3,930 matches
-
total”. Fauré rezuma totul tulburător, într-un aforism pe care îl permite numai limba franceză: Tout homme et tout l’homme 13. La începutul secolului XXI constatăm că jocul de cuvinte al lui Fauré conține un imperativ paideutic categoric, o remarcă pentru toate timpurile omenești. Fauré a fost un profet pe care pedagogii moderni l-au lăudat, dar nu l-au înțeles. Iată de ce propunem în paginile următoare o examinare exhaustivă - diacronică și sincronică - a curriculumului. Teoria care urmează să se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trec cei doi tineri megarieni 13. Momentul care declanșează această „adâncire revelatoare” este paragraful 148e, unde se spune că Theaitetos i se plânge lui Socrate că trece prin mari frământări în rezolvarea unei probleme pitagoreice de aritmetică-geometrie14. Socrate face o remarcă uluitoare: „Te încearcă durerile facerii, dragă Theaitetos, și asta pentru că ești nu gol, ci rod”. Cum adolescentul nu prea știe cum să ia acest superb elogiu adus tinereții însetate de cunoaștere, Socrate îi face o dezvăluire senzațională. Mai întâi îl
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei vieți relativ scurte 11, are o multitudine de sensuri, nu totdeauna foarte clare. Autorul care a încercat să găsească un domeniu propriu totalitarismului a fost Hannah Arendt, la puțină vreme după al doilea război mondial. În continuitate cu unele remarce din perioada interbelică, ea a considerat regimul nazist, tocmai învins, ca fiind foarte apropiat de cel sovietic, pe cale, la acel moment, de a se instala durabil în Europa Centrală și de Est. Analiza politologică pe care a realizat-o a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Ș. i-a citit criticului fragmente dintr-un roman care ar fi urmat să se intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Biometrice; • www.visionics.com - recunoașterea feței; • www.identix.com - amprenta digitală; • www.recogsys - amprenta digitală; • www.iriscan.com - recunoașterea irisului; • www.eyeticket.com - recunoașterea irisului. Consiliul de Conducere al Asociației Internaționale a Industriei Biometrice făcea după 11 septembrie 2001 următoarele remarci: • biometria și intimitatea nu se exclud reciproc; de fapt, tehnologiile, în mod inerent, protejează identitatea împotriva dezvăluirilor neautorizate; • nici o tehnologie nu este mai bună decât celelalte în cazul tuturor domeniilor de aplicații în care este folosită. În funcție de aplicație, există mai
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
culegere a folcloristului, păstrată în manuscris la Biblioteca Academiei Române. Colecționarul de folclor P. înregistrează orații de nuntă de pe Someș, basme de la armenii din Gherla și în 1969 scrie un studiu despre iconarii de la Nicula, dedicat „cu fervoare și dărnicie” - cum remarca A.E. Baconsky - unuia dintre „cele mai strălucite capitole de sensibilitate românească”. SCRIERI: Literatura ardeleană nouă, București, 1945; Ion Pop-Reteganul, pref. Ion Agârbiceanu, București, 1965; Iubiri, București, 1968; Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula, pref. A. E. Baconsky, București, 1969
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba nerușinaților” (Viață distrusă de poezie). Singurul mod de eliberare de sub teroarea harului, a frumuseții constă în „a-i săvârși faptele”. M. o face - cum remarca Eugen Simion - într-un limbaj „lipsit de poezie în sensul tradițional”. În eseurile din Cartea pierdută (o poetică a urmei) (1998), autorul recitește „basmele românilor” dintr-o perspectivă interferentă viziunii care îi structurează poezia. E o lectură incitantă, inventivă, simultan
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
cucerește ireversibil, într-o poveste cu final fericit. În paralel cu acest filon de lirism piesa relevă valențele de autoironie și parodie ale scriiturii lui M., detectabile în vivacitatea critică a lui Manea, atunci când se observă pe sine, sau prin remarcile sale caustice ce demontează mitul vieții mondene, în fond o simplă combinație de frivolitate și cinism. Coana Chirița (1942), compusă la sugestia lui Liviu Rebreanu, pe atunci director al Teatrului Național din București, după personajul lui V. Alecsandri, exploatează din
