1,460 matches
-
fiindcă Franța era o republică În care dominionul imperial nu-și găsea un loc firesc, În parte pentru că multe din primele cuceriri ale Franței trecuseră de mult În stăpânirea lumii anglofone. În 1950 trăiau Încă milioane de francezi care puteau rememora „incidentul Fashoda” din 1898, când Franța cedase În confruntarea cu Marea Britanie pentru controlul Egiptului, Sudanului și Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti și victoria, și Înfrângerea. Pe de altă parte, școlarilor francezi li se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au făcut auzite voci care demascau costurile ascunse al progresului, productivității și „modernității”2. Revoluția ecologistă modernă avea așadar două avantaje: era o ruptură cu soluțiile brutale din trecutul apropiat și avea rădăcini Într-o istorie mai Îndepărtată, imposibil de rememorat, dar liniștitoare ca atavism. Ecologismul (ca și pacifismul) a stârnit adesea un val de naționalism - sau regionalism -, dar cu față umană. Alternativen din Berlinul de Vest sau protagoniștii protestelor antinucleare din Austria (care au triumfat Într-un referendum din 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
merita locul cel mai important provoca o aversiune profundă. Holocaustul era doar unul dintre numeroasele lucruri pe care oamenii voiau să le uite: „În anii grași de după război... europenii și-au găsit un refugiu În amnezia colectivă” (Hans-Magnus Enzensberger). Când rememorau compromisurile făcute cu administratorii fasciști și forțele de ocupație, colaborarea cu agențiile și regimurile din timpul războiului, umilințele personale, greutățile materiale și tragediile proprii, milioane de europeni aveau motive Întemeiate să Întoarcă spatele trecutului recent ori să și-l reamintească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pentru est-europeni, eliberați abia după 1989 de povara interpretării comuniste oficiale a celui de-al doilea război mondial, obsesia fin-de-siècle a Holocaustului În Occident avea implicații tulburătoare. Pe de o parte, În comparație cu Vestul, Estul postbelic are mai multe lucruri de rememorat - și de uitat. Evreii erau mai numeroși În jumătatea de est a Europei și au fost uciși Într-o proporție mai mare; majoritatea masacrelor s-au desfășurat În această regiune și la ele au participat activ mai mulți localnici. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este niciodată amintit Îndeajuns. Însăși enormitatea crimei face ca orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui pericol, memoria este neputincioasă: „Numai istoricul, cu pasiunea lui austeră pentru fapt, probă, dovadă, care sunt pilonii vocației lui, poate fi un gardian eficace”21
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
proza va fi o încercare, un exercițiu obstinat de a prinde „fluxul spontan”, complex al memoriei, gândurile și senzațiile se întretaie, se întrerup, trec de la un plan la altul. În După-amiază neliniștită, femeia panicată de o criză de inimă își rememorează întâmplări și fapte disparate, M. ilustrând astfel discontinuitatea psihicului uman. La fel în O iarnă, unde efortul de a nota senzațiile obscure primește și o justificare teoretică, percepția dereglată a bolnavului fiind asociată cu o viziune solipsistă a lucrurilor. Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
să promoveze relațiile româno- americane de perspectivă, Ceaușescu reînvia trecutul. Ca răspuns la o invitație personală a președintelui român, Richard Nixon a sosit la București pe 28 iunie. Ceaușescu l-a primit cum se cuvine pe fostul președinte și a rememorat împreună cu acesta eforturile comune care au culminat, în 1975, cu acordarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România 2166. În acest timp, Malița se străduia din greu să facă față cererilor de emigrare care-i fuseseră supuse spre analiză de către
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dar că trebuie să plec.M-am chinuit, efectiv, să aflu care este motivul și primeam orice, numai să mi se spună că am făcut următoarea greșeală și că pentru asta sunt sancționat. Or, nu mi s-a spus așa ceva. Rememorând tot felul de fapte, tot felul de lucruri, am aflat mai târziu și, după aceea, mi-a confirmat cineva, anume că veneam într-o dimineață la Facultatea de Ziaristică, la curs, de la ora 8, și la sediu avea să fie
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
răspunde cu încântare, mai ales că, iată, unele, printre primele, vin din partea unui vechi prieten, mai tânăr. De regulă, la împlinirea unei vârste rotunde, scriitorii, plasticienii, muzicienii, oamenii de cultură, în genere, își fac un bilanț al activității, încercând să rememoreze astfel reușitele și, uneori, nereușitele, să puncteze elementele forte ale operei și să le proiecteze pe cele viitoare. Judecând în această lumină lucrurile care vă privesc, v-aș ruga să dezvăluiți cititorilor principalele repere ale vieții și creației dumneavoastră... Trebuie
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]