric activity) - Rezultatul conjugării forțelor motrice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unui sistem de a se echilibra în raport cu un program care poate fi stabil (fix) sau apt de reorganizări (sinonim cu autoconducere). După Golu și Dicu (1972), autoreglajul este „un ansamblu de acțiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit obiect al reglării) în interiorul unuia și aceluiași sistem”. Autoreglajul presupune complementaritatea funcțiilor de comandă și control. Structurile operaționale ale reglării și autoreglajului cuprind următoarele elemente: a) mecanismul ce elaborează semnalele de autoreglaj în baza unei evaluări dintre
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în raport cu un program care poate fi stabil (fix) sau apt de reorganizări (sinonim cu autoconducere). După Golu și Dicu (1972), autoreglajul este „un ansamblu de acțiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit obiect al reglării) în interiorul unuia și aceluiași sistem”. Autoreglajul presupune complementaritatea funcțiilor de comandă și control. Structurile operaționale ale reglării și autoreglajului cuprind următoarele elemente: a) mecanismul ce elaborează semnalele de autoreglaj în baza unei evaluări dintre actual și rezultatele așteptate; b) mecanismele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și Dicu (1972), autoreglajul este „un ansamblu de acțiuni (transformări) aplicate de către un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit obiect al reglării) în interiorul unuia și aceluiași sistem”. Autoreglajul presupune complementaritatea funcțiilor de comandă și control. Structurile operaționale ale reglării și autoreglajului cuprind următoarele elemente: a) mecanismul ce elaborează semnalele de autoreglaj în baza unei evaluări dintre actual și rezultatele așteptate; b) mecanismele de execuție ce regizează acțiunile conform comenzilor; c) obiectul supus reglării; d) dispozitivul de conexiune inversă ce
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
comandă și control. Structurile operaționale ale reglării și autoreglajului cuprind următoarele elemente: a) mecanismul ce elaborează semnalele de autoreglaj în baza unei evaluări dintre actual și rezultatele așteptate; b) mecanismele de execuție ce regizează acțiunile conform comenzilor; c) obiectul supus reglării; d) dispozitivul de conexiune inversă ce face posibilă modularea și evoluția secvențială a autoreglajului. În sistemul psihic uman autoreglajul se dezvoltă la diverse niveluri. În acest sens, pe de o parte sunt puse în evidență cuplurile: senzoriomotor, senzorio-senzorial, senzorio-verbal, verbo-verbal
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unor idei, stări emoționale; f) funcția ludică (de joc), de realizare a unor asociații verbale de efect, ciocniri de sensuri, consonanțe, mergând până la construcția artistică; g) funcția dialectică, de formare și rezolvare a contradicțiilor sau conflictelor problematice; h) funcția de reglare și autoreglare, de influențare a stărilor psihice sau a conduitei. Albu, Vlad și Albu (2004) consideră că, în procesul de recuperare, kinetoterapeutul este pus în situația de a intra în relație cu pacienți care pot prezenta, pe lângă tulburări motoare, și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
analizatorul acustic permite perceperea sunetelor și a zgomotelor provocate de mediul înconjurător. Informația acustică intervine ca un element adițional în cadrul mișcărilor; d) analizatorul kinestezic asigură condițiile pentru a dobândi informațiile referitoare la gradul de tensiune de la nivelul mușchilor, oferind posibilitatea reglării acesteia. Acest analizator stă la baza senzațiilor motrice de la nivelul segmentelor corporale. S-a demonstrat că diferențierea kinestezică variază în funcție de nivelul de pregătire, în sensul că un nivel ridicat de pregătire implică o diferențiere kinestezică mai fină; e) analizatorul tactil
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
următoarele obiective: adaptarea treptată la solicitări, în funcție de posibilitățile motrice și psihomotrice ale copilului; după dobândirea capacității de a executa mișcarea, atenția să fie orientată asupra corectitudinii, preciziei și eficienței în execuție; alternarea momentelor de efort cu odihna, cu preocuparea pentru reglarea respirației, ceea ce va conduce la adaptarea copilului la solicitări mai mari. CORECTAREA POSTURII ȘI ALINIAMENTULUI CORPULUI - Sbenghe (1987) consideră că acest obiectiv pleacă de la următoarele realități: a) multe defecte posturale din copilărie și adolescență se consolidează la vârsta adultă, devenind
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
precoce a oboselii. Dezechilibrul muscular se instalează pe baza mai multor mecanisme: a) prin substituție, adică printr-o înlocuire funcțională; b) prin „înstrăinare”, adică printr-o „pareză funcțională”; c) prin compensare (deosebit de substituție); d) prin incoordonare, adică prin tulburări de reglare motrică în cadrul lanțului kinetic normal al mișcării respective. Corectarea posturii și aliniamentului corpului utilizează ca tehnici: 1) postura corectă sau hipercorectată, menținută prin diverse metode de fixare; 2) mișcări pasive, active asistate și active; 3) contracții izometrice; 4) diverse tehnici
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și neproporționate, dimensiuni neregulate, legături infantile; e) tipul V - lent și precis, predilecție pentru „buna formă” a literelor, grijă pentru organizarea paginii (Păunescu, Mușu, 1990). DISKINEZIE (< fr. dyskinésie, cf. gr. dys - dificil, kinesis - mișcare; engl. dyskinesia) - Perturbare a proceselor de reglare a activității motoare a organelor contractile, mișcări involuntare la nivelul membrelor sau feței, cum ar fi: coreea, distonia și alte mișcări care apar adeseori ca efect al folosirii unor substanțe medicamentoase; se referă mai ales la mișcările anormale involuntare cu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]