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
Marele Zid, căruia M. îi descrie atent structura și funcțiile, s-ar fi putut legitima „alături de cele șapte minuni ale lumii” și să păzească o autarhie ale cărei vechi temeiuri păreau că începuseră - dacă nu se scapă din vedere unele remarci din Jurnalul de călătorie... - să se clatine. Lumea chinezească este închisă. Se străduiește să rămână închisă și să propună puținilor străini care ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
strălucirea demnității mele de om liber. / O, și ce aripi pot închipui/ pentru a trece zidurile-aceste”. Apropiată de generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
poetice de mare anvergură, Cartea... este continuată cu volumul subintitulat Balade și idilă (2000) și finalizată ca o trilogie în 2003. Călător de profesie se structurează pe motivul fiului risipitor, iar Zi după zi adoptă formula jurnalului liric. Astfel, cum remarca Iulian Boldea, suita cărților dă și o idee despre „polimorfismul expresiei acestui poet care-și schimbă neîncetat măștile stilistice”, într-un caleidoscop al „felului său de a fi”, delimitând estetic un traiect existențial și un „chip de frăgezimi crispate”. SCRIERI
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
se anticipează - procedee ale ultimului val al prozei moderne. După ce își pierduse de mult omnisciența, naratorul a ajuns să fie creația personajelor, care îl modifică mereu de-a lungul textului. Se multiplică unghiurile de vedere și se aglutinează timpii, cum remarca Mircea Zaciu. Treptat, prin reluări de fragmente și prin reflectare de sine, narațiunea se blochează. În locul ei se construiește un spațiu complicat care e spațiul propriu al literaturii. Întregul proces are și caracter polemic. Ceea ce se absoarbe în text este
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
când cealaltă parte recurge unilateral la dezarmare sau rămâne în urmă, în mod sensibil. Cursa înarmărilor va continua, în consecință, ambele părți pierzând, în loc să câștige. Tabelul 7.2 Cursa înarmărilor în dilema prizonierului Singura ieșire din dilema prizonierului este, după cum remarca Raymond Boudon (1979), înlocuirea logicii confruntării cu cea a cooperării. * Analiza relațiilor dintre sistemele sociale pare să reprezinte o direcție majoră a dezvoltării sociologiei actuale. Ea nu poate însă avea loc decât pe baza înțelegerii dinamicii interne a sistemelor. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conștiinței sistematice, al ideologiei în sensul pe care Engels îl dă acestui termen în „Scrisoarea către Bloch” (Engels, 1967). Aceasta are funcții predominant explicativ-justificative, și nu constitutive, fiind orientată de logica acestor funcții; ea nu poate fi, în consecință cum remarca Engels, denaturată, mistificată. Denaturarea, mistificarea conștiinței în teoria sociologică a lui Marx apare numai în funcțiile explicativ-justificative ale acesteia, dar nu și în funcțiile sale constitutive. Spre deosebire de teoria behavioristă a lui Skinner, Marx consideră că procesul de determinare reală a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proces continuu, realizabil în primul rând la nivelul întregii comunități științifice. Democrația științei, caracterul ei colectiv, reprezintă, din acest motiv, atât principala cale de dezvoltare a cunoașterii, cât și mijlocul cel mai sigur de verificare internă. În fine, o ultimă remarcă asupra „utopismului” științelor sociale. În actuala fază a dezvoltării științelor sociale, există pericolul ca specialistul să alimenteze, prin atitudinea sa, false așteptări în sistemele pe care dorește să le sprijine sau chiar să facă promisiuni supradimensionate, fapt de natură să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de structură. Cunoștințele furnizate de sociolog pot fi neasimilate sau chiar respinse în condițiile în care acestea fie sunt nerelevante pentru funcționarea respectivului sistem, fie contravin mecanismelor de funcționare și „iluziilor necesare” ale acestuia, după cum afirma Marx. Alvin Gouldner (1961a) remarcă, în spirit marxist, că ignoranța sistemelor nu trebuie considerată doar o condiție exterioară, care ar putea fi diminuată prin furnizarea de cunoștințe; ea „poate fi funcțională pentru un sistem”. Unele tipuri de sisteme prezintă o „ignoranță structurală”, au nevoie pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
învestită cu plusvaloare, rezultatele sale fiind prezentate ca mult mai sigure decât sunt în realitate. Se întâmplă adesea că, la limita cunoștințelor efective, imaginea cognitivă a științei, fragilă în fapt, este învestită cu o valoare ce tinde spre absolut. După cum remarca Herbert A. Simon (1977), specialistul este adesea utilizat de către decident pentru a-și reduce incertitudinea alegerilor operate de el însuși. Marea problemă a practicianului este adesea să aleagă între experți cu puncte de vedere diferite. În această situație, soluția cea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aproximativ șase luni în urmă. Terapeutul - Da. După părerea dumneavoastră, există o cauză care a agravat problema dumneavoastră în urmă cu șase luni? (Interogare empatică). Pacientul - Da, este mai ales ceva legat de profesie. Mi s-au făcut mai multe remarci la serviciu și mi-e teamă că sunt vizat. (Pacientul colaborează și dă înformații importante pentru terapie). Terapeutul îl antrenează pe pacient să participe la convorbire. El obține colaborarea acestuia și mai multe informații. A-l face pe pacient să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de mult într-o zonă neclară (D), acest lucru mă sperie (E), mi-ar place mai mult ca data viitoare să-mi faci reproșuri concrete (S) cu calm. M-aș simți mai bine dacă aș putea să țin cont de remarcile tale (C). Atunci când critica este violentă și persoana se simte afectată, cel mai bine este ca aceasta să încheie discuția și să se protejeze printr-un refuz de forma: FrșdȘric - Ascultă-mă: refuz să continui discuția atâta timp cât mă insulți (terapeutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mod spontan, de trei sau patru ori în timpul ședinței, „deranjând” discuția sau exercițiul în curs de desfășurare. Exemplu de ședință de lucru în grup: Isabelle are față nemachiată Obiectivul exercițiului este acela de a se demachia și de a suporta remarcile în legătură cu faptul că roșește. Secvența se desfășoară în trei părți: să fie observată în tăcere de către ceilalți (expunere la risc); să suporte remarcile din partea celorlalți în legătură cu faptul că roșește, de genul: „Am impresia că începi să roșești”, „Ia te uită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grup: Isabelle are față nemachiată Obiectivul exercițiului este acela de a se demachia și de a suporta remarcile în legătură cu faptul că roșește. Secvența se desfășoară în trei părți: să fie observată în tăcere de către ceilalți (expunere la risc); să suporte remarcile din partea celorlalți în legătură cu faptul că roșește, de genul: „Am impresia că începi să roșești”, „Ia te uită, te porți ca și cum nu te-ai simți bine”, „Gata, începi să roșești”, etc. (expunere la certitudine); Isabelle nu trebuie să răspundă, scopul exercițiului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observații pe baza cărora să se facă inferențele. Totuși, un studiu bine conceput poate depăși aceste limitări și poate aduce o mai bună înțelegere a unui subiect important, în ciuda absenței unor condiții de test ideale. Pentru a putea încheia aceste remarci ce privesc întocmirea unor comparații calitative potrivite sunt necesare trei sublinieri finale. Prima este o recapitulare. Ca și în cazul oricărui test, scopul este acela de a se stabili variația variabilei independente, ca precondiție a examinării consecințelor de la nivelul variabilei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nu eludează și nu deformează faptele, ci doar le prezintă așa cum le înțelege, fără modificări din rațiuni partizane. Este detașat de rude, de prieteni și chiar de neamul moldovenilor - boieri și prostime -, care nu scapă nici el de critici și remarci dure. Dacă apără totuși ceva, apără două categorii abstracte - țara și marea boierime (clasa, nu indivizii) -, erijându-se într-un judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]